(1) Străinului nu i se permite ieșirea din țară în următoarele situații:
a) este suspect sau inculpat într-o cauză penală și magistratul dispune instituirea măsurii interdicției de părăsire a localității sau a țării;
b) a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a părăsi teritoriul României sau a fost dispusă măsura de a nu părăsi teritoriul României.
(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) organele competente din cadrul Ministerului Afacerilor Interne vor pune în aplicare măsura de a nu permite ieșirea de pe teritoriul României, numai în baza documentelor încheiate de procuror, de instanțele de judecată sau de organele prevăzute de lege care au atribuții de punere în executare a pedepsei închisorii, care conțin o asemenea măsură și sunt transmise pentru punere în aplicare.
(4) Punerea în aplicare a măsurii se realizează, în toate cazurile, prin instituirea consemnului nominal la frontieră de către organele poliției de frontieră.