Abrogat la 1 octombrie 2011 · înlocuit de Codul civil. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Actul sub semnătura privată prin care o parte se obliga către alta a-i plati o sumă de bani sau o catime oarecare, trebuie să fie scris, în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, sa adauge la finele actului cuvintele bun și aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi sa iscălească. Nu sunt supuși la aceasta regula comercianții, industrialii, plugarii, vierii, slugile și oamenii care muncesc cu ziua. (Cod civil 944, 1181). Dispozițiile alin. 2 din art. 1180 constituie excepții de la regula primului alineat, fiind întemeiate pe experiența profesională în cazul comercianților, sau pe nestiinta de carte, în cazul celorlalte categorii de persoane enumerate de text; cu privire la aceste din urma categorii de persoane, dispozițiile alin. 2 au devenit inaplicabile în urma intrării în vigoare a art. 16 din Constituția României din 1991, care statorniceste egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii, fără deosebire după gradul lor de cultura.