(1) Cursul prescripției se intrerupe:
a) pe data indeplinirii de către debitor, înainte de începerea executarii silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoasterii, în orice alt mod, a datoriei;
b) pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresata unui organ de executare necompetent;
c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 alin. 2;
d) pe data indeplinirii în cursul executarii silite a unui act de executare;
e) pe data depunerii cererii de reluare a executarii, în condițiile art. 371⁶ alin. 1;
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) După intrerupere începe să curgă un nou termen de prescriptie.
(3) Prescriptia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsa, anulata sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a facut-o a renuntat la ea.