(1) În cazul în care unul dintre titlurile depuse de creditorii urmaritori contine obligația debitorului de a plati o sumă de bani în mod periodic, iar bunurile rămase în patrimoniul debitorului după efectuarea executarii sau veniturile sale nu asigura plata în viitor a ratelor datorate, executorul judecătoresc sau partea interesata va sesiza instanța în circumscripția careia se face executarea. Instanța va stabili suma globală cu care creditorul va participa la distribuirea sumei realizate prin urmărire. Incheierea se da cu citarea părților și este supusă numai recursului.
(2) Dacă debitorul a decedat și se constată că, în raport cu numărul mostenitorilor, locul unde acestia se gasesc, modul în care s-a facut imparteala mostenirii sau cu alte asemenea împrejurări, plata în rate a creanțelor este greu de realizat, instanța poate, la cererea creditorului, sa procedeze potrivit alin. 1, stabilind suma totala ce se cuvine creditorului, precum și suma pe care o va plati fiecare mostenitor în parte.