Codul de procedură civilă (1865) · 13 articole
Abrogat la 15 februarie 2013 · înlocuit de Codul de procedură civilă. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
(1) Judecatorul care a pronuntat o hotărâre intr-o pricina nu poate lua parte la judecata aceleiasi pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.
(2) De asemenea nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeasi pricina.
Judecatorul care stie ca exista un motiv de recuzare în privinta sa este dator sa instiinteze pe seful lui și să se abtina de la judecarea pricinii.
Abtinerea se propune de judecator și se judeca potrivit normelor prevăzute de art. 30, 31 și 32.
Judecatorul poate fi recuzat: 1. când el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este sot, ruda sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți; 2. când el este sot, ruda sau afin în linie directa ori în linie colaterala, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părți sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane; 3. când sotul în viața și nedespartit este ruda sau afin a uneia din părți până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind incetat din viața ori despartit, au ramas copii; 4. dacă el, sotul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau dacă au o judecata la instanța unde una din părți este judecator; 5. dacă între aceleasi persoane și una din părți a fost o judecata penala în timp de 5 ani inaintea recuzarii; 6. dacă este tutore sau curator al uneia din părți; 7. dacă și-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca; 8. dacă a primit de la una din părți daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri; 9. dacă este vrajmasie între el, sotul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una din părți, sotii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.
(2¹) Cererile de recuzare a instanțelor ierarhic superioare formulate la instanța care solutioneaza litigiul sunt inadmisibile.
(1) Nu se pot recuza judecatorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecata ca tutor, curator, consiliu judiciar sau director al unei institutii publice sau societăți comerciale, când acestia nu au interes personal în judecarea pricinii.
(2) Nu se pot recuza toți judecatorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.
(3) Pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o noua cerere împotriva aceluiasi judecator.
*) În actuala reglementare institutia consiliului judiciar nu mai exista.
(1) Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecator în parte și înainte de începerea oricarei dezbateri.
(2) Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui sa propuna recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.
(3) Judecatorul împotriva caruia e propusa recuzarea poate declara ca se abtine.
(1) Recuzarea judecatorului se hotaraste de instanța respectiva, în alcatuirea careia nu poate să între cel recuzat.
(2) În cazul când din pricina recuzarii nu se poate alcatui completul de judecată, cererea de recuzare se judeca de instanța ierarhic superioara.
(3) Abrogat.
(4) Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se solutioneaza de instanța în fața careia au fost formulate.
(1) Instanța decide asupra recuzarii, în camera de consiliu, fără prezenta părților și ascultand pe judecatorul recuzat.
(2) Nu se admite interogatoriul sau juramantul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.
(3) În cursul judecarii cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedura.
(1) Incheierea asupra recuzarii se citește în sedinta publică.
(2) Dacă recuzarea a fost admisa, judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii.
(3) Incheierea prin care s-a hotarat recuzarea va arata în ce măsura actele indeplinite de judecatorul recuzat urmeaza să fie pastrate.
(1) Instanța superioara investita cu judecarea cererii de recuzare în cazurile prevăzute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanța de acelasi grad, în cazul când găsește ca cererea de recuzare este intemeiata.
(2) Dacă cererea este respinsa, pricina se inapoiaza spre judecare instanței inferioare.
(1) Incheierea prin care s-a incuviintat sau respins abtinerea, ca și aceea prin care s-a incuviintat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac.
(2) Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.
(3) Când instanța superioara de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsa, reface toate actele și dovezile administrate la prima instanța.
Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.
Dispozitiile prezentului titlu, în afară de art. 24 și 27 pct. 7, se aplică și procurorilor, magistratilor asistenti și grefierilor.