Apelul

(1) Hotărârile date în prima instanța de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în prima instanța de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

(2) Împotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.

(1) Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) Hotărârile instanțelor judecătorești prin care se solutioneaza plangerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdictionala și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.

(1) Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost facuta o dată cu somatia de executare.

(3) Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de apel.

(4) Pentru procuror termenul de apel curge de la pronuntarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.

(5) Apelul declarat în termen suspenda executarea hotărârii de prima instanța, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege.

(1) Termenul de apel se intrerupe prin moartea părții care are interes sa faca apel. În acest caz se face din nou o singura comunicare a hotărârii, la cel din urma domiciliu al părții, pe numele mostenirii, fără să se arate numele și calitatea fiecarui mostenitor.

(2) Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicarii prevăzute la alin. 1. Pentru mostenitorii incapabili, cei cu capacitate restrinsa sau disparuti ori în caz de mostenire vacanta, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu.

(3) Apelul nu constituie prin el insusi un act de acceptare a mostenirii.

(1) Cererea de apel va cuprinde:

(2) Cerințele de la pct. 2 și 5 sunt prevăzute sub sancțiunea nulitatii, iar cele de la pct. 3 și 4, sub sancțiunea decaderii. Aceste cerințe pot fi implinite până cel mai tarziu la prima zi de infatisare, iar lipsa semnaturii, în condițiile prevăzute de art. 133 alin 2.

(3) Când dovezile propuse sunt martori sau inscrisuri nearatate la prima instanța, se vor aplica în mod corespunzător dispozitiile art. 112 pct. 5.

(4) Termenul pentru depunerea motivelor de apel se socoteste de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a facut mai înainte de comunicare.

(1) Președintele instanței de apel, îndată ce primeste dosarul, va fixa termen de infatisare, potrivit dispozițiilor art. 114¹, și va dispune citarea părților.

(2) Totodata, președintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citatia, o copie de pe cererea și de pe motivele de apel, împreună cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate și care nu au fost infatisate la prima instanța, punandu-i-se în vedere obligația de a depune la dosar intampinare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecata.

(3) Dispozitiile art. 113 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(4) Apelurile facute împotriva aceleiasi hotărâri vor fi repartizate la o singura secție a instanței de apel.

(2) Totodata, președintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citatia, o copie de pe cererea de apel, împreună cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate și care nu au fost infatisate la prima instanța, punindu-i-se în vedere să depună la dosar intimpinare."

(1) În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114¹, comunicarea motivelor de apel și a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de infatisare, un termen inauntrul caruia să depună la dosar intampinare.

(2) Dacă intimatul lipseste la prima zi de infatisare și instanța constata ca motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amanarea cauzei și efectuarea comunicarii, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanța va dispune amanarea cauzei cu indeplinirea cerințelor art. 114¹ alin. 3 sau 4, după caz.

(1) Părțile nu se vor putea folosi inaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de aparare și dovezi decat de cele invocate la prima instanța sau aratate în motivarea apelului ori în intampinare. Instanța de apel poate incuviinta și administrarea probelor a caror necesitate rezultă din dezbateri.

(2) În cazul în care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarea nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunță, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanța.

(1) Intimatul este în drept, chiar după implinirea termenului de apel, sa adere la apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie, care să tinda la schimbarea hotărârii primei instante. Cererea se poate face până la prima zi de infatisare.

(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implica cercetarea fondului, aderarea la apel prevăzută la alin. 1 rămâne fără efecte. Cu toate acestea, dacă aderarea s-a facut inauntrul termenului de apel, ea se considera apel principal.

(1) În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedura și alte asemenea mijloace de aparare nu sunt considerate cereri noi.

(2) Se vor putea cere însă dobinzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instante. De asemenea, se va putea solicita compensatia legala.

(1) Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanța. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.

(2) Instanța va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanța, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei.

(1) În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intră în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intră în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

(2) Dacă prima instanța s-a declarat competența și instanța de apel stabileste ca a fost necompetenta, anuland hotărârea atacata, va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent, afară de cazul când constata propria sa competența. În acest caz, precum și atunci când exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanța a judecat în fond, instanța de apel, anuland în tot sau în parte procedura urmata și hotărârea pronunțată, va retine procesul spre judecare.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."