LexistoriaDreptul la drept.

Procedura contencioasa

Azi

Codul de procedură civilă (1865) · 340 articole

Abrogat la 15 februarie 2013 · înlocuit de Codul de procedură civilă. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Titlul I — Părțile
Capitolul I — Folosință și exercitiul drepturilor procedurale

Articolul 41

(1) Orice persoană care are folosință drepturilor civile poate să fie parte în judecata.

(2) Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridica pot sta în judecata ca parate, dacă au organe proprii de conducere.

Articolul 42

Persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor nu pot sta în judecata decat dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul aratat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.

Articolul 43

(1) Lipsa capacității de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata în orice stare a pricinii.

(2) Actele de procedura indeplinite de cel ce nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte.

Articolul 44

(1) În caz de urgenta, dacă persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant și cel reprezentat sau când o persoană juridica, chemata sa stea în judecata, nu are reprezentant legal.

(2) Dispozitiile alin. 1 se aplică, în mod corespunzător, și persoanelor cu capacitate de exercitiu restrinsa.

(3) Numirea acestor curatori se va face de instanța competența sa hotarasca asupra cererii de chemare în judecata.

Articolul 45

(1) Ministerul Public poate porni actiunea civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie și ale disparutilor, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.

(2) În cazul în care procurorul a pornit actiunea, titularul dreptului la care se referă actiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi de dispozitiile prevăzute în art. 246, 247 și în art. 271-273, iar, în cazul în care procurorul și-ar retrage cererea, va putea cere continuarea judecatii.

(3) Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare faza a acestuia, dacă apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor și libertatilor cetatenilor.

(4) În cazurile anume prevăzute de lege, participarea și punerea concluziile de către procuror sunt obligatorii.

(5) Procurorul poate, în condițiile legii, sa exercite caile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazurile prevăzute de alin. 1 poate să ceara punerea în executare a hotărârilor pronuntate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat.

(2) În cazul în care procurorul a pornit actiunea, titularul dreptului la care se referă actiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi, dacă va fi cazul, de dispozitiile prevăzute în art. 246 și urm. și art. 271 și urm. din prezentul cod.

(3) Procurorul poate, în condițiile legii, sa exercite caile de atac și sa ceara punerea în executare a hotărârii."

Articolul 45¹

Actele procesuale de dispoziție reglementate de art. 246, 247 și art. 271-273 sau de alte dispozitii legale, facute în orice proces de reprezentantii persoanelor prevăzute la art. 45 alin. 1, nu vor împiedica judecata, dacă instanța apreciaza ca ele nu sunt în interesul acelor persoane.

Articolul 46

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Capitolul II — Persoanele care sunt împreună reclamante sau parate

Articolul 47

Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau parate dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligatiune comuna ori dacă drepturile sau oblibațiile lor au aceeasi cauza.

Articolul 48

(1) Actele de procedura, apararile și concluziile unuia dintre reclamanti sau parati nu pot folosi nici pagubi celorlalți.

(2) Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispozitii a legii, efectele hotărârii se intind asupra tuturor reclamantilor sau paratilor, actele de procedura indeplinite numai de unii din ei sau termenele incuviintate numai unora din ei pentru indeplinirea actelor de procedura folosesc și celorlalți. Când actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va ține seama de actele cele mai favorabile. Reclamantii sau paratii care nu s-au infatisat sau nu au indeplinit un act de procedura în termen vor continua totusi să fie citati.

Capitolul III — Alte persoane care pot lua parte la judecata
Secțiunea I — Interventia

Articolul 49

(1) Oricine are interes poate interveni intr-o pricina ce se urmeaza între alte persoane.

(2) Interventia este în interes propriu când cel care intervine invoca un drept al său.

(3) Ea este în interesul uneia din părți când sprijina numai apararea acesteia.

Articolul 50

(1) Cererea de interventie în interes propriu va fi facuta în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecata.

(2) Ea se poate face numai în fața primei instante și înainte de închiderea dezbaterilor.

(3) Cu invoirea părților, interventia în interes propriu se poate face și în instanța de apel.

Articolul 51

Cererea de interventie în interesul uneia din părți se poate face chiar inaintea instanței de recurs.

Articolul 52

(1) După ascultarea părților și a celui care intervine, instanța va hotari asupra incuviintarii în principiu a interventiei.

(2) Incheierea nu se poate ataca decat o dată cu fondul.

(3) După incuviintarea în principiu, instanța va dispune comunicarea interventiei și, în cazurile în care intampinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta va trebui depusa.

Articolul 53

Cel care intervine va lua procedura în starea în care se afla în momentul admiterii interventiei; actele de procedura urmatoare se vor îndeplini și față de cel care intervine.

Articolul 54

În interventia facuta în interesul uneia din părți, cel care intervine poate face orice act de procedura care nu este potrivnic interesului părții în folosul careia intervine.

Articolul 55

Interventia se judeca o dată cu cererea principala. Când însă judecarea cererii ar fi intarziata prin interventia în interes propriu instanța poate hotari despartirea ei spre a fi judecata deosebit.

Articolul 56

Apelul sau recursul facut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socoteste neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a facut ea insasi apel sau recurs.

Secțiunea II — Chemarea în judecata a altor persoane

Articolul 57

(1) Oricare din părți poate să cheme în judecata o altă persoană care ar putea sa pretindă aceleasi drepturi ca și reclamantul.

(2) Cererea facuta de pârât se depune o dată cu intampinarea. Când intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tirziu la prima zi de infatisare.

(3) Cererea facuta de reclamant se depune cel mai tarziu până la închiderea dezbaterilor inaintea primei instante.

(4) Cererea va fi motivata și se va comunică atât celui chemat, cat și părții potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alatura copii de pe cererea de chemare în judecata, intampinare și de pe inscrisurile de la dosar.

Articolul 58

Cel chemat în judecata dobandeste calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabila.

Articolul 59

(1) În cazul prevăzut de art. 58, când pârâtul chemat în judecata pentru o datorie baneasca recunoaste datoria și declara ca voieste sa o execute față de cel care își va stabili judecatoreste dreptul, el va fi scos din judecata dacă depune suma datorata.

(2) În acest caz, judecata va urma numai între partea reclamanta și cel chemat în judecata.

Secțiunea III — Chemarea în garantie

Articolul 60

(1) Partea poate să cheme în garantie o altă persoană împotriva careia ar putea să se indrepte, în cazul când ar cadea în pretentiuni cu o cerere în garantie sau în despăgubiri.

(2) În aceleasi condiții, cel chemat în garantie poate, la randul sau, sa cheme în garantie o altă persoană.

Articolul 61

(1) Cererea va fi facuta în condițiile de forma pentru cererea de chemare în judecata. Cererea facuta de pârât se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare.

(2) Cererea de chemare în garantie facuta de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, inaintea primei instante.

Articolul 62

Instanța va dispune ca cererea să fie comunicata celui chemat în garantie și, dacă intampinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta urmeaza să fie depusa de cel chemat în garantie.

Articolul 63

(1) Cererea de chemare în garantie se judeca o dată cu cererea principala.

(2) Când judecarea cererii principale ar fi intarziata prin chemarea în garantie, instanța poate dispune despartirea ei spre a fi judecate deosebit.

Secțiunea IV — Aratarea titularului dreptului

Articolul 64

Pârâtul care detine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arata pe acela în numele caruia detine lucrul sau exercita dreptul, dacă a fost chemat în judecata de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.

Articolul 65

(1) Cererea privitoare la aratarea titularului dreptului va fi motivata și se va depune o dată cu intampinarea, iar, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai tirziu la prima zi de infatisare.

(2) Cererea va fi comunicata celui aratat ca titular, împreună cu citatia, copiile de pe cerere și inscrisurile de la dosar.

Articolul 66

(1) Dacă cel aratat ca titular recunoaste sustinerile paratului și reclamantul consimte, el va lua locul paratului care va fi scos din judecata.

(2) Când cel chemat nu se infatiseaza sau tagaduieste aratarile paratului, se vor aplica dispozitiile art. 58.

Capitolul IV — Reprezentarea părților în judecata

Articolul 67

(1) Părțile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.

(2) Mandatarul cu procura generală poate să reprezinte în judecata pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.

(3) Dacă cel care a dat procura generală nu are domiciliul și nici reședința în tara, sau dacă procura este data unui prepus, dreptul de reprezentare în judecata se presupune dat.

Articolul 68

(1) Procura pentru exercitiul dreptului de chemare în judecata trebuie facuta prin inscris sub semnatura legalizata; în cazul când procura este data unui avocat semnatura va fi certificata potrivit legii avocatilor.

(2) Dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declaratie verbala, facuta în instanța și trecuta în incheierea de sedinta.

(3) Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecatii, chiar dacă nu cuprinde nici o aratare în aceasta privinta; el poate fi însă restrins numai la anumite acte sau pentru anumita instanța.

(4) Dacă mandatul este dat unei alte persoane decat unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decat prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezinta partea.

(5) Asistarea de către avocat nu este ceruta doctorilor sau licentiatilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile sotului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv.

(6) De asemenea asistarea de către avocat nu este ceruta la judecatorii, când partea este reprezentata prin sot sau ruda până la al patrulea grad inclusiv.

*) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 69

(1) Recunoasterile privitoare la drepturile în judecata, renuntarile, cum și propunerile de tranzactie nu se pot face decat în temeiul unei procuri speciale.

(2) Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru pastrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedura se vor îndeplini numai față de partea insasi.

Articolul 70

Când dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o dispoziție judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.

Articolul 71

Mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat și nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dainuieste până la retragerea lui de către mostenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.

Articolul 72

(1) Renuntarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusa celeilalte părți decat de la comunicare, afara numai dacă a fost facuta în sedinta în prezenta părții.

(2) Mandatarul care renunta la imputernicire este tinut sa instiinteze atât pe cel care i-a dat mandatul cat și instanța, cu cel puțin 15 zile înainte de termenul de infatisare sau de implinirea termenelor cailor de atac.

Articolul 73

Abrogat.

(2) Când toți membrii unei asemenea colectivitati se invoiesc, ei numesc mandatarii prin inscris autentificat la judecatorie în circumscripția careia se afla comuna în care domiciliaza majoritatea devalmasilor.

(3) În lipsa unei asemenea invoieli, cei interesati vor cere judecatoriei competența sa proceada la desemnarea mandatarilor.

(4) În acest caz, judecatorul va vesti pe devalmasi prin secretarul consiliului local să se adune de preferinta intr-o zi de sarbatoare, la primaria comunei prevăzute la alineatul 2, pentru a alege pe mandatari.

(5) Vestirea, semnata de judecator, se va afisa prin ingrijirea secretarului consiliului local, la usa primariei comunelor în cuprinsul cărora se afla nemișcătoarele devalmase cu cel puțin 15 zile înainte de ziua alegerii. În acelasi termen, vestirea se va face și verbal în fiecare sat, prin batai cu toba, sunete de goarna sau alte mijloace de publicitate obisnuite în localitate.

(6) Indeplinirea acestor formalitati se va constata prin procese-verbale ce vor fi inaintate secretarului consiliului local, unde urmeaza să se adune devalmasii.

(7) La ziua sorocita, judecatorul va face strigarea celor adunati, însemnând pe o lista pe cei prezenți și partea ce fiecare dintre ei are în bunurile devalmase.

(8) În cazurile când se contesta drepturile vreunui devalmas, judecatorul va putea sa nu-l inscrie, dacă contestația i se va parea intemeiata; neinscrierea dreptului nu împiedica invocarea lui pe calea dreptului comun. În nici un caz judecatorul nu va amina alegerea din cauza contestatiilor.

(9) Judecatorul va culege declaratiile verbale ce fiecare din cei inscrisi în lista va face în privinta acelora pe care voiesc să-i aleaga ca mandatari. Alegerea mandatarilor se va face cu majoritatea voturilor celor prezenți, socotita atit asupra numarului celor de fața, cit și asupra drepturilor devalmase.

(10) Dacă locuitorii nu vin sau dacă cele doua majoritati aratate mai sus nu se pot intruni, judecatorul va numi din oficiu pe mandatari dintre membrii colectivitatii.

(11) Cele savirsite inaintea judecatorului vor fi constatate printr-o încheiere, care va avea puterea unei procuri autentice.

(12) Orice viciu de procedura savirsit cu prilejul alegerii sau numirii mandatarilor va trebui propus la prima zi de infatisare, sub pedeapsa decaderii. În caz de anulare a mandatului, instanța va dispune refacerea procedurii pentru desemnarea altor mandatari.

(13) Mandatul dat prin alegere sau din oficiu este obligatoriu pentru mandatar, în tot cursul judecatii. Pentru motive legitime instanța va putea scuti pe mandatar de insarcinarea ce i s-a dat.

(14) Mandatul poate fi revocat pentru incapacitate sau rea-credinta.

(15) Mandatul pentru stingerea pricinii prin tranzactie va putea fi dat numai cu majoritate de două treimi, socotite atit asupra numarului celor de fața cit și asupra drepturilor devalmase.

(16) Dacă sunt mai mulți mandatari, ei hotarasc cu majoritate.

(17) În caz de încetarea imputernicirii unui mandatar, rinduielile prevăzute mai sus vor fi urmate pentru desemnarea inlocuitorului".

Capitolul V — Asistența judiciara

Articolul 74

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 75

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 76

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 77

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 78

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 79

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 80

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 81

Abrogat. *) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Titlul II — Dispozitii generale de procedura
Capitolul I — Cererile

Articolul 82

(1) Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă arătarea instanței, numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă este cazul, obiectul cererii și semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, și datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de părți, precum numărul de telefon, numărul de fax, adresa de poștă electronică sau altele asemenea.

(2) În cazul în care, din orice motive, cererea nu poate fi semnata, judecatorul va stabili mai întâi identitatea părții și îi va citi acesteia conținutul cererii. Despre toate acestea judecatorul va face mențiune pe cerere.

(3) Abrogat.

(4) Abrogat.

(4) În cazurile prevăzute de alineatele 2 și 3, se va face aratarea de chipul cum s-a stabilit identitatea părții."

Articolul 83

(1) Când cererea este facuta prin mandatar, se va alatura procura în original sau în copie legalizata.

(2) Mandatarul avocat certifica el insusi copia de pe procura sa.

(3) Reprezentantul legal va alatura copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calității sale.

(4) Abrogat.

Articolul 84

Cererea de chemare în judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar dacă poarta o denumire gresita.

Capitolul II — Citatiile și comunicarea actelor de procedura

Articolul 85

Judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat după citarea sau infatisarea părților, afara numai dacă legea nu dispune altfel.

Articolul 86

(1) Comunicarea cererilor și a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agentii procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenti ori salariati ai altor instante, în ale caror circumscriptii se afla cel caruia i se comunică actul.

(2) Instanța solicitata, când i se cere sa indeplineasca procedura de comunicare pentru alta instanța, este obligata sa ia de îndată masurile necesare, potrivit legii, și sa trimita instanței solicitante dovezile de indeplinire a procedurii.

(3) În cazul în care comunicarea potrivit alin. 1 nu este posibila, aceasta se va face prin posta, cu scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.

Articolul 86¹

După sesizarea instanței, dacă părțile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările sau alte acte se pot comunică direct între aceștia. În acest caz, cel care primește actul va atesta primirea și va consemna data primirii pe însuși exemplarul care se va depune la instanță, de îndată, sub sancțiunea neluării în seamă. Dovada comunicării actelor poate fi făcută și prin orice alt înscris depus la dosarul cauzei prin care se atestă, sub semnătură, primirea fiecărui act de procedură care a fost comunicat.

Articolul 86²

În scopul obținerii datelor și informațiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citațiilor, a altor acte de procedură, precum și îndeplinirii oricărei atribuții proprii activității de judecată, instanțele au drept de acces direct la bazele electronice de date sau la alte sisteme de informare deținute de autorități și instituții publice. Autoritățile și instituțiile prevăzute la alin. 1 au obligația de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanțelor la bazele electronice de date și sistemele de informare prevăzute la același alineat.

Articolul 87

Vor fi citati: 1. statul, județul, comuna și celelalte persoane juridice de drept public, în persoana capului autorității la contenciosul sediului central al administrației respective sau, în lipsa de contencios, la sediul administrației; 2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentantii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentantei; 3. asociațiile și societățile care nu au personalitate juridica, prin organele lor de conducere, la sediul administrației lor; 4. Abrogat. 5. cei supuși procedurii reorganizarii judiciare și a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar; 6. incapabilii, prin reprezentantii lor legali. În caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin acest curator; 7. personalul misiunilor diplomatice și oficiile consulare ale României, cetatenii români trimisi ca functionari la organizații internationale, precum și membrii lor de familie care locuiesc cu ei, aflati în strainatate, prin Ministerul Afacerilor Externe. Cetatenii români, altii decat cei prevăzuți în alineatul precedent, aflati în strainatate în interes de serviciu, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se afla cei care i-au trimis; 8. în cazul în care prin tratate sau conventii internationale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o alta procedura, cei care se afla în strainatate, având domiciliul sau reședința cunoscuta, printr-o citatie trimisa cu scrisoare recomandata, cu dovada de primire. Dispozitiile art. 114¹ alin. (4) sunt aplicabile. Dacă domiciliul sau reședința celor aflati în strainatate nu sunt cunoscute, citarea se face potrivit art. 95. În toate cazurile, dacă cei aflati în strainatate au mandatar cunoscut în tara, va fi citat și acesta. 9. cei cu domiciliul sau reședința necunoscuta, potrivit art. 95; 10. mostenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special, numit de instanța.

Articolul 88

1. numărul și data emiterii, precum și numărul dosarului; 2. aratarea anului, lunii, zilei și orei de infatisare; 3. aratarea instanței și sediul ei; 4. numele, domiciliul și calitatea celui citat: 5. numele și domiciliul părții potrivnice și felul pricinii; 5¹. mențiunea că, prin înmânarea citației, sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoștință și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată; 5². alte mențiuni prevăzute de lege; 6. parafa sefului instanței, și semnatura grefierului.

(1) Citatia va cuprinde:

(2) Aratarile de la punctele 2, 3, 4 și 6 sunt prevăzute sub sancțiunea nulitatii.

Articolul 89

(1) Citatia, sub pedeapsa nulitatii, va fi inmanata părții cu cel puțin 5 zile inaintea termenului de judecată. În pricinile urgente, termenul poate fi și mai scurt, după aprecierea instanței.

(2) Infatisarea părții în instanța, în persoana sau prin mandatar, acopera orice vicii de procedura. Partea este însă în drept sa ceara amanarea dacă nu i s-a inmanat citatia în termen.

Articolul 90

(1) Inmanarea citatiei și tuturor actelor de procedura se face la domiciliul sau reședința celui citat. Când acesta are o asezare agricola, comerciala, industriala sau profesionala în altă parte, inmanarea se poate face și la locul acestor asezari.

(2) Inmanarea se poate face oriunde, când cel citat primeste citatia.

(3) Abrogat.

(4) Pentru cei ce se gasesc sub arme, citatia se inmaneaza la comandamentul superior cel mai apropiat.

(5) Pentru cei care alcătuiesc echipajul unui vas de comert, inmanarea se face, în lipsa unui domiciliu cunoscut, la capitania portului unde se găsește înregistrat vasul.

(6) Pentru detinuti, inmanarea se face la administratia inchisorii.

(7) Pentru bolnavii aflati în spitale, ospicii ori sanatorii, la directia asezamantului.

Articolul 91

Inmanarea citatiilor și a tuturor actelor de procedura, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 și 7, precum și în cele prevăzute de art. 90 alin. 3, 4, 5 și 6 sau atunci când actul urmeaza să fie inmanat unui avocat ori notar public, se poate face functionarului sau persoanei insarcinate cu primirea corespondentei, care își va arata în clar numele și prenumele, precum și calitatea, iar apoi va semna dovada.

Articolul 92

(1) Inmanarea citatiei se va face personal celui citat, care va semna adeverinta de primire, agentul insarcinat cu inmanarea certificand identitatea și semnatura acestuia.

(2) Dacă cel citat, aflandu-se la domiciliu, nu vrea sa primeasca citatia sau, primind-o, nu voieste ori nu poate să semneze adeverinta de primire, agentul va lasă citatia în mana celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afisa pe usa locuinței acestuia, incheind despre acestea proces-verbal.

(3) Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau cladirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuieste, agentul va inmana citatia, în primul caz unei persoane din familie, sau în lipsa, oricarei alte persoane care locuieste cu dinsul, sau care, în mod obisnuit, primeste corespondenta, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obisnuit îl inlocuieste; persoana care primeste citatia va semna adeverinta de primire, agentul certificandu-i identitatea și semnatura și incheind proces-verbal despre cele urmate.

(4) Dacă persoanele aratate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverinta de primire, agentul va incheia proces-verbal, lasand citatia în mina lor; dacă cer aratati nu voiesc sa primeasca citatia sau sunt lipsa, agentul va afisa citatia, fie pe usa locuinței celui citat, fie, dacă nu are indicatia apartamentului sau camerei locuite, pe usa principala a cladirii, incheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.

(5) Inminarea citatiei nu se poate face unui minor sub 14 ani impliniti sau unei persoane lipsite de judecată. Puterea de judecată este presupusa până la dovada contrarie.

(6) Dispozitiile prezentului articol se aplică și la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedura.

Articolul 92¹

Comunicarea citatiei și a altor acte de procedura nu se poate realiza prin afisare în cazul persoanelor juridice, precum și al asociațiilor sau societatilor care, potrivit legii, pot sta în judecata, cu excepția cazurilor în care se refuza primirea sau dacă se constata lipsa oricarei persoane la sediul acestora. *) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 93

În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a aratat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar în lipsa unei asemenea aratari, la domiciliul părții.

Articolul 94

Când comunicarea actelor de procedura nu se poate face din cauza ca s-a daramat cladirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemanator, agentul va depune actul la grefa instanței, care va instiinta din timp partea despre aceasta imprejurare, dispozitiile art. 95 fiind aplicabile în mod corespunzător.

Articolul 95

(1) Când reclamantul invedereaza ca, desi a facut tot ce i-a stat în putinta, nu a izbutit sa afle domiciliul paratului, președintele instanței va dispune citarea acestuia prin publicitate.

(2) Citarea prin publicitate se face afisandu-se citatia la usa instanței. Citatia se publică și în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai raspandit, în cazurile în care președintele tribunalului sau completul de judecată apreciaza ca o asemenea măsura este necesară.

(3) Afisarea, precum și publicarea citatiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai raspandit se fac cu cel puțin 15 zile înainte de data fixata pentru judecata. În cazurile urgente, președintele tribunalului sau completului de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile.

(4) Dacă pârâtul se infatiseaza și dovedeste ca a fost citat prin publicitate cu rea-credinta, toate actele de procedura ce au urmat incuviintarii acestei citari vor fi anulate, reclamantul putand fi sanctionat cu amendă și obligat la despăgubiri, potrivit legii.

Articolul 96

Partea prezenta în instanța, în persoana sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedura și a inscrisurilor care i se comunică în sedinta. În acest caz, instanța poate incuviinta, la cerere, un termen pentru a lua cunoștința de acte.

Articolul 97

Nici un act de procedura nu se poate îndeplini în zilele de sarbatoare legala, afară de cazuri grabnice, după incuviintarea presedintelui.

Articolul 98

Schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecatii trebuie, sub pedeapsa neluarii ei în seama, să fie adusa la cunoștința instanței prin petitie la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandata, a carei recipisa de predare se va depune la dosar o dată cu petitia prin care se instiinteaza instanța despre schimbarea domiciliului.

Articolul 99

Abrogat.

(2) Cel condamnat poate să prezinte instanței o petitie motivata pentru scutirea sau micsorarea amenzii ori despăgubirii.

(3) El va fi citat de urgenta, împreună cu partea vatamata, careia i s-a incuviintat despăgubirea, în camera de consiliu și instanța va hotari prin încheiere irevocabila. Citarea se va face prin grefa și este scutita de timbru și taxe."

Articolul 100

1. anul, luna și ziua când a fost incheiat; 2. numele celui care l-a incheiat; 3. functiunea acestuia; 4. numele, prenumele și domiciliul celui caruia i s-a facut comunicarea, cu aratarea numarului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel caruia i s-a facut comunicarea locuieste intr-o cladire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel, și dacă actul de procedura a fost inminat la locuinta sa, ori a fost afisat pe usa acestei locuinte. 5. aratarea instanței de la care porneste actul de procedura și identificarea lui, iar pentru citatii și a termenului de infatisare; 6. aratarea inscrisurilor comunicate; 7. numele și calitatea celui caruia i s-a facut inminarea sau locul unde s-a facut afisarea; 8. semnatura celui care a incheiat procesul-verbal.

(1) Procesul-verbal incheiat de cel insarcinat cu inminarea actului de procedura trebuie să cuprindă:

(2) Dacă cei care urmeaza să semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuza sau nu pot s-o faca, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal.

(3) Aratarile de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 și 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulitatii.

(4) Procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a incheiat.

Capitolul III — Termenele

Articolul 101

(1) Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrand în socoteala nici ziua când a inceput, nici ziua când s-a sfârșit termenul.

(2) Termenele statornicite pe ore incep să curgă de la miezul noptii zilei urmatoare.

(3) Termenele statornicite pe ani, luni sau saptamini se sfirsesc în ziua anului, lunii sau saptaminii corespunzătoare zilei de plecare.

(4) Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti implinit în ziua cea din urma a lunii. Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru urmatoare.

Articolul 102

(1) Termenele incep să curgă de la data comunicarii actelor de procedura dacă legea nu dispune altfel.

(2) Termenele incep să curgă și împotriva părții care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o.

Articolul 103

(1) Neexercitarea oricărei cai de atac și neindeplinirea oricărui alt act de procedura în termenul legal atrage decaderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeste ca a fost împiedicată printr-o imprejurare mai presus de voința ei.

(2) În acest din urmă caz, actul de procedura se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea impiedicarii; în acelasi termen vor fi aratate și motivele impiedicarii.

Articolul 104

Actele de procedura trimise prin posta instanțelor judecătorești se socotesc indeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul postal înainte de implinirea lui.

Capitolul IV — Nulitatea actelor de procedura

Articolul 105

(1) Actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competență de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condițiile prevăzute de lege.

(2) Actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. În cazul nulitatilor prevăzute anume de lege, vatamarea se presupune până la dovada contrarie.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 106

(1) Anularea unui act de procedura atrage și nulitatea actelor urmatoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existenta de sine stătătoare.

(2) Judecatorul va putea sa dispună indreptarea neregularitatilor savarsite cu privire la actele de procedura.

Articolul 107

Președintele va amana judecarea pricinii ori de cate ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulitatii.

Articolul 108

(1) Nulitatile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecator în orice stare a pricinii.

(2) Celelalte nulitati se declara numai după cererea părții care are interes sa o invoce.

(3) Neregularitatea actelor de procedura se acopera dacă partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat după aceasta neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.

(4) Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt.

Capitolul IV¹ — Amenzi judiciare și despăgubiri

Articolul 108¹

1. cu amendă judiciara de la 500.000 la 7.000.000 lei: 2. cu amendă judiciara de la 300.000 lei la 5.000.000 lei: c¹) nerespectarea de către agentii forței publice a obligației de acordare a concursului la indeplinirea efectiva a executarii silite, potrivit art. 373² alin. 1;

(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savarsite în legătură cu procesul, astfel:

a) introducerea, cu rea-credinta, a unor cereri vadit netemeinice;

b) formularea, cu rea-credinta, a unei cereri de recuzare sau de stramutare;

c) obtinerea, cu rea-credinta, a citarii prin publicitate a oricarei părți;

d) obtinerea, cu rea-credinta, de către reclamantul caruia i s-a respins cererea, a unor măsuri de asigurare prin care pârâtul a fost pagubit;

e) contestarea, cu rea-credinta, a scrierii sau semnaturii unui inscris;

f) refuzul părții de a se prezenta la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în situațiile în care a acceptat, potrivit legii.

a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune marturie când este prezent în instanța, în afară de cazul în care acesta este minor;

b) neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asista partea, ori nerespectarea de către acestia a indatoririlor stabilite de lege sau de către instanța, dacă în acest mod s-a cauzat amanarea judecarii procesului;

c) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat, ori refuzul de a da lamuririle cerute;

d) neluarea de către conducatorul unității în cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum și impiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condițiile legii;

e) neprezentarea unui inscris sau a unui bun, de către cel care îl detine, la termenul fixat în acest scop de instanța;

f) refuzul sau omisiunea unei autorități ori a altei persoane de a comunică la cererea instanței, la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele și evidentele ei;

g) cauzarea amanarii judecarii sau executarii silite de către cel insarcinat cu indeplinirea actelor de procedura.

h) impiedicarea în orice mod a exercitarii, în legătură cu procesul, a atribuțiilor ce revin judecatorilor, expertilor desemnați de instanța în condițiile legii, agentilor procedurali, precum și altor salariati ai instanței;

i) abrogata.

(2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă pct. 2 al alin. (1), dacă motive temeinice le-au impiedicat sa aduca la indeplinire oblibațiile ce le revin.

Literele h) și i) ale punctului 2 al alin. (1) al art. 108¹ au fost introduse de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 108²

(1) Nerespectarea de către oricare dintre părți sau de către alte persoane a masurilor luate de către instanța pentru asigurarea ordinii și solemnitatii sedintei de judecată se sancționează cu amendă de la 300.000 lei la 2.000.000 lei.

(2) Nerespectarea de către orice persoană a dispozițiilor privind desfășurarea normala a executarii silite se sancționează de către președintele instanței de executare, la cererea executorului, cu amendă de la 500.000 lei la 5.000.000 lei.

(3) O dată cu aplicarea sanctiunii se va stabili în ce consta abaterea savarsita.

Articolul 108³

Cel care, cu intentie sau din culpa, a pricinuit amanarea judecarii sau a executarii silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 108¹ sau art. 108², la cererea părții interesate va putea fi obligat de către instanța de judecată ori, după caz, de către președintele instanței de executare, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzata prin amanare.

Articolul 108⁴

Amenda și despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luata în lipsa acestuia.

Articolul 108⁵

(1) Împotriva incheierii prevăzute la art. 108⁴ cel obligat la amenda sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitand, motivat, să se revina asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

(2) Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luata măsura sau de la data comunicarii incheierii.

(3) Cererea se solutioneaza prin încheiere irevocabila, data în camera de consiliu, de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.

Titlul III — Procedura inaintea primei instante
Capitolul I — Procedura înainte de judecată
Secțiunea I — Dispozitii generale

Articolul 109

Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii. La sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil și de lege. În acest caz neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată nu numai de către pârât, ci și de către instanță, din oficiu.

Articolul 109¹

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 110

(1) Cererea pentru predarea unui imobil, la implinirea termenului de locatiune, poate fi facuta chiar înainte de implinirea acestui termen.

(2) Se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligații alimentare sau altei prestatiuni periodice.

(3) Președintele mai poate incuviinta, în general, înainte de implinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de cate ori va socoti ca cererile sunt indreptatite pentru a preintampina reclamantului o paguba insemnata pe care acesta ar incerca-o dacă ar astepta implinirea termenului.

Articolul 111

Partea care are interes poate să faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Secțiunea II — Chemarea în judecata

Articolul 112

1. numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal și contul bancar. Dispozițiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; 2. numele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia și sediul profesional. Dispozițiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător; 3. obiectul cererii și valoarea lui, după pretuirea reclamantului, atunci când pretuirea este cu putinta. Pentru identificarea imobilelor se va arata comuna și județul, strada și numărul, iar, în lipsa, vecinatatile, etajul și apartamentul, sau, când imobilul este inscris în cartea funciara, numărul de carte funciara și numărul topografic; 4. aratarea motivelor de fapt și de drept pe care se intemeiaza cererea; 5. aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.

(1) Cererea de chemare în judecata va cuprinde:

(2) Când dovada se face prin inscrisuri, se vor alatura la cerere atatea copii citi parati sunt, mai mult cate o copie de pe fiecare inscris, pentru instanța; copiile vor fi certificate de reclamant ca sunt la fel cu originalul.

(3) Se va putea depune și numai o parte dintr-un inscris privitor la pricina, ramanand ca instanța sa dispună, la nevoie, infatisarea inscrisului în intregime.

(4) Dacă inscrisurile sunt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.

(5) Când reclamantul voieste să-și dovedeasca cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul sau juramantul paratului, va cere infatisarea în persoana a acestuia.

(6) Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele și locuința martorilor, dispozițiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;

6. semnatura. ***) Juramantul, ca mijloc de proba, nu mai exista în actuala reglementare.

Articolul 113

(1) La cererea de chemare în judecata se vor alatura atatea copii de pe cerere cati parati sunt.

(2) Dacă mai mulți parati au un singur reprezentant sau dacă pârâtul are mai multe calități juridice, se va comunică o singura copie de pe actiune și de pe inscrisuri și se va inmana o singura citatie.

Articolul 114

(1) La primirea cererii de chemare în judecata președintele sau judecatorul care îl inlocuieste va verifica dacă aceasta intruneste cerințele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere sa completeze sau sa modifice cererea și să depună, potrivit art. 112 alin. 2 și art. 113, cererea și copii certificate de pe toate inscrisurile pe care își intemeiaza cererea.

(2) Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibila, cererea se va inregistra și i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primita prin posta, reclamantului i se vor comunică în scris lipsurile ei, cu mențiunea ca, până la termenul acordat, urmeaza sa faca completările sau modificările necesare.

(3) Acordarea termenului, potrivit alin. 2, se face, în toate cazurile, cu mențiunea ca neindeplinirea în acest termen a obligațiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecatii.

(4) Dacă oblibațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt indeplinite în termenul prevăzut la alin. 2, suspendarea judecatii se pronunță prin încheiere potrivit dispozițiilor art. 339.

(5) În procesele în care, în condițiile art. 47, sunt mai mulți reclamanti sau parati, președintele instanței, ținând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfășurarea normala a activității de judecată, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar și indeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulți mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispozitiile art. 68 și art. 114¹ fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusa de către reclamanti, în condițiile prevăzute la alin. 2, iar de către parati, odata cu intampinarea. Dacă părțile nu-și aleg un mandatar sau nu se înțeleg asupra persoanei mandatarului, în cazul reclamantilor vor fi aplicabile dispozitiile alin. 4, iar în cazul paratilor, președintele instanței va numi un curator special.

(3) Președintele va dispune în acelasi timp să se comunice pârâtului, o dată cu citatia, copii de pe cerere și inscrisuri, punindu-i-se în vedere să depună la dosar intimpinare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecata.

(4) O dată cu sorocirea termenului, președintele va dispune, dacă s-a cerut prin cerere, citarea pârâtului la interogator sau juramint, sub rezerva dezbaterii la termenul de infatisare. Sub aceeasi rezerva se vor putea lua orice alte măsuri, în marginile rinduielilor pentru dovezi.

(5) Termenul se va soroci astfel ca, de la data primirii citatiei, piritul să aibă cel puțin 30 de zile pentru depunerea intimpinarii, iar în pricinile urgente, cel puțin 5 zile.

(6) Dacă piritul locuieste în strainatate, președintele va putea soroci un termen mai indelungat.

Art. 114 alin. (1) este reprodus astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgenta nr. 59/2001 *) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În reglementare art. 114 alin. (1) avea urmatorul continut: "Președintele, îndată ce primeste cererea de chemare în judecata și constata plata timbrului, a taxei de procedura și a impozitului proportional, va soroci ziua infatisarii și va cita părțile inaintea instanței, în sedinta. Președintele va putea soroci o anumita ora pentru judecarea pricinii." Alin. 4 al art. 114 a fost introdus prin art. 1 pct. 8 al Ordonanța de urgenta nr. 59/2001 *) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001." *) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 114¹

(1) Președintele, de îndată ce constata ca sunt indeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecata, fixeaza termenul de judecată pe care, sub semnatura, îl da în cunoștința reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia. Celelalte părți vor fi citate potrivit legii.

(2) Președintele va dispune în acelasi timp să se comunice paratului, o dată cu citatia, copii de pe cerere și de pe inscrisuri, punandu-i-se în vedere obligația de a depune la dosar intampinare cel mai tarziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecata.

(3) Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citatiei pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregati apararea, iar în procesele urgente, cel puțin 5 zile. Pentru termenele urmatoare și primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinata de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispozitiile art. 89 alin. 1.

(4) Dacă pârâtul locuieste în strainatate, președintele va putea fixa un termen mai indelungat. Prin citatie pârâtul va fi informat ca are obligația de a-și alege domiciliul în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformeaza acestei obligații, comunicarile se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta română a scrisorii, în cuprinsul careia vor fi menționate actele ce se expediaza, ținând loc de dovada de indeplinire a procedurii.

(5) Sub rezerva dezbaterii la prima zi de infatisare, președintele, cu ocazia fixarii termenului prevăzut la alin. 1, dacă s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea paratului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum și orice alte măsuri necesare pentru desfășurarea procesului potrivit legii.

(6) De asemenea, în condițiile legii, președintele va putea incuviinta, prin încheiere executorie, măsuri asiguratorii, precum și măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situații de fapt.

Secțiunea III — Intampinarea

Articolul 115

Întâmpinarea va cuprinde: 1. numele și prenumele, domiciliul sau reședința pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal și contul bancar. Dispozițiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător; 2. excepțiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului; 3. răspunsul la toate capetele de fapt și de drept ale cererii; 4. dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere; când va cere dovada cu martori, pârâtul va arăta numele și locuința lor, dispozițiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător; 5. semnătura.

Articolul 116

(1) La intampinare se vor alatura atatea copii de pe intampinare cati reclamanti sunt; de asemenea se va alatura acelasi numar de copii certificate de pe inscrisurile pe care se sprijina, mai mult un rand de copii pentru instanța.

(2) Dacă mai mulți reclamanti au un singur reprezentant, sau un reclamant sta în judecata în mai multe calități juridice, se va depune la dosar pentru aceste părți cate o singura copie.

Articolul 117

Când sunt mai mulți parati, ei pot raspunde toți împreună sau numai o parte din ei, printr-o singura intampinare.

Articolul 118

(1) Intampinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

(2) Abrogat.

(3) În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, președintele îi va pune în vedere, la prima zi de infatisare, sa arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de aparare despre care se va face vorbire în incheierea de sedinta; instanța îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apararii și depunerea intampinarii.

Secțiunea a IV-a — Cererea reconventionala

Articolul 119

(1) Dacă pârâtul are pretentii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să faca cerere reconventionala.

(2) Cererea trebuie să indeplineasca condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.

(3) Cererea reconventionala se depune odată cu intampinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu în prima zi de infatisare.

(4) Când reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecata, cererea reconventionala se va depune cel mai tarziu până la termenul ce se va incuviinta paratului, spre acest sfârșit.

*) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 120

(1) Cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala.

(2) Când, însă, numai cererea principala este în stare de a fi judecata, instanța o poate judeca deosebit.

Secțiunea a V-a — Plangerea
Capitolul II — Sedintele și politia lor

Articolul 121

(1) Sedintele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel.

(2) Instanța poate să dispună ca dezbaterile să se faca în sedinta secreta, dacă dezbaterea publică ar putea vatama ordinea sau moralitatea publică sau pe părți. În acest caz, părțile vor putea fi insotite, în afară de aparatorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.

(3) Hotărârea se pronunță intotdeauna în sedinta publică.

Articolul 122

(1) Președintele exercită politia sedintei, putand lua măsuri pentru pastrarea ordinii și bunei-cuviinte.

(2) Dacă nu este loc în sala de sedinta, președintele poate inlatura pe cei ce ar veni mai tarziu sau pe cei ce depasesc numărul locurilor.

(3) Nimeni nu poate fi lasat să între cu arme în sala de sedinta, afara numai dacă le poarta în vederea serviciului ce indeplineste în fața instanței.

(4) Acei care iau parte la sedinta sunt obligati să aibă o purtare cuviincioasa. Acel ce vorbeste instanței trebuie să stea în picioare. Președintele poate incuviinta excepții de la aceasta indatorire.

(5) Pot fi indepartati din sala cei minori și persoanele care s-ar infatisa intr-o ținuta necuviincioasa.

(6) Președintele poate chema la ordine orice persoană care tulbura mersul dezbaterilor. Dacă aceasta chemare rămâne fără rezultat, el poate obliga pe tulburator sa părăsească sala și la nevoie va da ordin să fie scos din sala.

(7) Dacă în cursul sedintei se savarseste o faptă penala, se aplică dispozitiile din Codul de procedură penala.

(8) Președintele poate să ordone indepartarea tuturor persoanelor din sala, dacă altfel nu se poate pastra ordinea.

Articolul 123

(1) Dacă printre cei indepartati din sala ar fi vreuna din părți, înainte de închiderea dezbaterilor, aceasta va fi chemata în sala și, sub pedeapsa de nulitate, i se vor pune în vedere toate faptele esentiale petrecute în lipsa sa, precum și declaratiile celor ascultati.

(2) Dispoziția de mai sus nu se aplică în cazul când partea indepartata din sedinta a fost asistată de un avocat, care a ramas mai departe în sala.

Articolul 124

Dispozitiile de mai sus se aplică în toate locurile unde judecatorii sunt chemati să-și indeplineasca functiunile lor.

Capitolul III — Judecata
Secțiunea I — Infatisari și dezbateri

Articolul 125

(1) Președintele va dispune să se intocmeasca pentru fiecare sedinta o lista cu pricinile fixate să se judece în acea zi și care va fi afisata la usa salii de sedinta cu cel puțin o ora înainte de începerea sedintei.

(2) Pricinile declarate urgente și cele rămase în divergenta se vor judeca inaintea celorlalte.

(3) Părțile pot cere schimbarea randului, dacă impricinatii având pricini fixate inaintea lor nu se impotrivesc.

Articolul 126

Părțile pot cere instanței, la inceputul sedintei, amanarea pricinilor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoaca dezbateri. Aceasta amanare se poate face și de un singur judecator.

Articolul 127

Pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel.

Articolul 128

(1) Președintele deschide, suspenda și ridica sedinta.

(2) Președintele va da cuvintul mai întâi reclamantului și în urma paratului.

(3) În caz de trebuinta, președintele poate da cuvantul de mai multe ori, putandu-l margini în timp de fiecare data.

Articolul 129

(5¹) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.

(1) Părțile au indatorirea ca, în condițiile legii, sa urmareasca desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația sa indeplineasca actele de procedura în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecator, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretentiile și apararile.

(2) Judecatorul va pune în vedere părților drepturile și oblibațiile ce le revin în calitatea lor din proces și va starui, în toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei.

(3) Abrogat.

(4) Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invoca în susținerea pretentiilor și apararilor lor, judecatorul este în drept să le ceara acestora să prezinte explicatii, oral sau în scris, precum și sa puna în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în intampinare.

(5) Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

(6) În toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.

(2) El va putea ordona dovezile pe care le va gasi de cuviinta, chiar dacă părțile se impotrivesc."

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 130

Judecatorii sau părțile pot pune intrebari martorilor sau expertilor numai prin mijlocirea presedintelui, care poate însă incuviinta ca acestia sa puna intrebarile direct.

(2) Judecatorii sunt datori sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevarul și pentru a preveni orice greseala în cunoasterea faptelor; ei vor da părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.

(3) Ei vor hotari numai asupra celor ce formeaza obiectul pricinii supuse judecatii."

Articolul 131

În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părților, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfățișarea personală a părților, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispozițiile art. 132¹ alin. 2 sunt aplicabile. În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părțile să participe la o ședință de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ținând seama de circumstanțele cauzei, judecătorul va recomanda părților să recurgă la mediere, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecății. Medierea nu este obligatorie pentru părți. Dacă, în condițiile alin. 1 sau 2, părțile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispozițiile art. 271-273 sunt aplicabile.

(2) Dacă părțile se impaca, judecatorul va constata condițiile impacarii în cuprinsul hotărârii pe care o va da."

Articolul 132

1. când se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii; 2. când reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii; 3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit; 4. când inlocuieste cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotriva, în cazul în care cererea în constatare poate fi primita.

(1) La prima zi de infatisare instanța va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amanarea pricinii și comunicarea cererii modificate paratului, în vederea facerii intampinarii.

(2) Cererea nu se socoteste modificata și nu se va da termen, ci se vor trece în incheierea de sedinta declaratiile verbale facute în instanța:

(3) Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune intampinare la cererea reconventionala și a propune dovezile în aparare.

Articolul 132¹

Pentru judecarea procesului, instanța, ținând seama de împrejurări, fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Când consideră necesar, instanța va putea fixa și termene mai îndelungate. Dispozițiile art. 153 sunt aplicabile. Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare și comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanța va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri, instanța va putea dispune ca încunoștințarea părților să se facă și telefonic, telegrafic, prin fax, poștă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înștiințarea pentru prezentarea la termen, precum și confirmarea primirii actului, respectiv a înștiințării, dacă părțile au indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoștințarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoștințare și obiectul acesteia. Judecătorii pot stabili pentru părți sau pentru reprezentanții acestora, precum și pentru alți participanți în proces îndatoriri în ceea ce privește prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relații scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 222, asistarea și concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum și orice alte demersuri necesare soluționării cauzei. Dispozițiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 133

(1) Cererea de chemare în judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paratului, obiectul ei sau semnatura, va fi declarata nula.

(2) Lipsa semnaturii se poate totusi implini în tot cursul judecatii. Dacă pârâtul invoca lipsa de semnatura, reclamantul va trebui să semneze cel mai tarziu la prima zi de infatisare urmatoare, iar când este prezent în instanța, în chiar sedinta în care a fost invocata nulitatea.

Articolul 134

Este socotita ca prima zi de infatisare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.

Articolul 135

Cererea reconventionala și introducerea unei alte persoane în judecata, care nu se vor fi facut inauntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amandoua părțile consimt să se judece împreună.

Articolul 136

Excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art. 115 și art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile și condițiile legii.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 137

(1) Instanța se va pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedura, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

(2) Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decat dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.

Articolul 138

1. abrogat; 2. când nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri și partea nu o putea prevedea; 3. când administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii; 4. când dovada nu a fost ceruta în condițiile legii, din pricina nestiintei sau lipsei de pregatire a părții, care nu a fost asistată sau reprezentata de avocat.

(1) Dovezile care nu au fost cerute în condițiile art. 112, 115 și 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanței, afară de cazurile:

(2) În cazurile prevăzute la pct. 2 și 4, partea adversa are dreptul la contraproba numai asupra aceluiasi aspect.

(3) În cazul amanarii, partea este obligata, sub pedeapsa decaderii, să depună, cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata, copii certificate de pe inscrisurile invocate.

Articolul 139

(1) Partea care a depus un inscris în copie certificata este datoare să aibă asupra sa la sedinta originalul inscrisului sau sa-l depuna mai înainte în pastrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se tine seama de inscris.

(2) Dacă partea potrivnica nu poate să-și dea seama de exactitatea copiei fața cu originalul infatisat în sedinta, judecatorul va putea acorda un termen scurt, obligand partea să depună originalul în pastrarea grefei.

Articolul 140

(1) Inscrisurile depuse de părți rămân dobandite judecatii și nu se mai pot retrage fără invoirea părții potrivnice.

(2) Inscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decat după ce se vor lasă copii legalizate de grefa instanței, la care s-a facut depunerea.

Articolul 141

(1) Când se tagaduieste exactitatea traducerii în limba română sau a scrierii cu litere latine, facuta de parte, instanța poate dispune ca traducerea sau scrierea cu litere latine să se faca de un traducator autorizat sau, în lipsa, de o persoană de incredere, în care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.

(2) Pârâtul va face aceasta cerere prin intampinare, iar reclamantul la primul termen de infatisare.

Articolul 142

(1) Dacă partea sau martorul nu cunoaste limba română, se va folosi un traducator autorizat sau, în lipsa, o persoană de incredere, în care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.

(2) Judecatorul poate îndeplini functiunea de traducator fără a depune juramant.

Articolul 143

Când cel ce urmeaza a fi ascultat este mut sau surd și nu poate fi înțeles, va fi pus sa scrie răspunsul. Dacă nu stie sa scrie, se va folosi un interpret, aplicandu-se dispozitiile privitoare la experti.

Articolul 144

Când cel obligat să semneze declaratiile facute nu vrea sau nu poate să semneze, se va face aratare în actul de procedura.

Articolul 144¹

În cazurile în care potrivit prevederilor Codului familiei, instanța de judecată urmeaza a asculta un copil minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Dacă, față de imprejurarile cauzei, instanța găsește potrivit, ea va asculta copilul minor fără ca părțile sau alte persoane să fie de fața.

Articolul 145

Dezbaterile în continuare vor fi fixate în ședințe deosebite, chiar în afara orelor statornicite pentru judecarea pricinilor.

Articolul 146

Părțile vor putea fi indatorate, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise sau prescurtari scrise, semnate de ele, a sustinerilor lor verbale. Părțile vor putea depune concluzii sau prescurtari chiar fără să fie obligate. Ele vor fi înregistrate.

Articolul 147

Dezbaterile urmate în sedinta se vor trece în incheierea de sedinta, care va fi semnata de judecatori și de grefier.

Articolul 148

(1) La cerere, grefa va elibera copii de pe incheierea de sedinta, de pe hotărâre sau dispozitiv sau de pe celelalte inscrisuri aflate la dosar.

(2) Copiile de pe incheieri, dispozitiv sau hotărâri se vor putea elibera numai după ce acestea au fost semnate de toți judecatorii, sub pedeapsa pentru grefieri de a fi urmariti ca falsificatori.

(3) În cazul când dezbaterile s-au urmat în sedinta secreta, alte persoane decat părțile nu pot dobandi copii de pe incheieri, expertize sau declararii de martori decat cu incuviintarea presedintelui.

Articolul 149

Instanța va incuviinta stenografierea dezbaterilor, în total sau în parte, la cererea părții. În acest caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.

Articolul 150

Când instanța se va socoti lamurita, președintele va declara dezbaterile închise.

Articolul 151

Pricina poate fi repusa pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lamuriri.

Articolul 152

Dacă, la orice termen fixat pentru judecata, se infatiseaza numai una din părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrarile din dosar și va asculta sustinerile părții, se va pronunță pe temeiul dovezilor administrate, putand primi excepțiile și apararile părții care lipseste.

Articolul 153

1. în cazul redeschiderii judecatii după ce a fost suspendata; 2. în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu; 3. în cazul când procesul se repune pe rol; 4. în cazul militarilor în termen și al detinutilor. 1. în cazul redeschiderii judecatii după ce a fost suspendata sau aminata fără termen; 2. în cazul sorocirii unui termen pentru chemarea la interogator sau juramint; 3. în cazul când pricina se repune pe rol.

(1) Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convențional și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăși sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citația pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.

(2) Aceasta dispoziție nu se aplică:

(3) Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăște în camera de consiliu, fără citarea părților. Părțile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. Dispozițiile art. 132¹ alin. 2 sunt aplicabile.

(2) Aceasta dispoziție nu se aplică:

(4) Cererea se judeca în camera de consiliu.

**) Alin. (3) al art. 153 a fost modificat prin art. 1 pct. 11 al Ordonanța de urgenta nr. 59/2001 ***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 153 avea urmatorul continut: "Termenul luat în cunoștința sau pentru care au fost trimise citatiile nu poate fi preschimbat, decit după citarea părților și pentru motive temeinice." ***) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 154

Abrogat.

(2) Instanța hotaraste, după ascultarea părților, printr-o încheiere irevocabila.

(3) Despăgubirea nu se inapoiaza, chiar dacă partea care a dobândit-o cade în pretentiile sale.

(4) Dacă incheierea nu a fost executata în timpul judecatii, partea va putea cere ca despăgubirea să fie ținuta în seama la pronuntarea hotărârii.

Articolul 155

(1) Amanarea judecatii în temeiul invoielii părților nu se poate incuviinta decat o singură dată în cursul instanței.

(2) După o asemenea amanare, judecata, dacă părțile nu staruiesc, va fi suspendata și nu va fi redeschisa decat după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor.

(3) Instanța este obligata sa cerceteze dacă amanarea ceruta de amandoua părțile pentru un motiv anumit nu tinde la o amanare prin invoiala părților; este socotita ca atare cererea de amanare la care cealalta parte s-ar putea impotrivi.

Articolul 155¹

(1) Când constata ca desfășurarea normala a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neindeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecatii, instanța poate suspenda judecata, aratand în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozitiile art. 108³ sunt aplicabile.

(2) La cererea părții, judecata va fi reluata dacă oblibațiile la care se referă alin. 1 au fost indeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispozitiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

*) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 156

(1) Instanța va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata.

(2) Când instanța refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la cererea părții, pronuntarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Articolul 157

Pricinile în care procedura este indeplinita și care nu se pot judeca din lipsa de timp vor fi amanate, la cererea uneia din părți, la un termen scurt pentru când părțile nu se vor mai cita. Aceste pricini vor fi judecate cu precadere.

Secțiunea II — Excepțiile de procedura și excepția puterii de lucru judecat

Articolul 158

(1) Când în fața instanței de judecată se pune în discutie competența acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanța competența ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.

(2) Dacă instanța se declara competența, va trece la judecarea pricinii, cel nemultumit putand sa faca, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.

(3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.

(4) Abrogat.

(5) Dacă necompetenta nu este de ordine publică, partea care a facut cererea la o instanța necompetenta nu va putea cere declararea necompetentei.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 159

Necompetența este de ordine publică sau privată. Necompetența este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 159¹

Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii. Necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare. La prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Verificarea competenței conform alin. 4 nu împiedică formularea excepțiilor de necompetență în cazurile și condițiile prevăzute la alin. 1-3, asupra cărora judecătorul se va pronunța în condițiile legii.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 160

În cazul declararii necompetentei, dovezile administrate în instanța necompetenta rămân castigate judecatii și instanța competența nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice.

Articolul 161

(1) Când instanța constata lipsa capacității de exercitiu a drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru implinirea acestor lipsuri.

(2) Dacă lipsurile nu se implinesc, instanța va anula cererea.

Articolul 162

Excepțiile de procedura de ordine publică pot fi ridicate inaintea instanței de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a imprejurarilor de fapt în afara dosarului.

Articolul 163

(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecata pentru aceeasi cauza, acelasi obiect și de aceeasi parte inaintea mai multor instante.

(2) Aceasta excepție se va putea ridica de părți sau de judecator în orice stare a pricinii în fața instanțelor de fond.

(3) Dacă excepția este primita, dosarul se va trimite instanței care a fost mai întâi investita, iar în cazul când pricinile se afla în judecata unor instante de grade deosebite la instanța cu grad mai înalt.

Articolul 164

(1) Părțile vor putea cere intrunirea mai multor pricini ce se afla inaintea aceleasi instante sau instante deosebite, de acelasi grad, în care sunt aceleasi părți sau chiar împreună cu alte părți și al caror obiect și cauza au între dansele o strinsa legătură.

(2) Intrunirea poate fi facuta de judecator chiar dacă părțile nu au cerut-o.

(3) Dosarul va fi trimis instanței mai întâi investita, afara numai dacă amandoua părțile cer trimiterea lui la una din celelalte instante.

(4) Când una din pricini este de competența unei instante, și părțile nu o pot inlatura, intrunirea se va face la acea instanța.

Articolul 165

În orice stare a judecatii se pot desparti pricinile intrunite, dacă instanța socoteste ca numai una din ele este în stare de a fi judecata.

Articolul 166

Excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecator, chiar inaintea instanțelor de recurs.

Secțiunea III — Administrarea dovezilor

Articolul 167

(1) Dovezile se pot incuviinta numai dacă instanța socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piarda prin intarziere.

(2) Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.

(3) Dovada și dovada contrarie vor fi administrate pe cat cu putinta în acelasi timp.

(4) Când dovada cu martori a fost incuviintata în condițiile art. 138, dovada contrara va fi ceruta sub pedeapsa decaderii în aceeasi sedinta, dacă amandoua părțile sunt de fața.

(5) Partea lipsa la incuviintarea dovezii este obligata sa ceara dovada contrarie la sedinta urmatoare, iar în caz de impiedicare, la prima zi când se infatiseaza.

Articolul 168

(1) Incheierea prin care se incuviinteaza dovezile va arata faptele ce vor trebui dovedite, precum și mijloacele de dovada incuviintate pentru dovedirea lor.

(2) Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicita de instanța.

(3) Când o parte renunta la dovezile ce a propus, cealalta parte poate să și le insuseasca.

Articolul 169 — Alin. (2) -(3). Abrogate.

(1) Administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune astfel.

(4) Când administrarea dovezilor urmeaza să se faca în alta localitate, ea se va îndeplini, prin delegatie, de către o instanța de acelasi grad sau chiar mai mica în grad, dacă în acea localitate nu exista o instanța de acelasi grad. Dacă felul dovezii ingaduie și părțile se invoiesc, instanța care administreaza dovada poate fi scutita de citarea părților.

Articolul 170

(1) Când s-a incuviintat o cercetare locala, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligata ca, în termen de 5 zile de la incuviintare, să depună suma statornicita de instanța pentru cheltuielile de cercetare, drumul și despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanței.

(2) Când s-au incuviintat părților dovezi potrivit dispozițiilor art. 138 pct. 2 și 4, termenul de mai sus poate fi prelungit până 15 zile.

(3) Neindeplinirea acestor obligații atrage decaderea, pentru acea instanța, din dovada incuviintata.

(4) Depunerea sumei se va putea însă face și după implinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amana judecata.

Articolul 171

Partea decazuta din dreptul de a administra o dovadă va putea totusi să se apere, discutand în fapt, și în drept temeinicia sustinerilor și a dovezilor părții potrivnice.

Articolul 171¹

În cazurile în care proba a fost dispusa din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condițiile art. 45 alin. 2, instanța va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei și partea care trebuie să le plateasca, putandu-le pune și în sarcina ambelor părți.

Articolul 172

(1) Când partea invedereaza ca partea potrivnica detine un inscris privitor la pricina, instanța poate ordona infatisarea lui.

(2) Cererea de infatisare nu poate fi respinsa dacă inscrisul este comun părților sau dacă insasi partea potrivnica s-a referit în judecata la inscris ori dacă, după lege, ea este obligata sa infatiseze inscrisul.

Articolul 173

Instanța va respinge cererea de infatisare a inscrisului, în intregime sau în parte, în cazurile: 1. când cuprinsul inscrisului priveste chestiuni cu totul personale; 2. când infatisarea inscrisului ar încalcă indatorirea de a pastra secretul; 3. când infatisarea ar atrage urmarirea penala împotriva părții sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispretului public.

Articolul 174

Dacă partea refuza sa răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea detinerii sau existentei inscrisului, dacă reiese din dovezile administrate ca l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit detinerea inscrisului, nu-l infatiseaza la cererea instanței, aceasta va putea socoti ca dovedite pretentiile părții care a cerut infatisarea, cu privire la cuprinsul acelui inscris.

Articolul 175

(1) Dacă inscrisul se găsește în pastrarea unei autorități sau a altei persoane, instanța va dispune aducerea lui în termenul fixat în acest scop. Cel care detine inscrisul este indreptatit sa refuze aducerea acestuia în cazurile prevăzute de art. 173.

(2) Infatisarea și aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părții care a cerut dovada; suma de plată va fi stabilita prin încheiere irevocabila.

(2) Dacă inscrisul este detinut de o altă persoană, aceasta va putea fi citata ca martor, punindu-i-se în vedere sa aduca inscrisul în instanța, sub pedeapsa platii de despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere. Aceasta este indreptatita sa refuze aducerea inscrisului în cazurile prevăzute de art. 173.

(3) Infatisarea și aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părții care a cerut dovada; suma de plată va fi statornicita prin încheiere irevocabila.

Articolul 176

(1) Instanța nu va putea cere trimiterea cartilor funciare și a planurilor, a registrelor autorităților, precum și a inscrisurilor originale depuse la instante sau notari publici.

(2) Cercetarea acestor inscrisuri se va face, cu citarea părților, de un magistrat delegat sau, dacă inscrisul se găsește în alta localitate, prin delegatie, de către instanța respectiva.

Articolul 177

(1) Acela caruia i se opune un inscris sub semnatura privată este dator, fie sa recunoasca, fie sa tagaduiasca scrisul ori semnatura.

(2) Mostenitorii sau urmasii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi inscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnatura acestuia.

Articolul 178

(1) Când una din părți declara că nu recunoaste fie scrisul, fie semnatura instanța va pasi la verificarea inscrisului.

(2) Spre acest sfârșit, președintele instanței va obliga pe cel caruia i se atribuie scrierea sau semnatura sa scrie și să semneze sub dictarea sa, părți din inscris.

(3) Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoastere a scrisului.

Articolul 179

1. inscrisurile autentice; 2. inscrisurile private, netagaduite de părți; 3. partea din inscris netagaduita; 4. scrisul sau semnatura facuta inaintea instanței;

(1) Dacă instanța, după verificarea inscrisului cu scrisul sau semnatura facuta în fața ei sau cu alte inscrisuri, nu este lamurita, va dispune ca verificarea să se faca prin expert, obligand părțile să depună de îndată inscrisuri pentru verificare.

(3) Se primesc ca atare:

(4) Inscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de presedinte, grefier și părți.

(5) Părțile iau cunoștința de inscrisuri în sedinta.

Articolul 180

(1) Dacă una din părți declara ca scrisul sau semnatura este falsa și cealalta parte nu este de fața, instanța va dispune infatisarea părților în persoana, la alt termen, când partea care a invocat inscrisul va arata mijloacele sale de aparare și va depune inscrisul pentru verificare.

(2) Părțile pot fi reprezentate și prin mandatari cu procura speciala, dacă dovedesc o impiedicare bine intemeiata.

Articolul 181

(1) Președintele va constata, prin proces-verbal, starea materiala a inscrisului defaimat, dacă exista pe el ștersături, adaugiri sau indreptari, apoi îl va semna, spre neschimbare și-l va incredinta grefei, după ce va fi semnat de grefier și de părți.

(2) Dacă părțile nu vor sau nu pot să semneze, se va face aratare în procesul-verbal.

Articolul 182

(1) La ziua fixata, președintele intreaba partea care a infatisat inscrisul dacă înțelege să se foloseasca de el.

(2) Dacă partea lipseste, nu voieste sa răspundă sau declara că nu se mai folosește de inscris, acesta va fi inlaturat.

(3) Dacă partea care a defaimat inscrisul ca fals lipseste sau nu voieste sa răspundă sau nu staruie în declaratie, inscrisul va fi socotit ca recunoscut.

Articolul 183

Dacă partea care defaima inscrisul ca fals arata pe autorul sau complicele falsului, instanța poate suspenda judecata pricinii, inaintand inscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va incheia.

Articolul 184

Când nu este caz de judecată penala, sau dacă actiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civila, prin orice mijloace de dovada.

Articolul 185

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 186

(1) Când instanța a incuviintat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propusi prin cerere și intampinare.

(2) În cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 și 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decaderii, în termen de 5 zile de la incuviintare.

(3) Inlocuirea martorilor nu se va incuviinta decat în caz de moarte, disparitie sau motive bine intemeiate, în care caz, lista se va depune în termenul și sub pedeapsa mai sus-aratate.

(4) Decaderea din dovada cu martori pentru neindeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 170 se acopera dacă acestia se infatiseaza la termenul fixat pentru ascultarea lor.

Articolul 187

Instanța va putea margini numărul martorilor propusi.

Articolul 188

(1) Împotriva martorului care lipseste la prima citare, instanța poate emite mandat de aducere.

(2) În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.

(3) Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se infatiseaza, instanța va putea pasi la judecata.

(4) Instanța poate incuviinta ascultarea martorului la locuinta sa, când acesta este impiedicat de a veni în instanța.

Articolul 189

Nu pot fi ascultati ca martori: 1. rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv; 2. sotul, chiar despartit; 3. interzisii și cei declarati de lege incapabili de a marturisi; 4. cei condamnati pentru juramant sau marturie mincinoasa.

(2) Părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori și persoanele prevăzute la alin. (1) punctele 1 și 2.

*) A se vedea nota de la art. 31. **) Alin. (2) al art. 189 a fost introdus prin art. 1 pct. 59 din Ordonanța de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.

Articolul 190

În pricinile privitoare la starea civila sau divort se vor putea asculta rudele și afinii mai sus-aratati, în afară de descendenti.

Articolul 191

Sunt scutiti de a fi martori: 1. slujitorii cultelor, medicii, moasele, farmacistii, avocatii, notarii publici și orice alti muncitori pe care legea îi obliga sa pastreze secretul cu privire la faptele încredințate lor în exercitiul indeletnicirii; 2. funcționarii publici și fostii functionari publici, asupra imprejurarilor secrete de care au avut cunoștința în aceasta calitate; 3. cei care prin raspunsurile lor s-ar expune ei insisi sau ar expune pe vreuna din persoanele aratate în art. 189 la punctele 1 și 2 la o pedeapsă penala sau la dispretul public.

Articolul 192

Președintele, înainte de a lua marturia, va cere martorilor sa arate: 1. numele, indeletnicirea, locuinta și vârsta; 2. dacă este ruda sau afin cu una din părți și în ce grad; 3. dacă se afla în serviciul uneia din părți; 4. dacă este în judecata, în dusmanie sau în legaturi de interes cu vreuna din părți.

Articolul 193

(1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!"

(2) În timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe Biblie.

(3) Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.

(4) Martorului de alta religie decat cea crestina nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2.

(5) Martorul fără confesiune va depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare și constiinta ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".

(6) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti în fața instanței urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".

(7) Situațiile la care se referă alin. 3, 4, 5 și 6 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.

(8) După depunerea juramantului, președintele va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.

(9) Despre toate acestea se face mențiune în declaratia scrisa.

(10) Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage însă atenția sa spuna adevarul.

Articolul 194

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 195

Copilul mai mic de 14 ani și persoanele care din pricina debilitatii mintale sau în mod vremelnic sunt lipsite de discernamant pot fi ascultate, însă la aprecierea depozitiei, instanța va ține seama de situația speciala a martorului.

Articolul 196

(1) Fiecare martor va fi ascultat deosebit, cei neascultati neputand fi de fața.

(2) Ordinea ascultarii martorilor va fi statornicita de presedinte, ținând seama și de cererea părților.

(3) După ascultare, martorul rămâne în sala de sedinta până la sfârșitul cercetării, afara numai dacă instanța hotaraste altfel. Martorul nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte; el se poate folosi însă de insemnari cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.

Articolul 197

(1) Martorii pot fi din nou intrebati, dacă instanța găsește de cuviinta.

(2) Martorii ale caror aratari nu se potrivesc vor fi din nou intrebati, fiind pusi fața.

(3) Dacă instanța găsește ca intrebarea pusa de parte nu poate să aduca la dezlegarea pricinii, este jignitoare sau tinde sa dovedeasca un fapt a cărui dovedire e oprita de lege, nu o va incuviinta. Instanța, la cererea părții, va trece în incheierea de sedinta atât intrebarea cat și motivul pentru care s-a inlaturat.

Articolul 198

(1) Marturia se va scrie de grefier, după dictarea presedintelui sau a judecatorului delegat, și va fi semnata pe fiecare pagina și la sfârșitul ei de judecator, grefier și martor, după ce acesta a luat cunoștința de cuprins. Dacă martorul nu voieste sau nu poate să semneze, se face vorbire despre aceasta.

(2) Orice adaugiri, ștersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate și semnate de judecator, de grefier și martor, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.

(3) Locurile nescrise din declaratie trebuie implinite cu linii, astfel încât sa nu se poata adauga nimic.

Articolul 199

Dacă din cercetare reies banuieli puternice de marturie mincinoasa sau de mituire de martor, instanța va incheia proces-verbal și va trimite pe martor în fața autorităților penale.

Articolul 200

(1) Martorul poate cere sa i se plateasca cheltuielile de drum și să fie despagubit după starea sau indeletnicirea sa și potrivit cu departarea domiciliului și timpul pierdut.

(2) Incheierea instanței este executorie.

Articolul 201

(1) Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe, după care va putea convoca o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunțe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează a fi efectuată, cât și cu privire la durata de timp necesară efectuării expertizei. Poziția părților, respectiv a părții care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcție de poziția expertului, a părților, respectiv a părții care a solicitat proba, instanța va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză și condițiile de plată a cheltuielilor necesare efectuării expertizei. Dispozițiile art. 213 alin. 2 sunt aplicabile.

(2) Când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.

(3) În domeniile strict specializate, în care nu exista experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia dintre părți judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în sedinta publică, părțile fiind indreptatite sa puna și ele intrebari.

(4) Dispozitiile referitoare la expertiza, cu excepția celor privind aducerea cu mandat, sanctionarea cu amendă și obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. 2 și 3.

(5) La efectuarea expertizei în condițiile alin. 2 pot participa și experti desemnați de părți, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Articolul 202

(1) Dacă părțile nu se invoiesc asupra numirii expertilor, ei se vor numi de către instanța, prin tragere la sorti, în sedinta publică, de pe lista întocmită și comunicata de către biroul local de expertiza, cuprinzand persoanele inscrise în evidenta celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.

(2) Incheierea de numire va stabili și plata expertilor.

Articolul 203

Abrogat. *) 1. minorii și interzisii; 2. faliții; 3. cei condamnati pentru crima sau pentru delict de fals, furt, inselaciune, abuz de incredere, marturii mincinoase, infractiuni contra bunelor moravuri, vagabondaj, abuz de putere, specula ilicita, sabotaj economic, dare sau luare de mita, trafic de influența, delapidare, rupere de sigilii, sustragere, delicte contra sigurantei interioare și exterioare a statului, calomnie sau denuntare calomnioasa."

Articolul 204

(1) Expertii se pot recuza pentru aceleasi motive ca și judecatorii.

(2) Recuzarea trebuie să fie ceruta în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei exista la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.

(3) Recuzarile se judeca în sedinta publică, cu citarea părților și a expertului.

Articolul 205

(1) Dispozitiile privitoare la citare, aducerea cu mandat și sanctionarea martorilor care lipsesc sunt deopotriva aplicabile expertilor.

(2) Dacă expertul nu se infatiseaza, instanța poate dispune inlocuirea lui.

(3) Abrogat. *)

Articolul 206

Abrogat. Prin abrogarea pct. 67 din Ordonanța de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, care reintroducea acest articol, de către pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005, se revine la forma sa abrogata prin Decretul nr. 38/1959 .

Articolul 207

Dacă expertii pot să-și dea de îndată parerea vor fi ascultati chiar în sedinta, iar parerea lor se va trece într-un proces verbal, întocmit potrivit art. 198.

Articolul 208

(1) Dacă pentru expertiza este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi facuta decat după citarea părților prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, aratand zilele și orele când începe și continua lucrarea. Dovada de primire va fi alaturata lucrării expertului.

(2) Părțile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri în legătură cu obiectul lucrării.

Articolul 209 — Alin. (2) și (3). Abrogate.

(1) Expertul numit este dator să-și depuna lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata.

(3) Incheierea de condamnare este executorie. Amenda nu se va putea ridica decit pentru motive incheiate."

Articolul 210

Când sunt mai mulți experti cu pareri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă parerea motivata a fiecaruia.

Articolul 211

Expertii sunt datori să se infatiseze inaintea instanței spre a da lamuriri ori de cate ori li se va cere, caz în care au dreptul la despăgubiri, ce se vor stabili prin încheiere executorie. *)

Articolul 212

(1) Dacă instanța nu este lamurita prin expertiza facuta, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.

(2) Expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen după depunerea lucrării.

Articolul 213

(1) Expertii care vor cere sau vor primi mai mult decat plata statornicita se vor pedepsi pentru luare de mita.

(2) La cererea expertilor, ținându-se seama de lucrare, instanța le va putea mari plata cuvenita prin încheiere executorie data cu citarea părților.

Articolul 214

Dacă expertiza se face de o alta instanța prin delegatie, numirea expertilor și statornicirea platii ce li se cuvine se va putea lasă în sarcina acestei instante.

Articolul 215

În cazul când instanța va socoti de trebuinta, va putea hotari ca intregul ei sau numai unul din magistrați sa mearga la fața locului spre a se lamuri asupra unor împrejurări de fapt care se vor arata prin încheiere.

Articolul 216

(1) Cercetarea la fața locului se va face cu citarea părților, putandu-se asculta martorii și expertii pricinii.

(2) Despre cele urmate la fața locului se va incheia proces-verbal.

Articolul 217

Când instanța merge la fața locului, va fi însoțită de procuror, în cazurile în care prezenta acestuia este ceruta de lege.

Articolul 218

Se va putea incuviinta chemarea la interogator, când este privitor la fapte personale, care, fiind în legătură cu pricina, pot duce la dezlegarea ei.

Articolul 219

(1) Cel chemat va fi intrebat de către presedinte asupra fiecarui fapt în parte.

(2) Cu incuviintarea presedintelui, fiecare dintre judecatori, procurorul, precum și partea potrivnica pot pune de-a dreptul intrebari celui chemat la interogator.

(3) Partea nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi însă de insemnari, cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.

(4) Dacă partea declara ca pentru a raspunde trebuie să cerceteze inscrisuri, se va putea soroci un nou termen pentru interogator.

Articolul 220

Reprezentantul legal poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele incheiate și faptele savarsite de el în aceasta calitate.

Articolul 221

(1) Raspunsurile la interogator vor fi trecute pe aceeasi foaie cu intrebarile. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagina de presedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum și de partea care a răspuns după ce a luat cunoștința de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adaugirile, stersaturile sau schimbările aduse, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.

(2) Dacă părțile nu voiesc sau nu pot să semneze, se va face aratare în josul interogatoriului.

Articolul 222

(1) Statul și celelalte persoane juridice de drept public, precum și persoanele juridice de drept privat, vor raspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunică.

(2) Se exceptează societățile comerciale de persoane, ai caror asociați cu drept de reprezentare vor fi citati personal la interogator.

Articolul 223

(1) Partea care are domiciliu în strainatate va putea fi interogata prin cel care o reprezinta în judecata.

(2) În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părții dat în cuprinsul unei procuri speciale și autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura speciala certificata de acesta este indestulatoare.

Articolul 224

Instanța poate incuviinta luarea interogatoriului la locuinta, dacă partea este împiedicată de a veni în fața instanței.

Articolul 225

Dacă partea, fără motive temeinice, refuza sa răspundă la interogator sau nu se infatiseaza, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada în folosul părții potrivnice.

Articolul 226-234.

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 235

(1) Oricine are interes să constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri, miscatoare sau nemiscatoare sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele sa dispara sau să fie greu de administrat în viitor.

(2) Cererea poate fi facuta chiar dacă nu este primejdie în intarziere, în cazul când pârâtul își da invoirea.

Articolul 236

(1) Cererea se va indrepta, înainte de judecată, la judecatorie în circumscripția careia se afla martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecatii, la instanța care judeca pricina.

(2) Partea va arata în cerere dovezile a caror administrare o pretinde, faptele ce voieste sa dovedeasca, precum și primejdia intarzierii sau invoirea paratului.

(3) Pârâtul nu este obligat să depună intampinare. Instanța va hotari prin încheiere data în camera de consiliu.

(4) În caz de primejdie în intarziere, instanța va putea incuviinta cererea și fără citarea părților.

Articolul 237

Administrarea dovezii va putea fi facuta de îndată sau la termenul ce se va fixa.

Articolul 238

(1) Incheierea instanței este executorie și poate fi atacata cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

(2) Incheierea data în timpul judecarii unei pricini nu poate fi atacata decat o dată cu fondul.

Articolul 239

(1) Orice persoană care are interes să constate de urgenta o anumita stare de fapt care ar putea sa inceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea cere instanței în circumscripția careia urmeaza să se faca constatarea sa delege un executor judecătoresc din aceeasi circumscriptie să constate la fața locului aceasta stare de fapt.

(2) Președintele poate incuviinta facerea constatarii fără instiintarea aceluia împotriva caruia se cere.

(3) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva caruia s-a facut constatarea, dacă nu a fost de fața.

(4) El va face dovada până la dovada contrarie.

Articolul 240

În caz de primejdie în intarziere, administrarea dovezii și constatarea prin executori judecătorești se vor putea face și în zilele de sarbatoare și chiar în afara orelor legale, cu incuviintarea anume a magistratului.

Articolul 241

(1) Dovezile administrate în condițiile mai sus prevăzute pot să fie folosite și de partea care nu a cerut administrarea lor.

(2) Cheltuielile facute cu administrarea dovezilor vor fi tinute în seama de instanța care judeca pricina în fond.

Secțiunea a III-a¹ — Cercetarea procesului în cazul administrarii probelor de către avocati

Articolul 241¹

Dispozitiile prezentei secțiuni sunt aplicabile numai în cazul litigiilor patrimoniale, afară de acelea ce privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzactie.

Articolul 241²

(1) La prima zi de infatisare părțile pot conveni ca avocatii care le asista și le reprezinta sa administreze probele în cauza, potrivit dispozițiilor prezentei secțiuni.

(2) Consimtamantul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. 1, se va da de către părți, personal sau prin mandatar cu imputernicire speciala, în fața instanței, luandu-se act despre aceasta în încheiere, sau prin inscris întocmit în fața avocatului, care este obligat sa certifice consimtamantul și semnatura părții pe care o asista sau o reprezinta. Dacă sunt mai multe părți asistate de acelasi avocat, consimtamantul se va da de fiecare dintre ele separat.

(3) Totodata, fiecare parte este obligata sa declare ca pentru procedura din prezenta secțiune își alege domiciliul la avocatul care o reprezinta.

(4) Consimtamantul dat potrivit alin. 2 nu poate fi revocat de către una dintre părți.

Articolul 241³

În cazul reprezentarii părților în condițiile art. 241², sedintele de judecată se pot desfășura în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a avocatilor, fiind admise și părțile ori, când este cazul, mandatarii lor.

Articolul 241⁴

1. va rezolva excepțiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din oficiu; 2. va hotari asupra cererilor de interventie formulate de părți sau de terte persoane, în condițiile legii; 3. va examina fiecare pretentie și aparare în parte, pe baza cererii de chemare în judecata, a intampinarii și a explicatiilor avocatilor; 4. va constata care dintre pretentii sunt recunoscute și care sunt contestate; 5. la cerere, va dispune, în condițiile legii, măsuri asiguratorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situații de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 114¹ alin. 6; 6. va lua act de renuntarea reclamantului, de achiesarea paratului sau de tranzactia părților; 7. va incuviinta probele solicitate de părți, pe care le găsește concludente, precum și pe cele pe care, din oficiu, le considera necesare pentru judecarea procesului; dispozitiile art. 168 sunt aplicabile; 8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la prima zi de infatisare.

(1) După constatarea valabilității consimtamantului dat conform art. 241² instanța:

(2) Când, potrivit legii, cererile aratate la alin. 1 pot fi formulate și ulterior primei zile de infatisare, instanța poate acorda în acest scop un termen scurt dat în cunoștința părților reprezentate prin avocat.

(3) Dispozitiile art. 131 și 138, cu excepția celor de la pct. 4 al acestui din urma articol, sunt aplicabile.

(4) Partea care lipseste nejustificat la termenul de incuviintare a dovezilor va fi decazuta din dreptul de a mai propune și administra orice dovada, cu excepția celei cu inscrisuri, dar va putea participa la administrarea dovezilor de către cealalta parte și va putea combate aceste dovezi.

Articolul 241⁵

(1) Pentru administrarea probelor de către avocati instanța va stabili un termen de până la 6 luni, ținând seama de volumul și complexitatea acestora.

(2) Termenul prevăzut la alin. 1 va putea fi prelungit dacă în cursul administrarii probelor:

1. se invoca o excepție sau un incident procedural asupra caruia, potrivit legii, instanța trebuie să se pronunte; în acest caz, termenul se prelungeste cu timpul necesar solutionarii excepției sau incidentului; 2. a incetat, din orice cauza, contractul de asistența juridica dintre una din părți și avocatul sau; în acest caz, termenul se prelungeste cu cel mult o luna pentru angajarea altui avocat; 3. una dintre părți a decedat; în acest caz, termenul se prelungeste cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 sau cu termenul acordat părții interesate pentru introducerea în proces a mostenitorilor; 4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeste cu perioada suspendarii, dispozitiile art. 242 alin. 1 pct. 2 nefiind însă aplicabile.

Articolul 241⁶

(1) În cel mult 15 zile de la incuviintarea probelor avocatii părților vor prezenta instanței programul de administrare a acestora, purtând semnatura avocatilor, în care se vor arata locul și data administrarii fiecarei probe. Programul se incuviinteaza de instanța, în camera de consiliu, și este obligatoriu pentru părți și avocatii lor.

(2) În procesele prevăzute la art. 45 alin. 3 și 4 programul incuviintat potrivit alin. 1 va fi comunicat de îndată procurorului, în condițiile art. 241¹⁷.

(3) Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocati sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părțile, prin avocati, sunt obligate să-și comunice inscrisurile și orice alte acte, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnatura.

(4) Nerespectarea nejustificata a programului prevăzut la alin. 1 atrage decaderea părții din dreptul de a mai administra proba respectiva.

(5) Dispozitiile art. 170 sunt aplicabile.

Articolul 241⁷

Dacă în cursul administrarii probelor una dintre părți formuleaza o cerere, invoca o excepție, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanța care, cu citarea celeilalte părți, prin încheiere data în camera de consiliu, se va pronunță de îndată, iar când este necesar, în cel mult 30 de zile de la data la care a fost sesizata. Incheierea poate fi atacata numai o dată cu fondul procesului.

Articolul 241⁸

În cazul în care se dispune infatisarea unui inscris detinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanța, potrivit dispozițiilor art. 175, va dispune solicitarea inscrisului și, îndată ce acesta este depus la instanța, comunicarea lui în copie fiecarui avocat.

Articolul 241⁹

Dacă una dintre părți nu recunoaste scrisul sau semnatura dintr-un inscris, avocatul părții interesate, potrivit art. 241⁷, va solicita instanței sa procedeze la verificarea de scripte.

Articolul 241¹⁰

(1) Martorii vor fi ascultati, la locul și data prevăzute în programul incuviintat de instanța, de către avocatii părților, în condițiile art. 192 și 196, care se aplică în mod corespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de juramant, punandu-li-se însă în vedere ca, dacă nu vor spune adevarul, savarsesc infractiunea de marturie mincinoasa. Despre toate acestea se face mențiune în declaratia scrisa.

(2) Martorii aratati la art. 195 vor fi ascultati numai de către instanța.

Articolul 241¹¹

(1) Marturia se va consemna intocmai de către o persoană convenita de părți și se va semna, pe fiecare pagina și la sfârșitul ei, de către avocatii părților, de cel ce a consemnat-o și de martor, după ce acesta a luat cunoștința de cuprinsul consemnarii.

(2) Orice adaugiri, ștersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate prin semnatura celor aratati la alin. 1, sub sancțiunea de a nu fi luate în seama.

(3) Dacă marturia a fost stenodactilografiata, aceasta va fi transcrisa. Atât stenograma, cat și transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. 1 și depuse la dosar.

Articolul 241¹²

Părțile pot conveni ca declaratiile martorilor să fie consemnate și autentificate de un notar public. Dispozitiile art. 241¹⁰ sunt aplicabile.

Articolul 241¹³

(1) În cazul în care este incuviintata o expertiza, în programul administrarii probelor părțile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin invoiala lor, precum și numele consilierilor fiecareia dintre ele.

(2) Dacă părțile nu se invoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanței sa procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 202.

(3) Expertul este obligat să efectueze expertiza și sa o predea avocatilor părților, sub semnatura de primire, cu cel puțin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanța potrivit art. 241⁵. De asemenea, el are indatorirea sa dea explicatii avocatilor și părților, iar după fixarea termenului de judecată, să se conformeze dispozițiilor art. 211 și urmatoarele.

Articolul 241¹⁴

Dacă s-a dispus o cercetare la fața locului, aceasta se va face de către instanța potrivit dispozițiilor art. 215-217. Procesul-verbal prevăzut la art. 216 alin. 2 va fi întocmit în atatea exemplare cate părți sunt și va fi inmanat avocatilor acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării.

Articolul 241¹⁵

Când s-a incuviintat chemarea la interogatoriu, instanța va cita părțile, la termenul stabilit, în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum și de pe cel dispus și primit potrivit art. 222 alin. 1 vor fi inmanate de îndată avocatilor părților.

Articolul 241¹⁶

(1) Instanța, în condițiile art. 241⁷, va hotari asupra cererii de inlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora.

(2) De asemenea, în condițiile aratate la alin. 1, instanța se va pronunță cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare și care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 241⁴ alin. 1 pct. 7.

Articolul 241¹⁷

(1) După administrarea tuturor probelor incuviintate de instanța reclamantul, prin avocatul sau, va redacta concluziile scrise privind susținerea pretentiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, sau le va inmana în mod direct, sub luare de semnatura, celorlalte părți din proces și, când este cazul, Ministerului Public.

(2) După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul sau, va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunică, potrivit alin. 1, reclamantului, celorlalte părți, precum și, când este cazul, Ministerului Public.

Articolul 241¹⁸

(1) Avocatii părților vor alcatui pentru fiecare parte cate un dosar și unul pentru instanța, în care vor depune cate un exemplar al tuturor inscrisurilor prin care, potrivit legii, se constata administrarea fiecarei probe.

(2) Dosarele prevăzute la alin. 1 vor fi numerotate, snuruite și vor purta semnatura avocatilor părților pe fiecare pagina.

Articolul 241¹⁹

(1) La expirarea termenului stabilit de instanța potrivit art. 241⁵ avocatii părților vor prezenta împreună instanței dosarul cauzei întocmit potrivit art. 241¹⁸.

(2) Primind dosarul, instanța va fixa termenul de judecată dat în cunoștința părților, care nu va putea fi mai lung de o luna de la data primirii dosarului. La termen, instanța poate proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părților cuvantul pentru a pune concluzii prin avocat.

Articolul 241²⁰

(1) La termenul prevăzut de art. 241¹⁹ alin. 2, dacă socoteste necesar, instanța va dispune, prin încheiere motivata, să fie administrate nemijlocit în fața sa toate sau numai unele dintre probele administrate de avocati. În acest caz, pentru administrarea probelor instanța va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoștința părților.

(2) Pentru prezentarea în fața instanței martorii vor fi citati, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispozitiile art. 89 alin. 1 și ale art. 188 alin. 2 sunt aplicabile.

Articolul 241²¹

(1) Dispozitiile secțiunii a III-a a acestui capitol sunt aplicabile dacă în prezenta secțiune nu se prevede altfel.

(2) La cererea avocatului sau a părții interesate instanța poate lua măsura amenzii și obligarii la plata de despăgubiri, în cazurile și condițiile prevăzute de dispozitiile art. 108¹-108⁴.

Articolul 241²²

Dispozitiile prezentei secțiuni sunt aplicabile în mod corespunzător și consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezinta partea.

Secțiunea IV — Suspendarea judecatii

Articolul 242

1. când amandoua părțile o cer; 2. dacă niciuna din părți nu se infatiseaza la strigarea pricinii.

(1) Instanța va suspenda judecata:

(2) Cu toate acestea pricina se judeca dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsa.

Articolul 243

1. prin moartea uneia din părți, afară de cazul când partea interesata cere termen pentru introducerea în judecata a mostenitorilor; 2. prin interdictie sau punere sub curatela a unei părți până la numirea tutorelui sau curatorului; 3. prin moartea mandatarului uneia din părți, intamplata cu mai puțin de 15 zile înainte de ziua infatisarii; 4. prin încetarea functiei tutorelui sau curatorului. 5. prin deschiderea procedurii reorganizarii judiciare și a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile.

(1) Judecata pricinilor se suspenda de drept:

(2) Faptele aratate mai sus nu împiedica pronuntarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor.

Articolul 244

1. când dezlegarea pricinii atarna, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati; 2. când s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotărârii ce urmeaza să se dea.

(1) Instanța poate suspenda judecata:

(2) Suspendarea va dainui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabila.

*) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 244¹

(1) Asupra suspendarii judecarii procesului, instanța se va pronunță prin încheiere care poate fi atacata cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronuntate în recurs.

(2) Recursul se poate declara cat timp dureaza suspendarea cursului judecarii procesului, atât împotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat și împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

Articolul 245

Judecata reincepe: 1. prin cererea de redeschidere facuta de una din părți, când ea s-a suspendat prin invoirea părților sau prin lipsa lor; 2. prin cererea de redeschidere, facuta cu aratarea mostenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar sau, după caz, a părții interesate, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute de art. 243.

Secțiunea V — Renuntarea la judecata și renuntarea la drept

Articolul 246

(1) Reclamantul poate să renunte oricand la judecata, fie verbal în sedinta, fie prin cerere scrisa.

(2) Renuntarea la judecata se constata prin încheiere data fără drept de apel.

(3) Dacă renuntarea s-a facut după comunicarea cererii de chemare în judecata, instanța, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.

(4) Când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decat cu invoirea celeilalte părți.

Articolul 247

(1) În caz de renuntare la insusi dreptul pretins, instanța da o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotari asupra cheltuielilor.

(2) Renuntarea la drept se poate face și fără invoirea celeilalte părți, atât în prima instanța cat și în apel.

(3) Renuntarea se poate face în sedinta sau prin inscris autentic.

(4) Hotărârea se da fără drept de apel.

(5) Când renuntarea este facuta în instanța de apel, hotărârea primei instante va fi anulata în totul sau în parte, în măsura renuntarii.

Secțiunea VI — Perimarea

Articolul 248

(1) Orice cerere de chemare în judecata, contestație, apel, recurs, revizuire și orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a ramas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socoteste în vina, când actul de procedura urma să fie indeplinit din oficiu.

(2) Termenul perimarii nu curge cat timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns inca la instanța competența sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.

(3) Abrogat.

Articolul 249

Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut în vederea judecarii procesului de către partea care justifica un interes.

Articolul 250

(1) Cursul perimarii este suspendat cat timp dăinuiește suspendarea judecarii, pronunțată de instanța în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a părților în judecata.

(2) În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimarii este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecatii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urma 6 luni ale termenului de perimare.

(3) Perimarea se suspenda de asemenea pe timpul cat partea este împiedicată de a starui în judecata din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

Articolul 251

În cazul când sunt mai mulți reclamanti sau parati împreună, cererea de perimare sau actul de procedura intrerupator de perimare al unuia folosește și celorlalți.

Articolul 252

(1) Perimarea se constata din oficiu sau la cererea părții interesate. Președintele instanței va cita de urgenta părțile și va dispune ca grefa sa intocmeasca o dare de seama asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea.

(2) Perimarea poate fi invocata și pe cale de excepție, în camera de consiliu sau în sedinta publică.

(3) Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata pentru prima oara în instanța de apel.

(2) Hotărârea este supusă recursului; termenul curge de la pronuntare."

Alin. (3) al art. 252 a fost introdus prin art. 1 pct. 15 al Ordonanța de urgenta nr. 59/2001 *) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. *) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 253

(1) Dacă instanța constata ca perimarea nu a operat, pronunță o încheiere, care poate fi atacata o dată cu fondul procesului.

(2) Hotărârea care constata perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare.

(2) Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata în instanța de apel."

Articolul 254

(1) Perimarea are drept urmare ca toate actele de procedura facute în acea instanța nu-și produc efectele.

(2) Când, însă, se face o noua cerere de chemare în judecata, părțile pot folosi dovezile administrate în cursul judecarii cererii perimate, în măsura în care noua instanța socoteste că nu este de trebuinta refacerea lor.

Capitolul IV — Hotărârile
Secțiunea I — Dispozitii generale

Articolul 255

(1) Hotărârile prin care se rezolva fondul cauzei în prima instanța se numesc "sentinte", iar hotărârile prin care se solutioneaza apelul, recursul, precum și recursul în interesul legii ori în anulare se numesc "decizii".

(2) Toate celelalte hotărâri date de instanța în cursul judecatii se numesc "incheieri".

Articolul 256

(1) După sfârșitul dezbaterilor, judecatorii chibzuiesc în secret, fie în sedinta, fie în camera de consiliu.

(2) După chibzuire, președintele aduna parerile judecatorilor, începând cu cel mai nou în functiune sau cu cel mai tinar dintre asesorii populari, el pronuntandu-se cel din urma.

*) A se vedea nota de la art. 37.

Articolul 257

(1) Dacă majoritatea legala nu se poate intruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergenta, în aceeasi zi sau în cel mult 5 zile.

(2) La instantele de fond, parerile vor trebui să fie totdeauna motivate înainte de judecarea divergentei, afară de cazul când judecata se face chiar în ziua când s-a ivit divergenta.

(3) Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergenta: dacă, după judecarea divergentei, vor fi mai mult de doua pareri, judecatorii ale caror pareri se apropie mai mult, sunt datori să se uneasca intr-o singura parere.

(4) Judecatorii pot reveni asupra parerilor lor, care au pricinuit divergenta.

(5) După judecarea punctelor rămase în divergenta, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.

(6) Dispozitiile alin. (3) se aplică prin asemanare și în cazurile în care completele de judecată sunt alcatuite în numar fără sot.

Articolul 258

(1) După ce s-a intrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semneaza, sub sancțiunea nulitatii, de către judecatori și în care se va arata, când este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati în minoritate.

(2) El se pronunță de presedinte, în sedinta, chiar în lipsa părților.

(3) După pronuntarea hotărârii nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale.

(4) Dispozitivul hotărârii se consemneaza într-un registru special, tinut de fiecare instanța.

Articolul 259

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 260 — Alin. (3)-(4). Abrogate.

(1) Dacă instanța nu poate hotari de îndată, pronuntarea se va amana pentru un termen pe care președintele îl va anunta și care nu va putea fi mai mare de 7 zile.

(2) Judecatorul care a luat parte la judecata este indreptatit să se pronunte, chiar dacă nu mai face parte din alcatuirea instanței, afară de cazul când i-a incetat calitatea de magistrat sau este suspendat din functie. În acest caz procesul se repune pe rol, cu citarea părților, pentru ca acestea sa puna din nou concluzii în fața instanței legal constituite.

Articolul 261

1. aratarea instanței care a pronuntat-o și numele judecatorilor care au luat parte la judecata; 2. numele, domiciliul sau reședința părților, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentantilor legali și al avocatilor; 3. obiectul cererii și sustinerile în prescurtare ale părților cu aratarea dovezilor; 4. aratarea concluziilor procurorului: 5. motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au inlaturat cererile părților; 6. dispozitivul; 7. calea de alac și termenul în care se poate exercita; 8. mențiunea ca pronuntarea s-a facut în sedinta publică, precum și semnaturile judecatorilor și grefierului.

(1) Hotărârea se da în numele legii și va cuprinde:

(2) În cazul în care, după pronuntare, unul dintre judecatori este în imposibilitate de a semna hotărârea, președintele instanței o va semna în locul sau, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este grefierul, hotărârea va fi semnata de grefierul sef, facandu-se mențiune despre cauza care a impiedicat pe judecator sau pe grefier să semneze hotărârea.

(3) Hotărârea se va comunică părților, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronuntarea hotărârii.

***) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 262

În cazurile în care judecatorii pot da termen pentru executarea hotărârii, ei vor face aceasta, prin chiar hotărârea care dezleaga pricina, aratand și motivele pentru care au incuviintat termenul.

Articolul 263

Debitorul nu va putea cere termen, nici nu va putea să se bucure de termenul ce i s-a dat, dacă bunurile lui se vand după cererea altui creditor, dacă este în stare de faliment sau de insolvabilitate indeobste cunoscuta sau dacă prin fapta sa a micsorat garantiile ce a dat prin contract creditorului sau, sau dacă nu a dat garantiile făgăduite.

Articolul 264

(1) Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare. Dacă instanța a fost alcatuita din mai mulți magistrați, președintele va putea insarcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii.

(2) Parerea judecatorilor rămași în minoritate va trebui redactata în acelasi timp cu hotărârea.

*) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 265

Adaugirile, stersaturile sau schimbările în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecator, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.

Articolul 266

(1) Hotărârea se va face în doua exemplare originale, din care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se va depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanței.

(2) Pentru judecatorii, președintele va putea incuviinta ca în locul celui de-al doilea exemplar al sentintei să se treaca într-un registru dispozitivul ei, semnat de judecatorul și grefierul care au luat parte la judecata.

(3) Hotărârea se va comunică părților, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.

Ulterior, prin ORDONANTA nr. 13 din 29 ianuarie 1998 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 30 ianuarie 1998 a fost introdus un alineat care a devenit alin. (2) al art. 266 și abrogat alin. (3) al art. 266. Prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 290 din 29 decembrie 2000 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 29 decembrie 2000 a fost abrogata ORDONANTA nr. 13 din 29 ianuarie 1998 redevenind aplicabile dispozitiile Codului de procedura civila care au fost modificate, completate ori abrogate prin Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 . **) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 267

(1) După pronuntarea hotărârii, partea poate renunta în instanța la calea de atac, facandu-se aratare despre aceasta într-un proces-verbal, semnat de presedinte și de grefier.

(2) Renuntarile se pot face și în urma, prin infatisarea părții inaintea presedintelui sau prin inscris autentic.

Articolul 268

(1) Incheierile premergatoare vor fi date cu acelasi numar de voturi ca și hotărârile.

(2) Judecatorii nu sunt legati prin aceste incheieri.

(3) Ei sunt legati de acele incheieri care, fără a hotari în totul pricina, pregatesc dezlegarea ei.

(4) Orice dispoziție luata de instanța prin încheiere va fi motivata.

Articolul 269 — «Noi, Președintele României»

(Aici urmeaza cuprinsul hotărârii). «Dam imputernicire și ordonam organelor de executare sa puna în executare prezenta hotărâre. Ordonam agentilor forței publice sa acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor sa staruie pentru ducerea ei la indeplinire, în condițiile legii. Spre credinta, prezenta (hotărâre) s-a semnat de... (Urmeaza semnatura presedintelui și a grefierului)

(1) Hotărârile judecătorești vor fi investite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are urmatorul cuprins:

(2) Hotărârea investita se va da numai părții care a castigat sau reprezentantului ei.

Articolul 269¹

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Secțiunea II — Hotărârile partiale

Articolul 270

Dacă pârâtul recunoaste o parte din pretentiile reclamantului, instanța, la cererea acestuia, va da o hotărâre parțială în măsura recunoasterii. Dispozitiile art. 273 sunt aplicabile.

Secțiunea III — Hotărârile care consfintesc invoiala părților

Articolul 271

(1) Părțile se pot infatisa oricand în cursul judecatii, chiar fără sa fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinteasca invoiala lor.

(2) Dacă părțile se infatiseaza la ziua fixata pentru judecata, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primita, chiar de un singur judecator, urmand ca hotărârea să fie data de instanța în sedinta.

(3) Dacă ele se infatiseaza intr-o alta zi, instanța va da hotărârea în camera de consiliu.

Articolul 272

(1) Invoiala va fi infatisata în scris și va alcatui dispozitivul hotărârii.

(2) Abrogat.

Articolul 273

Hotărârea care consfinteste invoiala părților se da fără drept de apel.

Secțiunea IV — Cheltuielile de judecată

Articolul 274

(1) Partea care cade în pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecată.

(2) Judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura și impozit proportional, plata expertilor despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.

(3) Judecatorii au însă dreptul sa mareasca sau sa micșoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.

Articolul 275

Pârâtul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afara numai dacă a fost pus în intarziere înainte de chemarea în judecata.

Articolul 276

Când pretentiile fiecarei părți au fost incuviintate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecată, putand face compensarea lor.

Articolul 277

Dacă sunt mai mulți reclamanti sau mai mulți parati, ei vor fi obligati sa plateasca cheltuielile de judecată în mod egal, proportional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.

Secțiunea V — Execuția vremelnica

Articolul 278

Hotărârile primei instante sunt executorii de drept când au ca obiect: 1. plata salariilor sau a altor drepturi izvorate din raporturi juridice de muncă, precum și a sumelor cuvenite, potrivit legii, somerilor; 2. despăgubiri pentru accidente de muncă; 3. rente ori sume datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii, precum și pensii acordate în cadrul asigurarilor sociale; 3¹. despăgubiri în caz de moarte sau vatamare a integritatii corporale ori sănătății, dacă despăgubirile s-au acordat sub forma de prestatii banesti periodice; 4. reparatii grabnice; 5. punerea sau ridicarea peceților ori facerea inventarului; 6. pricini privitoare la posesiune, numai în ce priveste posesiunea; 7. în cazul prevăzut de art. 270; 8. În orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.

Articolul 279

1. în materie de stramutare de hotare sau desființare de constructii, plantatii sau a oricăror lucrari având o asezare fixa; 2. când prin hotărâre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciara.

(1) Instanța poate incuviinta execuția vremelnica a hotărârilor privitoare la bunuri ori de cate ori va gasi de cuviinta ca măsura este de trebuinta fața cu temeinicia vadita a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau ca exista primejdie vadita în intarziere; în acest caz instanța va putea obliga la darea unei cautiuni.

(2) Execuția vremelnica nu se poate incuviinta:

(3) Cererea de executare vremelnica se va putea face și verbal în instanța până la închiderea dezbaterilor.

(4) Dacă cererea a fost respinsa de prima instanța, ea poate fi facuta din nou în apel.

Articolul 280

"(3) Cererea de suspendare se va judeca de instanța cu sau fără cautiune.

(1) Cererea pentru suspendarea executarii vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul fie deosebit în tot cursul instanței de apel.

(2) Cererea se va depune la prima instanța sau instanța de apel, în care caz se va alatura în copie legalizata dispozitivul hotărârii.

(3) Cererea de suspendare se va judeca de instanța de apel. Dispozitiile art. 403 alin. 3 sunt aplicabile.

(4) Suspendarea va putea fi incuviintata numai cu dare de cautiune, al carei cuantum îl va fixa instanța.

(5) Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi incuviintata vremelnic, prin ordonanța președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. 4.

(4) Suspendarea va putea fi incuviintata cu sau fără cautiune.

(5) Până la dezlegarea cererii de suspendare, suspendarea va putea fi incuviintata vremelnic, prin ordonanța președințială, chiar înainte de sosirea dosarului."

Secțiunea VI — Indreptarea, lamurirea și completarea hotărârii

Articolul 281 — "Secțiunea VI. Indreptarea hotărârilor

Art. 281 (1)Greselile asupra numelui, calității și sustinerilor părților sau cele de socoteli, precum și orice alte greseli materiale strecurate în hotărâre, pot fi indreptate, din oficiu sau în urma unei simple cereri.

(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și sustinerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere.

(2) Instanța se pronunță prin încheiere data în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socoteste ca este necesar sa dea anumite lamuriri.

(3) În cazul hotărârilor, indreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.

(2) Instanța poate cita părțile, când găsește de cuviinta pentru unele lamuriri.

(3) Indreptarea se va face în amindoua exemplare ale hotărârii.

(4) Termenul de apel împotriva incheierii date asupra indreptarii curge de la pronuntare, în cazul când părțile au fost citate.

(5) Dispozitiile de mai sus se aplică, prin asemanare, și greselilor strecurate intr-o încheiere."

Articolul 281¹

(1) În cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la înțelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronuntat hotărârea sa lamureasca dispozitivul sau sa inlature dispozitiile potrivnice.

(2) Instanța va rezolva cererea de urgenta, prin încheiere data în camera de consiliu, cu citarea părților.

(3) Incheierea se va atasa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cat și în dosarul de hotărâri al instanței.

Articolul 281²

(1) Dacă prin hotărârea data instanța a omis să se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelasi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu retinere, în termen de 15 zile de la pronuntare.

(2) Cererea se solutioneaza de urgenta, cu citarea părților, prin hotărâre separata. Prevederile art. 281¹ alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

(3) Dispozitiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunte asupra cererilor martorilor, expertilor, traducatorilor, interpreților sau aparatorilor, cu privire la drepturile lor.

Articolul 281²a

Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-281².

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 281³

(1) Incheierile pronuntate în temeiul art. 281 și 281¹, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281² sunt supuse acelorasi cai de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, indreptarea, lamurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.

(2) Părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de indreptarea, lamurirea sau completarea hotărârii.

Titlul IV — Apelul
Capitolul I — Termenul și formele apelului

Articolul 282

(1) Hotărârile date în prima instanța de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în prima instanța de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

(2) Împotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.

*) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 282¹

(1) Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) Hotărârile instanțelor judecătorești prin care se solutioneaza plangerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdictionala și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.

Articolul 283

Partea care a renuntat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel.

Articolul 284

(1) Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost facuta o dată cu somatia de executare.

(3) Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de apel.

(4) Pentru procuror termenul de apel curge de la pronuntarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.

(5) Apelul declarat în termen suspenda executarea hotărârii de prima instanța, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege.

Articolul 285

(1) Termenul de apel se intrerupe prin moartea părții care are interes sa faca apel. În acest caz se face din nou o singura comunicare a hotărârii, la cel din urma domiciliu al părții, pe numele mostenirii, fără să se arate numele și calitatea fiecarui mostenitor.

(2) Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicarii prevăzute la alin. 1. Pentru mostenitorii incapabili, cei cu capacitate restrinsa sau disparuti ori în caz de mostenire vacanta, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu.

(3) Apelul nu constituie prin el insusi un act de acceptare a mostenirii.

Articolul 286

Termenul de apel se intrerupe și prin moartea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea. În acest caz se va face o noua comunicare părții, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou de la această dată.

Articolul 287

1. numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul, precum și, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerțului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal și contul bancar. Dacă apelantul locuieste în strainatate, va arata și domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul; 2. aratarea hotărârii care se ataca; 3. motivele de fapt și de drept pe care se intemeiaza apelul; 4. dovezile invocate în susținerea apelului; 5. semnatura.

(1) Cererea de apel va cuprinde:

(2) Cerințele de la pct. 2 și 5 sunt prevăzute sub sancțiunea nulitatii, iar cele de la pct. 3 și 4, sub sancțiunea decaderii. Aceste cerințe pot fi implinite până cel mai tarziu la prima zi de infatisare, iar lipsa semnaturii, în condițiile prevăzute de art. 133 alin 2.

(3) Când dovezile propuse sunt martori sau inscrisuri nearatate la prima instanța, se vor aplica în mod corespunzător dispozitiile art. 112 pct. 5.

(4) Termenul pentru depunerea motivelor de apel se socoteste de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a facut mai înainte de comunicare.

*) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 288

La cererea de apel se vor alatura atatea copii cati intimați sunt. Apelul se depune la instanța a carei hotărâre se ataca, sub sancțiunea nulitatii. Președintele va inainta instanței de apel dosarul, împreună cu apelurile facute, numai după implinirea termenului de apel pentru toate părțile. Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată dacă s-a facut cerere pentru suspendarea executarii hotărârii primei instante. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. În consecință, începând cu data de 10 aprilie 2009, dispozițiile art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancțiunea nulității" din Codul de procedură civilă se suspendă de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice începând cu data de 26 mai 2009, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.

Articolul 289

"(1) Președintele instanței de apel, îndată ce primeste dosarul, va fixa termen de infatisare, potrivit dispozițiilor art. 114, și va dispune citarea părților.

(1) Președintele instanței de apel, îndată ce primeste dosarul, va fixa termen de infatisare, potrivit dispozițiilor art. 114¹, și va dispune citarea părților.

(2) Totodata, președintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citatia, o copie de pe cererea și de pe motivele de apel, împreună cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate și care nu au fost infatisate la prima instanța, punandu-i-se în vedere obligația de a depune la dosar intampinare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecata.

(3) Dispozitiile art. 113 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(4) Apelurile facute împotriva aceleiasi hotărâri vor fi repartizate la o singura secție a instanței de apel.

(2) Totodata, președintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citatia, o copie de pe cererea de apel, împreună cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate și care nu au fost infatisate la prima instanța, punindu-i-se în vedere să depună la dosar intimpinare."

Articolul 290

Când apelurile facute împotriva aceleiasi hotărâri au fost repartizate la sectii deosebite, președintele ultimei sectii investite va dispune trimiterea apelului la sectia cea dintai investita.

Articolul 291

(1) În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114¹, comunicarea motivelor de apel și a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de infatisare, un termen inauntrul caruia să depună la dosar intampinare.

(2) Dacă intimatul lipseste la prima zi de infatisare și instanța constata ca motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amanarea cauzei și efectuarea comunicarii, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanța va dispune amanarea cauzei cu indeplinirea cerințelor art. 114¹ alin. 3 sau 4, după caz.

**) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 292

(1) Părțile nu se vor putea folosi inaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de aparare și dovezi decat de cele invocate la prima instanța sau aratate în motivarea apelului ori în intampinare. Instanța de apel poate incuviinta și administrarea probelor a caror necesitate rezultă din dezbateri.

(2) În cazul în care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarea nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunță, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanța.

Articolul 293

(1) Intimatul este în drept, chiar după implinirea termenului de apel, sa adere la apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie, care să tinda la schimbarea hotărârii primei instante. Cererea se poate face până la prima zi de infatisare.

(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implica cercetarea fondului, aderarea la apel prevăzută la alin. 1 rămâne fără efecte. Cu toate acestea, dacă aderarea s-a facut inauntrul termenului de apel, ea se considera apel principal.

Initial art. 293 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952 .

Articolul 293¹

În caz de coparticipare procesuala, precum și atunci când la prima instanța au intervenit terte persoane în proces, intimatul este în drept, chiar după implinirea termenului de apel, sa declare apel împotriva altui intimați sau unei persoane care a figurat în prima instanța și care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urma ar fi de natura sa produca consecinte asupra situației sale juridice în proces. Dispozitiile art. 293 se aplică în mod corespunzător.

Capitolul II — Judecarea apelului

Articolul 294

(1) În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedura și alte asemenea mijloace de aparare nu sunt considerate cereri noi.

(2) Se vor putea cere însă dobinzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instante. De asemenea, se va putea solicita compensatia legala.

Articolul 295

(1) Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanța. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.

(2) Instanța va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanța, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei.

Articolul 296

Instanța de apel poate pastra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacata. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decat aceea din hotărârea atacata. **) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 297

**) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

(1) În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intră în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intră în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

(2) Dacă prima instanța s-a declarat competența și instanța de apel stabileste ca a fost necompetenta, anuland hotărârea atacata, va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent, afară de cazul când constata propria sa competența. În acest caz, precum și atunci când exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanța a judecat în fond, instanța de apel, anuland în tot sau în parte procedura urmata și hotărârea pronunțată, va retine procesul spre judecare.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 298

Dispozitiile de procedura privind judecata în prima instanța se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.

Titlul V — Caile extraordinare de atac
Capitolul I — Recursul
Secțiunea I — Termenul și formele recursului

Articolul 299 — (1^1) Abrogat.

(1) Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului. Dispozitiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2) Recursul se solutioneaza de instanța imediat superioara celei care a pronuntat hotărârea în apel.

(3) Abrogat.

*) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. În concluzie, în intervalul 18 decembrie 2012-1 februarie 2013, dispozițiile invocate mai sus au fost considerate suspendate de drept, trebuind să-și fi încetat efectele juridice în data de 2 februarie 2013, dacă legiuitorul nu intervenea pentru abrogarea prevederilor atacate.

Articolul 300

(1) Recursul suspenda executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricăror lucrari având o asezare fixa, precum și în cazurile anume prevăzute de lege.

(2) La cerere, instanța sesizata cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executarii hotărârii recurate și în alte cazuri decat cele la care se referă alin. (1).

(3) Suspendarea la cerere a executarii hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cautiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părților în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispozitiile art. 403 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător.

(4) Abrogat.

(5) Pentru motive temeinice, instanța poate reveni asupra suspendarii acordate, dispozitiile alin. 3 aplicandu-se în mod corespunzător.

Articolul 301

Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozitiile art. 284 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător. *) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 302

Recursul se depune la instanța a carei hotărâre se ataca, sub sancțiunea nulitatii. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. În consecință, în intervalul 25 iulie 2008-8 septembrie 2008, dispozițiile art. 302 din Codul de procedură civilă în partea care prevede "sub sancțiunea nulității" au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice în data de 9 septembrie 2008, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.

Articolul 302¹

Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulitatii, urmatoarele mențiuni:

a) numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerțului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar. Dacă recurentul locuieste în strainatate, va arata și domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;

b) indicarea hotărârii care se ataca;

c) motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

d) semnatura.

La cererea de recurs se va atasa dovada achitarii taxei de timbru, conform legii. "(1) Dispozitiile din legile și ordonantele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, își inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept."

Articolul 303

(1) Recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs.

(2) Termenul pentru depunerea motivelor se socoteste de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a facut mai înainte.

(3) Abrogat.

(4) În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror.

(5) Președintele instanței, care primeste cererea de recurs, va putea sa o inapoieze, părții prezente, dacă nu indeplineste condițiile prevăzute de lege, pentru a fi refacuta, prelungind termenul de recurs cu 5 zile.

(6) După implinirea termenului de recurs pentru toate părțile, instanța a carei hotărâre este recurata va inainta instanței de recurs dosarul împreună cu dovezile de indeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii.

Articolul 304

Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în urmatoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: 1. când instanța nu a fost alcatuita potrivit dispozițiilor legale; 2. când hotărârea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii; 3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii; 4. când instanța a depasit atribuțiile puterii judecătorești; 5. când, prin hotărârea data, instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulitatii de art. 105 alin. 2; 6. dacă instanța a acordat mai mult decat s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut; 7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau când cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii; 8. când instanța, interpretand greșit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori înțelesul lamurit și vadit neindoielnic al acestuia; 9. când hotărârea pronunțată este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii; 10. abrogat; 11. abrogat. Preambulul art. 304 a fost modificat prin art. 1 pct. 110 din Ordonanța de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, preambulul art. 304 ave urmatorul continut: "Casarea unei hotărâri se poate cere:" Pct. 6 al art. 304 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 111 din Ordonanța de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 6 al art. 304 avea urmatorul continut: "6. când instanța nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, a acordat mai mult decit s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut;" Pct. 11 al art. 304 a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din Ordonanța de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 11 al art. 304 avea urmatorul continut: "11. când hotărârea se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, decurgind dintr-o apreciere eronata a probelor administrate." Punctul 110 al art. 1 din Ordonanța de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000 a fost abrogat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 304¹

Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putand sa examineze cauza sub toate aspectele.

Articolul 305

În instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția inscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.

Articolul 306

(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.

(2) Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligata să le puna în dezbatere părților.

(3) Indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul din motivele prevăzute de art. 304.

Articolul 307

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 308

(1) Președintele instanței, după ce va constata ca procedura de comunicare a hotărârii a fost indeplinita, va fixa termen de judecată și va dispune citarea părților și comunicarea motivelor de recurs.

(2) Intimatul este obligat să depună intampinare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată.

(3) Abrogat.

(4) Abrogat.

(5) Abrogat.

Secțiunea II — Judecarea recursului și efectele casării

Articolul 309

(1) Președintele va da cuvantul părților după citirea raportului.

(2) Procurorul vorbeste cel din urma, afară de cazul când este parte principala sau recurent.

Articolul 310

Dacă nu se dovedeste, la prima zi de infatisare, ca recursul a fost depus peste termen sau dacă aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti facut în termen.

Articolul 311

(1) Hotărârea casata nu are nici o putere.

(2) Actele de executare sau de asigurare facute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desființate de drept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel.

Articolul 312

(6¹) Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intră în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competență. În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. 5 sau 6, intervine o nouă casare în aceeași cauză, tribunalele și curțile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispozițiile alin. 4 fiind aplicabile.

(1) Instanța poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.

(2) În caz de admitere a recursului, hotărârea atacata poate fi modificata sau casata, în tot sau în parte.

(3) Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a carei hotărâre este recurata a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibila, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt gasite intemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în intregime hotărârea atacata pentru a se asigura o judecata unitara.

(4) În caz de casare, curtile de apel și tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singura decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.

(5) Cu toate acestea, în cazul în care instanța a carei hotărâre este recurata a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părții care nu a fost regulat citata atât la administrarea probelor, cat și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronuntat hotărârea casata sau altei instante de acelasi grad.

(6) În caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanța va trimite dosarul spre judecare instanței judecătorești competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibila.

(7) Dacă instanța de recurs constata ca ea insasi era competența sa solutioneze pricina în prima instanța sau în apel, va casa hotărârea recurata și va solutiona cauza potrivit competentei sale.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care instanța, a carei hotărâre este recurata, a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părții care nu a fost regulat citita la administrarea probelor și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronuntat hotărârea casata sau altei instante de acelasi grad. În cazul casării pentru lipsa de competența, cauza se trimite spre rejudecare instanței competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii.

(3) Dacă instanța de recurs constata ca ea insasi era competența sa solutioneze pricina în prima instanța sau în apel, va casa hotărârea recurata și va solutiona cauza potrivit competentei sale."

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 313

Înaltă Curte de Casatie și Justiție, în caz de casare, trimite cauza spre o noua judecata instanței care a pronuntat hotărârea casata ori, atunci când interesele bunei administrari a justiției o cer, altei instante de acelasi grad, cu excepția cazului casării pentru lipsa de competența, când trimite cauza instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent potrivit legii.

Articolul 314

Înaltă Curte de Casatie și Justiție hotaraste asupra fondului pricinii în toate cazurile în care caseaza hotărârea atacata numai în scopul aplicarii corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Articolul 315

(3¹) În cazul rejudecării după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege.

(1) În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.

(2) Când hotărârea a fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reincepe de la actul anulat.

(3) După casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate inaintea instanței a carei hotărâre a fost casata.

(4) La judecarea recursului, precum și la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanța de recurs, dispozitiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 316

Dispozitiile de procedura privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.

Capitolul I¹ — Contestația în anulare

Articolul 317

1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost data de judecatori cu calcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competența.

(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele aratate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

(2) Cu toate acestea, contestația poate fi primita pentru motivele mai sus-aratate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond.

Articolul 318

(1) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau când instanța, respingand recursul sau admitandu-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

(2) Abrogat.)

*) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 319

(1) Contestația se introduce la instanța a carei hotărâre se ataca.

(2) Contestația se poate face oricand înainte de inceputul executarii silite, iar în timpul ei, până la implinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, contestația poate fi introdusa în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștința de hotărâre, dar nu mai tarziu de un an de la data când hotărârea a ramas irevocabila.

Articolul 319¹

Instanța poate suspenda executarea hotărârii a carei anulare se cere, sub condiția depunerii unei cautiuni. Dispozitiile art. 403 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător. *) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 320

(1) Contestația se judeca de urgenta și cu precadere.

(2) Intampinarea este obligatorie și se depune la dosar cu cel puțin 5 zile inaintea termenului de judecată.

(3) Hotărârea data în contestație este supusă acelorasi cai de atac ca și hotărârea atacata.

Articolul 321

Nu se poate face o noua contestație pentru motive ce au existat la data celei dintai.

Capitolul II — Revizuirea hotărârilor

Articolul 322

Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în urmatoarele cazuri: 1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire; 2. dacă s-a pronuntat asupra unor lucruri, care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut; 3. dacă obiectul pricinii nu se afla în fiinta; 4. dacă un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui inscris declarat fals în cursul sau în urma judecatii ori dacă un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta în acea cauza; În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii. 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desfiintat sau s-a modificat hotărârea unei instante pe care s-a intemeiat hotărârea a carei revizuire se cere; 6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, disparutii, incapabilii sau cei pusi sub curatela sau consiliu judiciar nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati să-i apere; 7. dacă exista hotărâri definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, în una și aceeasi pricina, între aceleasi persoane, având aceeasi calitate. Aceste dispozitii se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instante de recurs. În cazul când una dintre instante este Înaltă Curte de Casatie și Justiție cererea de revizuire se va judeca de această instanță; 8. dacă partea a fost împiedicată să se infatiseze la judecata și sa instiinteze instanța despre aceasta dintr-o imprejurare mai presus de voința sa. 9. dacă Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotărâri judecătorești, iar consecintele grave ale acestei încălcări continua să se produca și nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotărârii pronuntate. 10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare. ***) În actuala reglementare, institutia consiliului judiciar nu mai exista. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii". Art. 147 din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. În consecință, dispozițiile art. I, pct. 55 din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 prin care au fost eliminate din cuprinsul art. 322 pct. 4 dispozițiile de mai sus, sunt suspendate începând cu data de 25 februarie 2008, iar începând cu data de 10 aprilie 2008, și-au încetat efectele juridice. În aceste condiții, dispozițiile eliminate din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă "În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii" urmează să se aplice după încetarea efectelor juridice ale art. I, pct. 55 din Legea nr. 219/2005 prin care s-au eliminat dispozițiile invocate din art. 322 pct. 4. *****) În consecință, în intervalul 17 mai 2011-1 iulie 2011, dispozițiile menționate mai sus au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 2 iulie 2011, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor declarate neconstituționale.

Articolul 323

(1) Cererea de revizuire se indreapta la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a carei revizuire se cere.

(2) În cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va indrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instantele care au pronuntat hotărârile potrivnice. Când cele doua instante care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscriptii judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmeaza să se indrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre.

Articolul 324

1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 al. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instante de recurs după evocarea fondului, de la pronuntare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronuntarea ultimei hotărâri; 2. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, de la cel din urma act de executare; 3. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoștința de hotărârea instanței penale de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals inscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoștința de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestora; *) 4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit inscrisurile ce se invoca ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștința de hotărârea desfiintata sau modificata pe care s-a intemeiat hotărârea a carei revizuire se cere; 5. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 6, de la comunicarea hotărârii definitive facuta statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică, sau de la intoarcerea disparutului ori de la dobandirea capacității; în aceste din urma doua cazuri termenul fiind de 6 luni.

(1) Termenul de revizuire este de o luna și se va socoti:

(2) În cazul art. 322 pct. 8 termenul de revizuire este de 15 zile și se socoteste de la încetarea impiedicarii.

(3) Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 și 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 325

Instanța poate suspenda executarea hotărârii a carei revizuire se cere, sub condiția darii unei cautiuni. Dispozitiile art. 403 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 326

(1) Cercetarea de revizuire se judeca potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.

(2) Intampinarea este obligatorie și se depune la dosar cu cel puțin 5 zile inaintea termenului de judecată.

(3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se intemeiaza.

Articolul 327

(1) Dacă instanța incuviinteaza cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacata, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urma hotărâre.

(2) Se va face aratare de hotărârea data în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite.

Articolul 328

(1) Hotărârea asupra revizuirii este supusă cailor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuita.

(2) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înaltă Curte de Casatie și Justiție, a carei hotărâre este irevocabila.

Titlul VI — Recursul în interesul legii

Articolul 329

Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 329¹ - 329² Abrogate.

Articolul 330

Abrogat. 1. când instanța a depasit atribuțiile puterii judecătorești;"

Articolul 330¹

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 330².

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 330³

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 330⁴

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 330⁵

Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești irevocabile, care se anexează cererii.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 330⁶

Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din președintele sau, în lipsa acestuia, din vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, președinții de secții din cadrul acesteia, precum și un număr de 20 de judecători, din care 14 judecători din secția în a cărei competență intră problema de drept care a fost soluționată diferit de instanțele judecătorești și câte 2 judecători din cadrul celorlalte secții. Președintele completului este președintele, respectiv vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secții, președintele sau, după caz, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție va stabili numărul judecătorilor din secțiile interesate care vor intra în compunerea completului prevăzut la alin. 1, celelalte secții urmând a fi reprezentate potrivit dispozițiilor aceluiași alineat. După sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele sau, după caz, vicepreședintele acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secției în a cărei competență intră problema de drept care a fost soluționată diferit de instanțele judecătorești, precum și a judecătorilor din celelalte secții ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. 1. La primirea cererii, președintele completului va desemna un judecător din cadrul secției în a cărei competență intră problema de drept care a fost soluționată diferit de instanțele judecătorești, pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secții, președintele completului va desemna câte un judecător din cadrul acestor secții pentru întocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili. În vederea întocmirii raportului, președintele completului poate solicita unor specialiști recunoscuți opinia scrisă asupra problemelor de drept soluționate diferit. Raportul va cuprinde soluțiile diferite date problemei de drept și argumentele pe care se fundamentează, jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, a Curții Europene a Drepturilor Omului, a Curții de Justiție a Uniunii Europene și opinia specialiștilor consultați, dacă este cazul, precum și doctrina în materie. Totodată, judecătorul sau, după caz, judecătorii raportori vor întocmi proiectul soluției ce se propune a fi dată recursului în interesul legii. Ședința completului se convoacă de președintele acestuia, cu cel puțin 20 de zile înainte de desfășurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului și a soluției propuse. La ședință participă toți judecătorii completului. Dacă există motive obiective, aceștia vor fi înlocuiți cu respectarea regulilor prevăzute la alin. 3. Recursul în interesul legii se susține în fața completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv al curții de apel ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia. Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanței, iar soluția se adoptă cu cel puțin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abțineri de la vot.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 330⁷

Asupra cererii, completul se pronunță prin decizie. Decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțare și se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."