(1) Orice persoană care are interes să constate de urgenta o anumita stare de fapt care ar putea sa inceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea cere instanței în circumscripția careia urmeaza să se faca constatarea sa delege un executor judecătoresc din aceeasi circumscriptie să constate la fața locului aceasta stare de fapt.
(2) Președintele poate incuviinta facerea constatarii fără instiintarea aceluia împotriva caruia se cere.
(3) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva caruia s-a facut constatarea, dacă nu a fost de fața.
(4) El va face dovada până la dovada contrarie.