LexistoriaDreptul la drept.

Judecata

Azi

Codul de procedură civilă (1865) · 150 articole

Abrogat la 15 februarie 2013 · înlocuit de Codul de procedură civilă. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Secțiunea I — Infatisari și dezbateri

Articolul 125

(1) Președintele va dispune să se intocmeasca pentru fiecare sedinta o lista cu pricinile fixate să se judece în acea zi și care va fi afisata la usa salii de sedinta cu cel puțin o ora înainte de începerea sedintei.

(2) Pricinile declarate urgente și cele rămase în divergenta se vor judeca inaintea celorlalte.

(3) Părțile pot cere schimbarea randului, dacă impricinatii având pricini fixate inaintea lor nu se impotrivesc.

Articolul 126

Părțile pot cere instanței, la inceputul sedintei, amanarea pricinilor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoaca dezbateri. Aceasta amanare se poate face și de un singur judecator.

Articolul 127

Pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel.

Articolul 128

(1) Președintele deschide, suspenda și ridica sedinta.

(2) Președintele va da cuvintul mai întâi reclamantului și în urma paratului.

(3) În caz de trebuinta, președintele poate da cuvantul de mai multe ori, putandu-l margini în timp de fiecare data.

Articolul 129

(5¹) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.

(1) Părțile au indatorirea ca, în condițiile legii, sa urmareasca desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația sa indeplineasca actele de procedura în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecator, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretentiile și apararile.

(2) Judecatorul va pune în vedere părților drepturile și oblibațiile ce le revin în calitatea lor din proces și va starui, în toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei.

(3) Abrogat.

(4) Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invoca în susținerea pretentiilor și apararilor lor, judecatorul este în drept să le ceara acestora să prezinte explicatii, oral sau în scris, precum și sa puna în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în intampinare.

(5) Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

(6) În toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.

(2) El va putea ordona dovezile pe care le va gasi de cuviinta, chiar dacă părțile se impotrivesc."

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 130

Judecatorii sau părțile pot pune intrebari martorilor sau expertilor numai prin mijlocirea presedintelui, care poate însă incuviinta ca acestia sa puna intrebarile direct.

(2) Judecatorii sunt datori sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevarul și pentru a preveni orice greseala în cunoasterea faptelor; ei vor da părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.

(3) Ei vor hotari numai asupra celor ce formeaza obiectul pricinii supuse judecatii."

Articolul 131

În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părților, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfățișarea personală a părților, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispozițiile art. 132¹ alin. 2 sunt aplicabile. În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părțile să participe la o ședință de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ținând seama de circumstanțele cauzei, judecătorul va recomanda părților să recurgă la mediere, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecății. Medierea nu este obligatorie pentru părți. Dacă, în condițiile alin. 1 sau 2, părțile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispozițiile art. 271-273 sunt aplicabile.

(2) Dacă părțile se impaca, judecatorul va constata condițiile impacarii în cuprinsul hotărârii pe care o va da."

Articolul 132

1. când se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii; 2. când reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii; 3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit; 4. când inlocuieste cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotriva, în cazul în care cererea în constatare poate fi primita.

(1) La prima zi de infatisare instanța va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amanarea pricinii și comunicarea cererii modificate paratului, în vederea facerii intampinarii.

(2) Cererea nu se socoteste modificata și nu se va da termen, ci se vor trece în incheierea de sedinta declaratiile verbale facute în instanța:

(3) Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune intampinare la cererea reconventionala și a propune dovezile în aparare.

Articolul 132¹

Pentru judecarea procesului, instanța, ținând seama de împrejurări, fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Când consideră necesar, instanța va putea fixa și termene mai îndelungate. Dispozițiile art. 153 sunt aplicabile. Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare și comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanța va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri, instanța va putea dispune ca încunoștințarea părților să se facă și telefonic, telegrafic, prin fax, poștă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înștiințarea pentru prezentarea la termen, precum și confirmarea primirii actului, respectiv a înștiințării, dacă părțile au indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoștințarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoștințare și obiectul acesteia. Judecătorii pot stabili pentru părți sau pentru reprezentanții acestora, precum și pentru alți participanți în proces îndatoriri în ceea ce privește prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relații scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 222, asistarea și concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum și orice alte demersuri necesare soluționării cauzei. Dispozițiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 133

(1) Cererea de chemare în judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paratului, obiectul ei sau semnatura, va fi declarata nula.

(2) Lipsa semnaturii se poate totusi implini în tot cursul judecatii. Dacă pârâtul invoca lipsa de semnatura, reclamantul va trebui să semneze cel mai tarziu la prima zi de infatisare urmatoare, iar când este prezent în instanța, în chiar sedinta în care a fost invocata nulitatea.

Articolul 134

Este socotita ca prima zi de infatisare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.

Articolul 135

Cererea reconventionala și introducerea unei alte persoane în judecata, care nu se vor fi facut inauntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amandoua părțile consimt să se judece împreună.

Articolul 136

Excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art. 115 și art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile și condițiile legii.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 137

(1) Instanța se va pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedura, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

(2) Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decat dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.

Articolul 138

1. abrogat; 2. când nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri și partea nu o putea prevedea; 3. când administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii; 4. când dovada nu a fost ceruta în condițiile legii, din pricina nestiintei sau lipsei de pregatire a părții, care nu a fost asistată sau reprezentata de avocat.

(1) Dovezile care nu au fost cerute în condițiile art. 112, 115 și 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanței, afară de cazurile:

(2) În cazurile prevăzute la pct. 2 și 4, partea adversa are dreptul la contraproba numai asupra aceluiasi aspect.

(3) În cazul amanarii, partea este obligata, sub pedeapsa decaderii, să depună, cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata, copii certificate de pe inscrisurile invocate.

Articolul 139

(1) Partea care a depus un inscris în copie certificata este datoare să aibă asupra sa la sedinta originalul inscrisului sau sa-l depuna mai înainte în pastrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se tine seama de inscris.

(2) Dacă partea potrivnica nu poate să-și dea seama de exactitatea copiei fața cu originalul infatisat în sedinta, judecatorul va putea acorda un termen scurt, obligand partea să depună originalul în pastrarea grefei.

Articolul 140

(1) Inscrisurile depuse de părți rămân dobandite judecatii și nu se mai pot retrage fără invoirea părții potrivnice.

(2) Inscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decat după ce se vor lasă copii legalizate de grefa instanței, la care s-a facut depunerea.

Articolul 141

(1) Când se tagaduieste exactitatea traducerii în limba română sau a scrierii cu litere latine, facuta de parte, instanța poate dispune ca traducerea sau scrierea cu litere latine să se faca de un traducator autorizat sau, în lipsa, de o persoană de incredere, în care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.

(2) Pârâtul va face aceasta cerere prin intampinare, iar reclamantul la primul termen de infatisare.

Articolul 142

(1) Dacă partea sau martorul nu cunoaste limba română, se va folosi un traducator autorizat sau, în lipsa, o persoană de incredere, în care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.

(2) Judecatorul poate îndeplini functiunea de traducator fără a depune juramant.

Articolul 143

Când cel ce urmeaza a fi ascultat este mut sau surd și nu poate fi înțeles, va fi pus sa scrie răspunsul. Dacă nu stie sa scrie, se va folosi un interpret, aplicandu-se dispozitiile privitoare la experti.

Articolul 144

Când cel obligat să semneze declaratiile facute nu vrea sau nu poate să semneze, se va face aratare în actul de procedura.

Articolul 144¹

În cazurile în care potrivit prevederilor Codului familiei, instanța de judecată urmeaza a asculta un copil minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Dacă, față de imprejurarile cauzei, instanța găsește potrivit, ea va asculta copilul minor fără ca părțile sau alte persoane să fie de fața.

Articolul 145

Dezbaterile în continuare vor fi fixate în ședințe deosebite, chiar în afara orelor statornicite pentru judecarea pricinilor.

Articolul 146

Părțile vor putea fi indatorate, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise sau prescurtari scrise, semnate de ele, a sustinerilor lor verbale. Părțile vor putea depune concluzii sau prescurtari chiar fără să fie obligate. Ele vor fi înregistrate.

Articolul 147

Dezbaterile urmate în sedinta se vor trece în incheierea de sedinta, care va fi semnata de judecatori și de grefier.

Articolul 148

(1) La cerere, grefa va elibera copii de pe incheierea de sedinta, de pe hotărâre sau dispozitiv sau de pe celelalte inscrisuri aflate la dosar.

(2) Copiile de pe incheieri, dispozitiv sau hotărâri se vor putea elibera numai după ce acestea au fost semnate de toți judecatorii, sub pedeapsa pentru grefieri de a fi urmariti ca falsificatori.

(3) În cazul când dezbaterile s-au urmat în sedinta secreta, alte persoane decat părțile nu pot dobandi copii de pe incheieri, expertize sau declararii de martori decat cu incuviintarea presedintelui.

Articolul 149

Instanța va incuviinta stenografierea dezbaterilor, în total sau în parte, la cererea părții. În acest caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.

Articolul 150

Când instanța se va socoti lamurita, președintele va declara dezbaterile închise.

Articolul 151

Pricina poate fi repusa pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lamuriri.

Articolul 152

Dacă, la orice termen fixat pentru judecata, se infatiseaza numai una din părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrarile din dosar și va asculta sustinerile părții, se va pronunță pe temeiul dovezilor administrate, putand primi excepțiile și apararile părții care lipseste.

Articolul 153

1. în cazul redeschiderii judecatii după ce a fost suspendata; 2. în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu; 3. în cazul când procesul se repune pe rol; 4. în cazul militarilor în termen și al detinutilor. 1. în cazul redeschiderii judecatii după ce a fost suspendata sau aminata fără termen; 2. în cazul sorocirii unui termen pentru chemarea la interogator sau juramint; 3. în cazul când pricina se repune pe rol.

(1) Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convențional și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăși sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citația pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.

(2) Aceasta dispoziție nu se aplică:

(3) Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăște în camera de consiliu, fără citarea părților. Părțile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. Dispozițiile art. 132¹ alin. 2 sunt aplicabile.

(2) Aceasta dispoziție nu se aplică:

(4) Cererea se judeca în camera de consiliu.

**) Alin. (3) al art. 153 a fost modificat prin art. 1 pct. 11 al Ordonanța de urgenta nr. 59/2001 ***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 153 avea urmatorul continut: "Termenul luat în cunoștința sau pentru care au fost trimise citatiile nu poate fi preschimbat, decit după citarea părților și pentru motive temeinice." ***) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 154

Abrogat.

(2) Instanța hotaraste, după ascultarea părților, printr-o încheiere irevocabila.

(3) Despăgubirea nu se inapoiaza, chiar dacă partea care a dobândit-o cade în pretentiile sale.

(4) Dacă incheierea nu a fost executata în timpul judecatii, partea va putea cere ca despăgubirea să fie ținuta în seama la pronuntarea hotărârii.

Articolul 155

(1) Amanarea judecatii în temeiul invoielii părților nu se poate incuviinta decat o singură dată în cursul instanței.

(2) După o asemenea amanare, judecata, dacă părțile nu staruiesc, va fi suspendata și nu va fi redeschisa decat după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor.

(3) Instanța este obligata sa cerceteze dacă amanarea ceruta de amandoua părțile pentru un motiv anumit nu tinde la o amanare prin invoiala părților; este socotita ca atare cererea de amanare la care cealalta parte s-ar putea impotrivi.

Articolul 155¹

(1) Când constata ca desfășurarea normala a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neindeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecatii, instanța poate suspenda judecata, aratand în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozitiile art. 108³ sunt aplicabile.

(2) La cererea părții, judecata va fi reluata dacă oblibațiile la care se referă alin. 1 au fost indeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispozitiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

*) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 156

(1) Instanța va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata.

(2) Când instanța refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la cererea părții, pronuntarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Articolul 157

Pricinile în care procedura este indeplinita și care nu se pot judeca din lipsa de timp vor fi amanate, la cererea uneia din părți, la un termen scurt pentru când părțile nu se vor mai cita. Aceste pricini vor fi judecate cu precadere.

Secțiunea II — Excepțiile de procedura și excepția puterii de lucru judecat

Articolul 158

(1) Când în fața instanței de judecată se pune în discutie competența acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanța competența ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.

(2) Dacă instanța se declara competența, va trece la judecarea pricinii, cel nemultumit putand sa faca, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.

(3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.

(4) Abrogat.

(5) Dacă necompetenta nu este de ordine publică, partea care a facut cererea la o instanța necompetenta nu va putea cere declararea necompetentei.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 159

Necompetența este de ordine publică sau privată. Necompetența este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 159¹

Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii. Necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare. La prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Verificarea competenței conform alin. 4 nu împiedică formularea excepțiilor de necompetență în cazurile și condițiile prevăzute la alin. 1-3, asupra cărora judecătorul se va pronunța în condițiile legii.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

Articolul 160

În cazul declararii necompetentei, dovezile administrate în instanța necompetenta rămân castigate judecatii și instanța competența nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice.

Articolul 161

(1) Când instanța constata lipsa capacității de exercitiu a drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru implinirea acestor lipsuri.

(2) Dacă lipsurile nu se implinesc, instanța va anula cererea.

Articolul 162

Excepțiile de procedura de ordine publică pot fi ridicate inaintea instanței de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a imprejurarilor de fapt în afara dosarului.

Articolul 163

(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecata pentru aceeasi cauza, acelasi obiect și de aceeasi parte inaintea mai multor instante.

(2) Aceasta excepție se va putea ridica de părți sau de judecator în orice stare a pricinii în fața instanțelor de fond.

(3) Dacă excepția este primita, dosarul se va trimite instanței care a fost mai întâi investita, iar în cazul când pricinile se afla în judecata unor instante de grade deosebite la instanța cu grad mai înalt.

Articolul 164

(1) Părțile vor putea cere intrunirea mai multor pricini ce se afla inaintea aceleasi instante sau instante deosebite, de acelasi grad, în care sunt aceleasi părți sau chiar împreună cu alte părți și al caror obiect și cauza au între dansele o strinsa legătură.

(2) Intrunirea poate fi facuta de judecator chiar dacă părțile nu au cerut-o.

(3) Dosarul va fi trimis instanței mai întâi investita, afara numai dacă amandoua părțile cer trimiterea lui la una din celelalte instante.

(4) Când una din pricini este de competența unei instante, și părțile nu o pot inlatura, intrunirea se va face la acea instanța.

Articolul 165

În orice stare a judecatii se pot desparti pricinile intrunite, dacă instanța socoteste ca numai una din ele este în stare de a fi judecata.

Articolul 166

Excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecator, chiar inaintea instanțelor de recurs.

Secțiunea III — Administrarea dovezilor

Articolul 167

(1) Dovezile se pot incuviinta numai dacă instanța socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piarda prin intarziere.

(2) Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.

(3) Dovada și dovada contrarie vor fi administrate pe cat cu putinta în acelasi timp.

(4) Când dovada cu martori a fost incuviintata în condițiile art. 138, dovada contrara va fi ceruta sub pedeapsa decaderii în aceeasi sedinta, dacă amandoua părțile sunt de fața.

(5) Partea lipsa la incuviintarea dovezii este obligata sa ceara dovada contrarie la sedinta urmatoare, iar în caz de impiedicare, la prima zi când se infatiseaza.

Articolul 168

(1) Incheierea prin care se incuviinteaza dovezile va arata faptele ce vor trebui dovedite, precum și mijloacele de dovada incuviintate pentru dovedirea lor.

(2) Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicita de instanța.

(3) Când o parte renunta la dovezile ce a propus, cealalta parte poate să și le insuseasca.

Articolul 169 — Alin. (2) -(3). Abrogate.

(1) Administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune astfel.

(4) Când administrarea dovezilor urmeaza să se faca în alta localitate, ea se va îndeplini, prin delegatie, de către o instanța de acelasi grad sau chiar mai mica în grad, dacă în acea localitate nu exista o instanța de acelasi grad. Dacă felul dovezii ingaduie și părțile se invoiesc, instanța care administreaza dovada poate fi scutita de citarea părților.

Articolul 170

(1) Când s-a incuviintat o cercetare locala, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligata ca, în termen de 5 zile de la incuviintare, să depună suma statornicita de instanța pentru cheltuielile de cercetare, drumul și despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanței.

(2) Când s-au incuviintat părților dovezi potrivit dispozițiilor art. 138 pct. 2 și 4, termenul de mai sus poate fi prelungit până 15 zile.

(3) Neindeplinirea acestor obligații atrage decaderea, pentru acea instanța, din dovada incuviintata.

(4) Depunerea sumei se va putea însă face și după implinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amana judecata.

Articolul 171

Partea decazuta din dreptul de a administra o dovadă va putea totusi să se apere, discutand în fapt, și în drept temeinicia sustinerilor și a dovezilor părții potrivnice.

Articolul 171¹

În cazurile în care proba a fost dispusa din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condițiile art. 45 alin. 2, instanța va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei și partea care trebuie să le plateasca, putandu-le pune și în sarcina ambelor părți.

Articolul 172

(1) Când partea invedereaza ca partea potrivnica detine un inscris privitor la pricina, instanța poate ordona infatisarea lui.

(2) Cererea de infatisare nu poate fi respinsa dacă inscrisul este comun părților sau dacă insasi partea potrivnica s-a referit în judecata la inscris ori dacă, după lege, ea este obligata sa infatiseze inscrisul.

Articolul 173

Instanța va respinge cererea de infatisare a inscrisului, în intregime sau în parte, în cazurile: 1. când cuprinsul inscrisului priveste chestiuni cu totul personale; 2. când infatisarea inscrisului ar încalcă indatorirea de a pastra secretul; 3. când infatisarea ar atrage urmarirea penala împotriva părții sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispretului public.

Articolul 174

Dacă partea refuza sa răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea detinerii sau existentei inscrisului, dacă reiese din dovezile administrate ca l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit detinerea inscrisului, nu-l infatiseaza la cererea instanței, aceasta va putea socoti ca dovedite pretentiile părții care a cerut infatisarea, cu privire la cuprinsul acelui inscris.

Articolul 175

(1) Dacă inscrisul se găsește în pastrarea unei autorități sau a altei persoane, instanța va dispune aducerea lui în termenul fixat în acest scop. Cel care detine inscrisul este indreptatit sa refuze aducerea acestuia în cazurile prevăzute de art. 173.

(2) Infatisarea și aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părții care a cerut dovada; suma de plată va fi stabilita prin încheiere irevocabila.

(2) Dacă inscrisul este detinut de o altă persoană, aceasta va putea fi citata ca martor, punindu-i-se în vedere sa aduca inscrisul în instanța, sub pedeapsa platii de despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere. Aceasta este indreptatita sa refuze aducerea inscrisului în cazurile prevăzute de art. 173.

(3) Infatisarea și aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părții care a cerut dovada; suma de plată va fi statornicita prin încheiere irevocabila.

Articolul 176

(1) Instanța nu va putea cere trimiterea cartilor funciare și a planurilor, a registrelor autorităților, precum și a inscrisurilor originale depuse la instante sau notari publici.

(2) Cercetarea acestor inscrisuri se va face, cu citarea părților, de un magistrat delegat sau, dacă inscrisul se găsește în alta localitate, prin delegatie, de către instanța respectiva.

Articolul 177

(1) Acela caruia i se opune un inscris sub semnatura privată este dator, fie sa recunoasca, fie sa tagaduiasca scrisul ori semnatura.

(2) Mostenitorii sau urmasii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi inscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnatura acestuia.

Articolul 178

(1) Când una din părți declara că nu recunoaste fie scrisul, fie semnatura instanța va pasi la verificarea inscrisului.

(2) Spre acest sfârșit, președintele instanței va obliga pe cel caruia i se atribuie scrierea sau semnatura sa scrie și să semneze sub dictarea sa, părți din inscris.

(3) Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoastere a scrisului.

Articolul 179

1. inscrisurile autentice; 2. inscrisurile private, netagaduite de părți; 3. partea din inscris netagaduita; 4. scrisul sau semnatura facuta inaintea instanței;

(1) Dacă instanța, după verificarea inscrisului cu scrisul sau semnatura facuta în fața ei sau cu alte inscrisuri, nu este lamurita, va dispune ca verificarea să se faca prin expert, obligand părțile să depună de îndată inscrisuri pentru verificare.

(3) Se primesc ca atare:

(4) Inscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de presedinte, grefier și părți.

(5) Părțile iau cunoștința de inscrisuri în sedinta.

Articolul 180

(1) Dacă una din părți declara ca scrisul sau semnatura este falsa și cealalta parte nu este de fața, instanța va dispune infatisarea părților în persoana, la alt termen, când partea care a invocat inscrisul va arata mijloacele sale de aparare și va depune inscrisul pentru verificare.

(2) Părțile pot fi reprezentate și prin mandatari cu procura speciala, dacă dovedesc o impiedicare bine intemeiata.

Articolul 181

(1) Președintele va constata, prin proces-verbal, starea materiala a inscrisului defaimat, dacă exista pe el ștersături, adaugiri sau indreptari, apoi îl va semna, spre neschimbare și-l va incredinta grefei, după ce va fi semnat de grefier și de părți.

(2) Dacă părțile nu vor sau nu pot să semneze, se va face aratare în procesul-verbal.

Articolul 182

(1) La ziua fixata, președintele intreaba partea care a infatisat inscrisul dacă înțelege să se foloseasca de el.

(2) Dacă partea lipseste, nu voieste sa răspundă sau declara că nu se mai folosește de inscris, acesta va fi inlaturat.

(3) Dacă partea care a defaimat inscrisul ca fals lipseste sau nu voieste sa răspundă sau nu staruie în declaratie, inscrisul va fi socotit ca recunoscut.

Articolul 183

Dacă partea care defaima inscrisul ca fals arata pe autorul sau complicele falsului, instanța poate suspenda judecata pricinii, inaintand inscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va incheia.

Articolul 184

Când nu este caz de judecată penala, sau dacă actiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civila, prin orice mijloace de dovada.

Articolul 185

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 186

(1) Când instanța a incuviintat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propusi prin cerere și intampinare.

(2) În cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 și 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decaderii, în termen de 5 zile de la incuviintare.

(3) Inlocuirea martorilor nu se va incuviinta decat în caz de moarte, disparitie sau motive bine intemeiate, în care caz, lista se va depune în termenul și sub pedeapsa mai sus-aratate.

(4) Decaderea din dovada cu martori pentru neindeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 170 se acopera dacă acestia se infatiseaza la termenul fixat pentru ascultarea lor.

Articolul 187

Instanța va putea margini numărul martorilor propusi.

Articolul 188

(1) Împotriva martorului care lipseste la prima citare, instanța poate emite mandat de aducere.

(2) În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.

(3) Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se infatiseaza, instanța va putea pasi la judecata.

(4) Instanța poate incuviinta ascultarea martorului la locuinta sa, când acesta este impiedicat de a veni în instanța.

Articolul 189

Nu pot fi ascultati ca martori: 1. rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv; 2. sotul, chiar despartit; 3. interzisii și cei declarati de lege incapabili de a marturisi; 4. cei condamnati pentru juramant sau marturie mincinoasa.

(2) Părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori și persoanele prevăzute la alin. (1) punctele 1 și 2.

*) A se vedea nota de la art. 31. **) Alin. (2) al art. 189 a fost introdus prin art. 1 pct. 59 din Ordonanța de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.

Articolul 190

În pricinile privitoare la starea civila sau divort se vor putea asculta rudele și afinii mai sus-aratati, în afară de descendenti.

Articolul 191

Sunt scutiti de a fi martori: 1. slujitorii cultelor, medicii, moasele, farmacistii, avocatii, notarii publici și orice alti muncitori pe care legea îi obliga sa pastreze secretul cu privire la faptele încredințate lor în exercitiul indeletnicirii; 2. funcționarii publici și fostii functionari publici, asupra imprejurarilor secrete de care au avut cunoștința în aceasta calitate; 3. cei care prin raspunsurile lor s-ar expune ei insisi sau ar expune pe vreuna din persoanele aratate în art. 189 la punctele 1 și 2 la o pedeapsă penala sau la dispretul public.

Articolul 192

Președintele, înainte de a lua marturia, va cere martorilor sa arate: 1. numele, indeletnicirea, locuinta și vârsta; 2. dacă este ruda sau afin cu una din părți și în ce grad; 3. dacă se afla în serviciul uneia din părți; 4. dacă este în judecata, în dusmanie sau în legaturi de interes cu vreuna din părți.

Articolul 193

(1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!"

(2) În timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe Biblie.

(3) Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.

(4) Martorului de alta religie decat cea crestina nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2.

(5) Martorul fără confesiune va depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare și constiinta ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".

(6) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti în fața instanței urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".

(7) Situațiile la care se referă alin. 3, 4, 5 și 6 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.

(8) După depunerea juramantului, președintele va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.

(9) Despre toate acestea se face mențiune în declaratia scrisa.

(10) Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage însă atenția sa spuna adevarul.

Articolul 194

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 195

Copilul mai mic de 14 ani și persoanele care din pricina debilitatii mintale sau în mod vremelnic sunt lipsite de discernamant pot fi ascultate, însă la aprecierea depozitiei, instanța va ține seama de situația speciala a martorului.

Articolul 196

(1) Fiecare martor va fi ascultat deosebit, cei neascultati neputand fi de fața.

(2) Ordinea ascultarii martorilor va fi statornicita de presedinte, ținând seama și de cererea părților.

(3) După ascultare, martorul rămâne în sala de sedinta până la sfârșitul cercetării, afara numai dacă instanța hotaraste altfel. Martorul nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte; el se poate folosi însă de insemnari cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.

Articolul 197

(1) Martorii pot fi din nou intrebati, dacă instanța găsește de cuviinta.

(2) Martorii ale caror aratari nu se potrivesc vor fi din nou intrebati, fiind pusi fața.

(3) Dacă instanța găsește ca intrebarea pusa de parte nu poate să aduca la dezlegarea pricinii, este jignitoare sau tinde sa dovedeasca un fapt a cărui dovedire e oprita de lege, nu o va incuviinta. Instanța, la cererea părții, va trece în incheierea de sedinta atât intrebarea cat și motivul pentru care s-a inlaturat.

Articolul 198

(1) Marturia se va scrie de grefier, după dictarea presedintelui sau a judecatorului delegat, și va fi semnata pe fiecare pagina și la sfârșitul ei de judecator, grefier și martor, după ce acesta a luat cunoștința de cuprins. Dacă martorul nu voieste sau nu poate să semneze, se face vorbire despre aceasta.

(2) Orice adaugiri, ștersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate și semnate de judecator, de grefier și martor, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.

(3) Locurile nescrise din declaratie trebuie implinite cu linii, astfel încât sa nu se poata adauga nimic.

Articolul 199

Dacă din cercetare reies banuieli puternice de marturie mincinoasa sau de mituire de martor, instanța va incheia proces-verbal și va trimite pe martor în fața autorităților penale.

Articolul 200

(1) Martorul poate cere sa i se plateasca cheltuielile de drum și să fie despagubit după starea sau indeletnicirea sa și potrivit cu departarea domiciliului și timpul pierdut.

(2) Incheierea instanței este executorie.

Articolul 201

(1) Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe, după care va putea convoca o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunțe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează a fi efectuată, cât și cu privire la durata de timp necesară efectuării expertizei. Poziția părților, respectiv a părții care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcție de poziția expertului, a părților, respectiv a părții care a solicitat proba, instanța va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză și condițiile de plată a cheltuielilor necesare efectuării expertizei. Dispozițiile art. 213 alin. 2 sunt aplicabile.

(2) Când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.

(3) În domeniile strict specializate, în care nu exista experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia dintre părți judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în sedinta publică, părțile fiind indreptatite sa puna și ele intrebari.

(4) Dispozitiile referitoare la expertiza, cu excepția celor privind aducerea cu mandat, sanctionarea cu amendă și obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. 2 și 3.

(5) La efectuarea expertizei în condițiile alin. 2 pot participa și experti desemnați de părți, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Articolul 202

(1) Dacă părțile nu se invoiesc asupra numirii expertilor, ei se vor numi de către instanța, prin tragere la sorti, în sedinta publică, de pe lista întocmită și comunicata de către biroul local de expertiza, cuprinzand persoanele inscrise în evidenta celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.

(2) Incheierea de numire va stabili și plata expertilor.

Articolul 203

Abrogat. *) 1. minorii și interzisii; 2. faliții; 3. cei condamnati pentru crima sau pentru delict de fals, furt, inselaciune, abuz de incredere, marturii mincinoase, infractiuni contra bunelor moravuri, vagabondaj, abuz de putere, specula ilicita, sabotaj economic, dare sau luare de mita, trafic de influența, delapidare, rupere de sigilii, sustragere, delicte contra sigurantei interioare și exterioare a statului, calomnie sau denuntare calomnioasa."

Articolul 204

(1) Expertii se pot recuza pentru aceleasi motive ca și judecatorii.

(2) Recuzarea trebuie să fie ceruta în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei exista la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.

(3) Recuzarile se judeca în sedinta publică, cu citarea părților și a expertului.

Articolul 205

(1) Dispozitiile privitoare la citare, aducerea cu mandat și sanctionarea martorilor care lipsesc sunt deopotriva aplicabile expertilor.

(2) Dacă expertul nu se infatiseaza, instanța poate dispune inlocuirea lui.

(3) Abrogat. *)

Articolul 206

Abrogat. Prin abrogarea pct. 67 din Ordonanța de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, care reintroducea acest articol, de către pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005, se revine la forma sa abrogata prin Decretul nr. 38/1959 .

Articolul 207

Dacă expertii pot să-și dea de îndată parerea vor fi ascultati chiar în sedinta, iar parerea lor se va trece într-un proces verbal, întocmit potrivit art. 198.

Articolul 208

(1) Dacă pentru expertiza este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi facuta decat după citarea părților prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, aratand zilele și orele când începe și continua lucrarea. Dovada de primire va fi alaturata lucrării expertului.

(2) Părțile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri în legătură cu obiectul lucrării.

Articolul 209 — Alin. (2) și (3). Abrogate.

(1) Expertul numit este dator să-și depuna lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata.

(3) Incheierea de condamnare este executorie. Amenda nu se va putea ridica decit pentru motive incheiate."

Articolul 210

Când sunt mai mulți experti cu pareri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă parerea motivata a fiecaruia.

Articolul 211

Expertii sunt datori să se infatiseze inaintea instanței spre a da lamuriri ori de cate ori li se va cere, caz în care au dreptul la despăgubiri, ce se vor stabili prin încheiere executorie. *)

Articolul 212

(1) Dacă instanța nu este lamurita prin expertiza facuta, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.

(2) Expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen după depunerea lucrării.

Articolul 213

(1) Expertii care vor cere sau vor primi mai mult decat plata statornicita se vor pedepsi pentru luare de mita.

(2) La cererea expertilor, ținându-se seama de lucrare, instanța le va putea mari plata cuvenita prin încheiere executorie data cu citarea părților.

Articolul 214

Dacă expertiza se face de o alta instanța prin delegatie, numirea expertilor și statornicirea platii ce li se cuvine se va putea lasă în sarcina acestei instante.

Articolul 215

În cazul când instanța va socoti de trebuinta, va putea hotari ca intregul ei sau numai unul din magistrați sa mearga la fața locului spre a se lamuri asupra unor împrejurări de fapt care se vor arata prin încheiere.

Articolul 216

(1) Cercetarea la fața locului se va face cu citarea părților, putandu-se asculta martorii și expertii pricinii.

(2) Despre cele urmate la fața locului se va incheia proces-verbal.

Articolul 217

Când instanța merge la fața locului, va fi însoțită de procuror, în cazurile în care prezenta acestuia este ceruta de lege.

Articolul 218

Se va putea incuviinta chemarea la interogator, când este privitor la fapte personale, care, fiind în legătură cu pricina, pot duce la dezlegarea ei.

Articolul 219

(1) Cel chemat va fi intrebat de către presedinte asupra fiecarui fapt în parte.

(2) Cu incuviintarea presedintelui, fiecare dintre judecatori, procurorul, precum și partea potrivnica pot pune de-a dreptul intrebari celui chemat la interogator.

(3) Partea nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi însă de insemnari, cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.

(4) Dacă partea declara ca pentru a raspunde trebuie să cerceteze inscrisuri, se va putea soroci un nou termen pentru interogator.

Articolul 220

Reprezentantul legal poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele incheiate și faptele savarsite de el în aceasta calitate.

Articolul 221

(1) Raspunsurile la interogator vor fi trecute pe aceeasi foaie cu intrebarile. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagina de presedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum și de partea care a răspuns după ce a luat cunoștința de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adaugirile, stersaturile sau schimbările aduse, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.

(2) Dacă părțile nu voiesc sau nu pot să semneze, se va face aratare în josul interogatoriului.

Articolul 222

(1) Statul și celelalte persoane juridice de drept public, precum și persoanele juridice de drept privat, vor raspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunică.

(2) Se exceptează societățile comerciale de persoane, ai caror asociați cu drept de reprezentare vor fi citati personal la interogator.

Articolul 223

(1) Partea care are domiciliu în strainatate va putea fi interogata prin cel care o reprezinta în judecata.

(2) În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părții dat în cuprinsul unei procuri speciale și autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura speciala certificata de acesta este indestulatoare.

Articolul 224

Instanța poate incuviinta luarea interogatoriului la locuinta, dacă partea este împiedicată de a veni în fața instanței.

Articolul 225

Dacă partea, fără motive temeinice, refuza sa răspundă la interogator sau nu se infatiseaza, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada în folosul părții potrivnice.

Articolul 226-234.

Abrogat

Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.

Articolul 235

(1) Oricine are interes să constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri, miscatoare sau nemiscatoare sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele sa dispara sau să fie greu de administrat în viitor.

(2) Cererea poate fi facuta chiar dacă nu este primejdie în intarziere, în cazul când pârâtul își da invoirea.

Articolul 236

(1) Cererea se va indrepta, înainte de judecată, la judecatorie în circumscripția careia se afla martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecatii, la instanța care judeca pricina.

(2) Partea va arata în cerere dovezile a caror administrare o pretinde, faptele ce voieste sa dovedeasca, precum și primejdia intarzierii sau invoirea paratului.

(3) Pârâtul nu este obligat să depună intampinare. Instanța va hotari prin încheiere data în camera de consiliu.

(4) În caz de primejdie în intarziere, instanța va putea incuviinta cererea și fără citarea părților.

Articolul 237

Administrarea dovezii va putea fi facuta de îndată sau la termenul ce se va fixa.

Articolul 238

(1) Incheierea instanței este executorie și poate fi atacata cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

(2) Incheierea data în timpul judecarii unei pricini nu poate fi atacata decat o dată cu fondul.

Articolul 239

(1) Orice persoană care are interes să constate de urgenta o anumita stare de fapt care ar putea sa inceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea cere instanței în circumscripția careia urmeaza să se faca constatarea sa delege un executor judecătoresc din aceeasi circumscriptie să constate la fața locului aceasta stare de fapt.

(2) Președintele poate incuviinta facerea constatarii fără instiintarea aceluia împotriva caruia se cere.

(3) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva caruia s-a facut constatarea, dacă nu a fost de fața.

(4) El va face dovada până la dovada contrarie.

Articolul 240

În caz de primejdie în intarziere, administrarea dovezii și constatarea prin executori judecătorești se vor putea face și în zilele de sarbatoare și chiar în afara orelor legale, cu incuviintarea anume a magistratului.

Articolul 241

(1) Dovezile administrate în condițiile mai sus prevăzute pot să fie folosite și de partea care nu a cerut administrarea lor.

(2) Cheltuielile facute cu administrarea dovezilor vor fi tinute în seama de instanța care judeca pricina în fond.

Secțiunea a III-a¹ — Cercetarea procesului în cazul administrarii probelor de către avocati

Articolul 241¹

Dispozitiile prezentei secțiuni sunt aplicabile numai în cazul litigiilor patrimoniale, afară de acelea ce privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzactie.

Articolul 241²

(1) La prima zi de infatisare părțile pot conveni ca avocatii care le asista și le reprezinta sa administreze probele în cauza, potrivit dispozițiilor prezentei secțiuni.

(2) Consimtamantul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. 1, se va da de către părți, personal sau prin mandatar cu imputernicire speciala, în fața instanței, luandu-se act despre aceasta în încheiere, sau prin inscris întocmit în fața avocatului, care este obligat sa certifice consimtamantul și semnatura părții pe care o asista sau o reprezinta. Dacă sunt mai multe părți asistate de acelasi avocat, consimtamantul se va da de fiecare dintre ele separat.

(3) Totodata, fiecare parte este obligata sa declare ca pentru procedura din prezenta secțiune își alege domiciliul la avocatul care o reprezinta.

(4) Consimtamantul dat potrivit alin. 2 nu poate fi revocat de către una dintre părți.

Articolul 241³

În cazul reprezentarii părților în condițiile art. 241², sedintele de judecată se pot desfășura în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a avocatilor, fiind admise și părțile ori, când este cazul, mandatarii lor.

Articolul 241⁴

1. va rezolva excepțiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din oficiu; 2. va hotari asupra cererilor de interventie formulate de părți sau de terte persoane, în condițiile legii; 3. va examina fiecare pretentie și aparare în parte, pe baza cererii de chemare în judecata, a intampinarii și a explicatiilor avocatilor; 4. va constata care dintre pretentii sunt recunoscute și care sunt contestate; 5. la cerere, va dispune, în condițiile legii, măsuri asiguratorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situații de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 114¹ alin. 6; 6. va lua act de renuntarea reclamantului, de achiesarea paratului sau de tranzactia părților; 7. va incuviinta probele solicitate de părți, pe care le găsește concludente, precum și pe cele pe care, din oficiu, le considera necesare pentru judecarea procesului; dispozitiile art. 168 sunt aplicabile; 8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la prima zi de infatisare.

(1) După constatarea valabilității consimtamantului dat conform art. 241² instanța:

(2) Când, potrivit legii, cererile aratate la alin. 1 pot fi formulate și ulterior primei zile de infatisare, instanța poate acorda în acest scop un termen scurt dat în cunoștința părților reprezentate prin avocat.

(3) Dispozitiile art. 131 și 138, cu excepția celor de la pct. 4 al acestui din urma articol, sunt aplicabile.

(4) Partea care lipseste nejustificat la termenul de incuviintare a dovezilor va fi decazuta din dreptul de a mai propune și administra orice dovada, cu excepția celei cu inscrisuri, dar va putea participa la administrarea dovezilor de către cealalta parte și va putea combate aceste dovezi.

Articolul 241⁵

(1) Pentru administrarea probelor de către avocati instanța va stabili un termen de până la 6 luni, ținând seama de volumul și complexitatea acestora.

(2) Termenul prevăzut la alin. 1 va putea fi prelungit dacă în cursul administrarii probelor:

1. se invoca o excepție sau un incident procedural asupra caruia, potrivit legii, instanța trebuie să se pronunte; în acest caz, termenul se prelungeste cu timpul necesar solutionarii excepției sau incidentului; 2. a incetat, din orice cauza, contractul de asistența juridica dintre una din părți și avocatul sau; în acest caz, termenul se prelungeste cu cel mult o luna pentru angajarea altui avocat; 3. una dintre părți a decedat; în acest caz, termenul se prelungeste cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 sau cu termenul acordat părții interesate pentru introducerea în proces a mostenitorilor; 4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeste cu perioada suspendarii, dispozitiile art. 242 alin. 1 pct. 2 nefiind însă aplicabile.

Articolul 241⁶

(1) În cel mult 15 zile de la incuviintarea probelor avocatii părților vor prezenta instanței programul de administrare a acestora, purtând semnatura avocatilor, în care se vor arata locul și data administrarii fiecarei probe. Programul se incuviinteaza de instanța, în camera de consiliu, și este obligatoriu pentru părți și avocatii lor.

(2) În procesele prevăzute la art. 45 alin. 3 și 4 programul incuviintat potrivit alin. 1 va fi comunicat de îndată procurorului, în condițiile art. 241¹⁷.

(3) Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocati sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părțile, prin avocati, sunt obligate să-și comunice inscrisurile și orice alte acte, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnatura.

(4) Nerespectarea nejustificata a programului prevăzut la alin. 1 atrage decaderea părții din dreptul de a mai administra proba respectiva.

(5) Dispozitiile art. 170 sunt aplicabile.

Articolul 241⁷

Dacă în cursul administrarii probelor una dintre părți formuleaza o cerere, invoca o excepție, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanța care, cu citarea celeilalte părți, prin încheiere data în camera de consiliu, se va pronunță de îndată, iar când este necesar, în cel mult 30 de zile de la data la care a fost sesizata. Incheierea poate fi atacata numai o dată cu fondul procesului.

Articolul 241⁸

În cazul în care se dispune infatisarea unui inscris detinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanța, potrivit dispozițiilor art. 175, va dispune solicitarea inscrisului și, îndată ce acesta este depus la instanța, comunicarea lui în copie fiecarui avocat.

Articolul 241⁹

Dacă una dintre părți nu recunoaste scrisul sau semnatura dintr-un inscris, avocatul părții interesate, potrivit art. 241⁷, va solicita instanței sa procedeze la verificarea de scripte.

Articolul 241¹⁰

(1) Martorii vor fi ascultati, la locul și data prevăzute în programul incuviintat de instanța, de către avocatii părților, în condițiile art. 192 și 196, care se aplică în mod corespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de juramant, punandu-li-se însă în vedere ca, dacă nu vor spune adevarul, savarsesc infractiunea de marturie mincinoasa. Despre toate acestea se face mențiune în declaratia scrisa.

(2) Martorii aratati la art. 195 vor fi ascultati numai de către instanța.

Articolul 241¹¹

(1) Marturia se va consemna intocmai de către o persoană convenita de părți și se va semna, pe fiecare pagina și la sfârșitul ei, de către avocatii părților, de cel ce a consemnat-o și de martor, după ce acesta a luat cunoștința de cuprinsul consemnarii.

(2) Orice adaugiri, ștersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate prin semnatura celor aratati la alin. 1, sub sancțiunea de a nu fi luate în seama.

(3) Dacă marturia a fost stenodactilografiata, aceasta va fi transcrisa. Atât stenograma, cat și transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. 1 și depuse la dosar.

Articolul 241¹²

Părțile pot conveni ca declaratiile martorilor să fie consemnate și autentificate de un notar public. Dispozitiile art. 241¹⁰ sunt aplicabile.

Articolul 241¹³

(1) În cazul în care este incuviintata o expertiza, în programul administrarii probelor părțile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin invoiala lor, precum și numele consilierilor fiecareia dintre ele.

(2) Dacă părțile nu se invoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanței sa procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 202.

(3) Expertul este obligat să efectueze expertiza și sa o predea avocatilor părților, sub semnatura de primire, cu cel puțin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanța potrivit art. 241⁵. De asemenea, el are indatorirea sa dea explicatii avocatilor și părților, iar după fixarea termenului de judecată, să se conformeze dispozițiilor art. 211 și urmatoarele.

Articolul 241¹⁴

Dacă s-a dispus o cercetare la fața locului, aceasta se va face de către instanța potrivit dispozițiilor art. 215-217. Procesul-verbal prevăzut la art. 216 alin. 2 va fi întocmit în atatea exemplare cate părți sunt și va fi inmanat avocatilor acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării.

Articolul 241¹⁵

Când s-a incuviintat chemarea la interogatoriu, instanța va cita părțile, la termenul stabilit, în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum și de pe cel dispus și primit potrivit art. 222 alin. 1 vor fi inmanate de îndată avocatilor părților.

Articolul 241¹⁶

(1) Instanța, în condițiile art. 241⁷, va hotari asupra cererii de inlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora.

(2) De asemenea, în condițiile aratate la alin. 1, instanța se va pronunță cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare și care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 241⁴ alin. 1 pct. 7.

Articolul 241¹⁷

(1) După administrarea tuturor probelor incuviintate de instanța reclamantul, prin avocatul sau, va redacta concluziile scrise privind susținerea pretentiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, sau le va inmana în mod direct, sub luare de semnatura, celorlalte părți din proces și, când este cazul, Ministerului Public.

(2) După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul sau, va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunică, potrivit alin. 1, reclamantului, celorlalte părți, precum și, când este cazul, Ministerului Public.

Articolul 241¹⁸

(1) Avocatii părților vor alcatui pentru fiecare parte cate un dosar și unul pentru instanța, în care vor depune cate un exemplar al tuturor inscrisurilor prin care, potrivit legii, se constata administrarea fiecarei probe.

(2) Dosarele prevăzute la alin. 1 vor fi numerotate, snuruite și vor purta semnatura avocatilor părților pe fiecare pagina.

Articolul 241¹⁹

(1) La expirarea termenului stabilit de instanța potrivit art. 241⁵ avocatii părților vor prezenta împreună instanței dosarul cauzei întocmit potrivit art. 241¹⁸.

(2) Primind dosarul, instanța va fixa termenul de judecată dat în cunoștința părților, care nu va putea fi mai lung de o luna de la data primirii dosarului. La termen, instanța poate proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părților cuvantul pentru a pune concluzii prin avocat.

Articolul 241²⁰

(1) La termenul prevăzut de art. 241¹⁹ alin. 2, dacă socoteste necesar, instanța va dispune, prin încheiere motivata, să fie administrate nemijlocit în fața sa toate sau numai unele dintre probele administrate de avocati. În acest caz, pentru administrarea probelor instanța va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoștința părților.

(2) Pentru prezentarea în fața instanței martorii vor fi citati, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispozitiile art. 89 alin. 1 și ale art. 188 alin. 2 sunt aplicabile.

Articolul 241²¹

(1) Dispozitiile secțiunii a III-a a acestui capitol sunt aplicabile dacă în prezenta secțiune nu se prevede altfel.

(2) La cererea avocatului sau a părții interesate instanța poate lua măsura amenzii și obligarii la plata de despăgubiri, în cazurile și condițiile prevăzute de dispozitiile art. 108¹-108⁴.

Articolul 241²²

Dispozitiile prezentei secțiuni sunt aplicabile în mod corespunzător și consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezinta partea.

Secțiunea IV — Suspendarea judecatii

Articolul 242

1. când amandoua părțile o cer; 2. dacă niciuna din părți nu se infatiseaza la strigarea pricinii.

(1) Instanța va suspenda judecata:

(2) Cu toate acestea pricina se judeca dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsa.

Articolul 243

1. prin moartea uneia din părți, afară de cazul când partea interesata cere termen pentru introducerea în judecata a mostenitorilor; 2. prin interdictie sau punere sub curatela a unei părți până la numirea tutorelui sau curatorului; 3. prin moartea mandatarului uneia din părți, intamplata cu mai puțin de 15 zile înainte de ziua infatisarii; 4. prin încetarea functiei tutorelui sau curatorului. 5. prin deschiderea procedurii reorganizarii judiciare și a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile.

(1) Judecata pricinilor se suspenda de drept:

(2) Faptele aratate mai sus nu împiedica pronuntarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor.

Articolul 244

1. când dezlegarea pricinii atarna, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati; 2. când s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotărârii ce urmeaza să se dea.

(1) Instanța poate suspenda judecata:

(2) Suspendarea va dainui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabila.

*) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 244¹

(1) Asupra suspendarii judecarii procesului, instanța se va pronunță prin încheiere care poate fi atacata cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronuntate în recurs.

(2) Recursul se poate declara cat timp dureaza suspendarea cursului judecarii procesului, atât împotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat și împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

Articolul 245

Judecata reincepe: 1. prin cererea de redeschidere facuta de una din părți, când ea s-a suspendat prin invoirea părților sau prin lipsa lor; 2. prin cererea de redeschidere, facuta cu aratarea mostenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar sau, după caz, a părții interesate, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute de art. 243.

Secțiunea V — Renuntarea la judecata și renuntarea la drept

Articolul 246

(1) Reclamantul poate să renunte oricand la judecata, fie verbal în sedinta, fie prin cerere scrisa.

(2) Renuntarea la judecata se constata prin încheiere data fără drept de apel.

(3) Dacă renuntarea s-a facut după comunicarea cererii de chemare în judecata, instanța, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.

(4) Când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decat cu invoirea celeilalte părți.

Articolul 247

(1) În caz de renuntare la insusi dreptul pretins, instanța da o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotari asupra cheltuielilor.

(2) Renuntarea la drept se poate face și fără invoirea celeilalte părți, atât în prima instanța cat și în apel.

(3) Renuntarea se poate face în sedinta sau prin inscris autentic.

(4) Hotărârea se da fără drept de apel.

(5) Când renuntarea este facuta în instanța de apel, hotărârea primei instante va fi anulata în totul sau în parte, în măsura renuntarii.

Secțiunea VI — Perimarea

Articolul 248

(1) Orice cerere de chemare în judecata, contestație, apel, recurs, revizuire și orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a ramas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socoteste în vina, când actul de procedura urma să fie indeplinit din oficiu.

(2) Termenul perimarii nu curge cat timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns inca la instanța competența sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.

(3) Abrogat.

Articolul 249

Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut în vederea judecarii procesului de către partea care justifica un interes.

Articolul 250

(1) Cursul perimarii este suspendat cat timp dăinuiește suspendarea judecarii, pronunțată de instanța în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a părților în judecata.

(2) În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimarii este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecatii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urma 6 luni ale termenului de perimare.

(3) Perimarea se suspenda de asemenea pe timpul cat partea este împiedicată de a starui în judecata din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

Articolul 251

În cazul când sunt mai mulți reclamanti sau parati împreună, cererea de perimare sau actul de procedura intrerupator de perimare al unuia folosește și celorlalți.

Articolul 252

(1) Perimarea se constata din oficiu sau la cererea părții interesate. Președintele instanței va cita de urgenta părțile și va dispune ca grefa sa intocmeasca o dare de seama asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea.

(2) Perimarea poate fi invocata și pe cale de excepție, în camera de consiliu sau în sedinta publică.

(3) Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata pentru prima oara în instanța de apel.

(2) Hotărârea este supusă recursului; termenul curge de la pronuntare."

Alin. (3) al art. 252 a fost introdus prin art. 1 pct. 15 al Ordonanța de urgenta nr. 59/2001 *) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. *) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 și abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.

Articolul 253

(1) Dacă instanța constata ca perimarea nu a operat, pronunță o încheiere, care poate fi atacata o dată cu fondul procesului.

(2) Hotărârea care constata perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare.

(2) Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata în instanța de apel."

Articolul 254

(1) Perimarea are drept urmare ca toate actele de procedura facute în acea instanța nu-și produc efectele.

(2) Când, însă, se face o noua cerere de chemare în judecata, părțile pot folosi dovezile administrate în cursul judecarii cererii perimate, în măsura în care noua instanța socoteste că nu este de trebuinta refacerea lor.