Procedura inaintea primei instante

(1) Cererea pentru predarea unui imobil, la implinirea termenului de locatiune, poate fi facuta chiar înainte de implinirea acestui termen.

(2) Se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligații alimentare sau altei prestatiuni periodice.

(3) Președintele mai poate incuviinta, în general, înainte de implinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de cate ori va socoti ca cererile sunt indreptatite pentru a preintampina reclamantului o paguba insemnata pe care acesta ar incerca-o dacă ar astepta implinirea termenului.

(1) Cererea de chemare în judecata va cuprinde:

(2) Când dovada se face prin inscrisuri, se vor alatura la cerere atatea copii citi parati sunt, mai mult cate o copie de pe fiecare inscris, pentru instanța; copiile vor fi certificate de reclamant ca sunt la fel cu originalul.

(3) Se va putea depune și numai o parte dintr-un inscris privitor la pricina, ramanand ca instanța sa dispună, la nevoie, infatisarea inscrisului în intregime.

(4) Dacă inscrisurile sunt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.

(5) Când reclamantul voieste să-și dovedeasca cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul sau juramantul paratului, va cere infatisarea în persoana a acestuia.

(6) Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele și locuința martorilor, dispozițiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;

(1) La cererea de chemare în judecata se vor alatura atatea copii de pe cerere cati parati sunt.

(2) Dacă mai mulți parati au un singur reprezentant sau dacă pârâtul are mai multe calități juridice, se va comunică o singura copie de pe actiune și de pe inscrisuri și se va inmana o singura citatie.

(1) La primirea cererii de chemare în judecata președintele sau judecatorul care îl inlocuieste va verifica dacă aceasta intruneste cerințele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere sa completeze sau sa modifice cererea și să depună, potrivit art. 112 alin. 2 și art. 113, cererea și copii certificate de pe toate inscrisurile pe care își intemeiaza cererea.

(2) Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibila, cererea se va inregistra și i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primita prin posta, reclamantului i se vor comunică în scris lipsurile ei, cu mențiunea ca, până la termenul acordat, urmeaza sa faca completările sau modificările necesare.

(3) Acordarea termenului, potrivit alin. 2, se face, în toate cazurile, cu mențiunea ca neindeplinirea în acest termen a obligațiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecatii.

(4) Dacă oblibațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt indeplinite în termenul prevăzut la alin. 2, suspendarea judecatii se pronunță prin încheiere potrivit dispozițiilor art. 339.

(5) În procesele în care, în condițiile art. 47, sunt mai mulți reclamanti sau parati, președintele instanței, ținând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfășurarea normala a activității de judecată, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar și indeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulți mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispozitiile art. 68 și art. 114¹ fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusa de către reclamanti, în condițiile prevăzute la alin. 2, iar de către parati, odata cu intampinarea. Dacă părțile nu-și aleg un mandatar sau nu se înțeleg asupra persoanei mandatarului, în cazul reclamantilor vor fi aplicabile dispozitiile alin. 4, iar în cazul paratilor, președintele instanței va numi un curator special.

(3) Președintele va dispune în acelasi timp să se comunice pârâtului, o dată cu citatia, copii de pe cerere și inscrisuri, punindu-i-se în vedere să depună la dosar intimpinare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecata.

(4) O dată cu sorocirea termenului, președintele va dispune, dacă s-a cerut prin cerere, citarea pârâtului la interogator sau juramint, sub rezerva dezbaterii la termenul de infatisare. Sub aceeasi rezerva se vor putea lua orice alte măsuri, în marginile rinduielilor pentru dovezi.

(5) Termenul se va soroci astfel ca, de la data primirii citatiei, piritul să aibă cel puțin 30 de zile pentru depunerea intimpinarii, iar în pricinile urgente, cel puțin 5 zile.

(6) Dacă piritul locuieste în strainatate, președintele va putea soroci un termen mai indelungat.

(1) Președintele, de îndată ce constata ca sunt indeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecata, fixeaza termenul de judecată pe care, sub semnatura, îl da în cunoștința reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia. Celelalte părți vor fi citate potrivit legii.

(2) Președintele va dispune în acelasi timp să se comunice paratului, o dată cu citatia, copii de pe cerere și de pe inscrisuri, punandu-i-se în vedere obligația de a depune la dosar intampinare cel mai tarziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecata.

(3) Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citatiei pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregati apararea, iar în procesele urgente, cel puțin 5 zile. Pentru termenele urmatoare și primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinata de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispozitiile art. 89 alin. 1.

(4) Dacă pârâtul locuieste în strainatate, președintele va putea fixa un termen mai indelungat. Prin citatie pârâtul va fi informat ca are obligația de a-și alege domiciliul în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformeaza acestei obligații, comunicarile se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta română a scrisorii, în cuprinsul careia vor fi menționate actele ce se expediaza, ținând loc de dovada de indeplinire a procedurii.

(5) Sub rezerva dezbaterii la prima zi de infatisare, președintele, cu ocazia fixarii termenului prevăzut la alin. 1, dacă s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea paratului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum și orice alte măsuri necesare pentru desfășurarea procesului potrivit legii.

(6) De asemenea, în condițiile legii, președintele va putea incuviinta, prin încheiere executorie, măsuri asiguratorii, precum și măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situații de fapt.

(1) La intampinare se vor alatura atatea copii de pe intampinare cati reclamanti sunt; de asemenea se va alatura acelasi numar de copii certificate de pe inscrisurile pe care se sprijina, mai mult un rand de copii pentru instanța.

(2) Dacă mai mulți reclamanti au un singur reprezentant, sau un reclamant sta în judecata în mai multe calități juridice, se va depune la dosar pentru aceste părți cate o singura copie.

(1) Intampinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

(2) Abrogat.

(3) În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, președintele îi va pune în vedere, la prima zi de infatisare, sa arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de aparare despre care se va face vorbire în incheierea de sedinta; instanța îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apararii și depunerea intampinarii.

(1) Dacă pârâtul are pretentii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să faca cerere reconventionala.

(2) Cererea trebuie să indeplineasca condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.

(3) Cererea reconventionala se depune odată cu intampinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu în prima zi de infatisare.

(4) Când reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecata, cererea reconventionala se va depune cel mai tarziu până la termenul ce se va incuviinta paratului, spre acest sfârșit.

(1) Cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala.

(2) Când, însă, numai cererea principala este în stare de a fi judecata, instanța o poate judeca deosebit.

(1) Președintele va dispune să se intocmeasca pentru fiecare sedinta o lista cu pricinile fixate să se judece în acea zi și care va fi afisata la usa salii de sedinta cu cel puțin o ora înainte de începerea sedintei.

(2) Pricinile declarate urgente și cele rămase în divergenta se vor judeca inaintea celorlalte.

(3) Părțile pot cere schimbarea randului, dacă impricinatii având pricini fixate inaintea lor nu se impotrivesc.

(1) Președintele deschide, suspenda și ridica sedinta.

(2) Președintele va da cuvintul mai întâi reclamantului și în urma paratului.

(3) În caz de trebuinta, președintele poate da cuvantul de mai multe ori, putandu-l margini în timp de fiecare data.

(1) Părțile au indatorirea ca, în condițiile legii, sa urmareasca desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația sa indeplineasca actele de procedura în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecator, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretentiile și apararile.

(2) Judecatorul va pune în vedere părților drepturile și oblibațiile ce le revin în calitatea lor din proces și va starui, în toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei.

(3) Abrogat.

(4) Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invoca în susținerea pretentiilor și apararilor lor, judecatorul este în drept să le ceara acestora să prezinte explicatii, oral sau în scris, precum și sa puna în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în intampinare.

(5) Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

(6) În toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.

(2) El va putea ordona dovezile pe care le va gasi de cuviinta, chiar dacă părțile se impotrivesc."

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

(2) Judecatorii sunt datori sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevarul și pentru a preveni orice greseala în cunoasterea faptelor; ei vor da părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.

(3) Ei vor hotari numai asupra celor ce formeaza obiectul pricinii supuse judecatii."

(2) Dacă părțile se impaca, judecatorul va constata condițiile impacarii în cuprinsul hotărârii pe care o va da."

(1) La prima zi de infatisare instanța va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amanarea pricinii și comunicarea cererii modificate paratului, în vederea facerii intampinarii.

(2) Cererea nu se socoteste modificata și nu se va da termen, ci se vor trece în incheierea de sedinta declaratiile verbale facute în instanța:

(3) Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune intampinare la cererea reconventionala și a propune dovezile în aparare.

(1) Cererea de chemare în judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paratului, obiectul ei sau semnatura, va fi declarata nula.

(2) Lipsa semnaturii se poate totusi implini în tot cursul judecatii. Dacă pârâtul invoca lipsa de semnatura, reclamantul va trebui să semneze cel mai tarziu la prima zi de infatisare urmatoare, iar când este prezent în instanța, în chiar sedinta în care a fost invocata nulitatea.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

(1) Instanța se va pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedura, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

(2) Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decat dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.

(1) Dovezile care nu au fost cerute în condițiile art. 112, 115 și 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanței, afară de cazurile:

(2) În cazurile prevăzute la pct. 2 și 4, partea adversa are dreptul la contraproba numai asupra aceluiasi aspect.

(3) În cazul amanarii, partea este obligata, sub pedeapsa decaderii, să depună, cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata, copii certificate de pe inscrisurile invocate.

(1) Partea care a depus un inscris în copie certificata este datoare să aibă asupra sa la sedinta originalul inscrisului sau sa-l depuna mai înainte în pastrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se tine seama de inscris.

(2) Dacă partea potrivnica nu poate să-și dea seama de exactitatea copiei fața cu originalul infatisat în sedinta, judecatorul va putea acorda un termen scurt, obligand partea să depună originalul în pastrarea grefei.

(1) Inscrisurile depuse de părți rămân dobandite judecatii și nu se mai pot retrage fără invoirea părții potrivnice.

(2) Inscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decat după ce se vor lasă copii legalizate de grefa instanței, la care s-a facut depunerea.

(1) Când se tagaduieste exactitatea traducerii în limba română sau a scrierii cu litere latine, facuta de parte, instanța poate dispune ca traducerea sau scrierea cu litere latine să se faca de un traducator autorizat sau, în lipsa, de o persoană de incredere, în care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.

(2) Pârâtul va face aceasta cerere prin intampinare, iar reclamantul la primul termen de infatisare.

(1) Dacă partea sau martorul nu cunoaste limba română, se va folosi un traducator autorizat sau, în lipsa, o persoană de incredere, în care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.

(2) Judecatorul poate îndeplini functiunea de traducator fără a depune juramant.

(1) La cerere, grefa va elibera copii de pe incheierea de sedinta, de pe hotărâre sau dispozitiv sau de pe celelalte inscrisuri aflate la dosar.

(2) Copiile de pe incheieri, dispozitiv sau hotărâri se vor putea elibera numai după ce acestea au fost semnate de toți judecatorii, sub pedeapsa pentru grefieri de a fi urmariti ca falsificatori.

(3) În cazul când dezbaterile s-au urmat în sedinta secreta, alte persoane decat părțile nu pot dobandi copii de pe incheieri, expertize sau declararii de martori decat cu incuviintarea presedintelui.

(1) Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convențional și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăși sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citația pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.

(2) Aceasta dispoziție nu se aplică:

(3) Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăște în camera de consiliu, fără citarea părților. Părțile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. Dispozițiile art. 132¹ alin. 2 sunt aplicabile.

(2) Aceasta dispoziție nu se aplică:

(4) Cererea se judeca în camera de consiliu.

(2) Instanța hotaraste, după ascultarea părților, printr-o încheiere irevocabila.

(3) Despăgubirea nu se inapoiaza, chiar dacă partea care a dobândit-o cade în pretentiile sale.

(4) Dacă incheierea nu a fost executata în timpul judecatii, partea va putea cere ca despăgubirea să fie ținuta în seama la pronuntarea hotărârii.

(1) Amanarea judecatii în temeiul invoielii părților nu se poate incuviinta decat o singură dată în cursul instanței.

(2) După o asemenea amanare, judecata, dacă părțile nu staruiesc, va fi suspendata și nu va fi redeschisa decat după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor.

(3) Instanța este obligata sa cerceteze dacă amanarea ceruta de amandoua părțile pentru un motiv anumit nu tinde la o amanare prin invoiala părților; este socotita ca atare cererea de amanare la care cealalta parte s-ar putea impotrivi.

(1) Când constata ca desfășurarea normala a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neindeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecatii, instanța poate suspenda judecata, aratand în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozitiile art. 108³ sunt aplicabile.

(2) La cererea părții, judecata va fi reluata dacă oblibațiile la care se referă alin. 1 au fost indeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispozitiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

(1) Instanța va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata.

(2) Când instanța refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la cererea părții, pronuntarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

(1) Când în fața instanței de judecată se pune în discutie competența acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanța competența ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.

(2) Dacă instanța se declara competența, va trece la judecarea pricinii, cel nemultumit putand sa faca, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.

(3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.

(4) Abrogat.

(5) Dacă necompetenta nu este de ordine publică, partea care a facut cererea la o instanța necompetenta nu va putea cere declararea necompetentei.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

(1) Când instanța constata lipsa capacității de exercitiu a drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru implinirea acestor lipsuri.

(2) Dacă lipsurile nu se implinesc, instanța va anula cererea.

(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecata pentru aceeasi cauza, acelasi obiect și de aceeasi parte inaintea mai multor instante.

(2) Aceasta excepție se va putea ridica de părți sau de judecator în orice stare a pricinii în fața instanțelor de fond.

(3) Dacă excepția este primita, dosarul se va trimite instanței care a fost mai întâi investita, iar în cazul când pricinile se afla în judecata unor instante de grade deosebite la instanța cu grad mai înalt.

(1) Părțile vor putea cere intrunirea mai multor pricini ce se afla inaintea aceleasi instante sau instante deosebite, de acelasi grad, în care sunt aceleasi părți sau chiar împreună cu alte părți și al caror obiect și cauza au între dansele o strinsa legătură.

(2) Intrunirea poate fi facuta de judecator chiar dacă părțile nu au cerut-o.

(3) Dosarul va fi trimis instanței mai întâi investita, afara numai dacă amandoua părțile cer trimiterea lui la una din celelalte instante.

(4) Când una din pricini este de competența unei instante, și părțile nu o pot inlatura, intrunirea se va face la acea instanța.

(1) Dovezile se pot incuviinta numai dacă instanța socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piarda prin intarziere.

(2) Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.

(3) Dovada și dovada contrarie vor fi administrate pe cat cu putinta în acelasi timp.

(4) Când dovada cu martori a fost incuviintata în condițiile art. 138, dovada contrara va fi ceruta sub pedeapsa decaderii în aceeasi sedinta, dacă amandoua părțile sunt de fața.

(5) Partea lipsa la incuviintarea dovezii este obligata sa ceara dovada contrarie la sedinta urmatoare, iar în caz de impiedicare, la prima zi când se infatiseaza.

(1) Incheierea prin care se incuviinteaza dovezile va arata faptele ce vor trebui dovedite, precum și mijloacele de dovada incuviintate pentru dovedirea lor.

(2) Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicita de instanța.

(3) Când o parte renunta la dovezile ce a propus, cealalta parte poate să și le insuseasca.

(1) Administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune astfel.

(4) Când administrarea dovezilor urmeaza să se faca în alta localitate, ea se va îndeplini, prin delegatie, de către o instanța de acelasi grad sau chiar mai mica în grad, dacă în acea localitate nu exista o instanța de acelasi grad. Dacă felul dovezii ingaduie și părțile se invoiesc, instanța care administreaza dovada poate fi scutita de citarea părților.

(1) Când s-a incuviintat o cercetare locala, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligata ca, în termen de 5 zile de la incuviintare, să depună suma statornicita de instanța pentru cheltuielile de cercetare, drumul și despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanței.

(2) Când s-au incuviintat părților dovezi potrivit dispozițiilor art. 138 pct. 2 și 4, termenul de mai sus poate fi prelungit până 15 zile.

(3) Neindeplinirea acestor obligații atrage decaderea, pentru acea instanța, din dovada incuviintata.

(4) Depunerea sumei se va putea însă face și după implinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amana judecata.

(1) Când partea invedereaza ca partea potrivnica detine un inscris privitor la pricina, instanța poate ordona infatisarea lui.

(2) Cererea de infatisare nu poate fi respinsa dacă inscrisul este comun părților sau dacă insasi partea potrivnica s-a referit în judecata la inscris ori dacă, după lege, ea este obligata sa infatiseze inscrisul.

(1) Dacă inscrisul se găsește în pastrarea unei autorități sau a altei persoane, instanța va dispune aducerea lui în termenul fixat în acest scop. Cel care detine inscrisul este indreptatit sa refuze aducerea acestuia în cazurile prevăzute de art. 173.

(2) Infatisarea și aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părții care a cerut dovada; suma de plată va fi stabilita prin încheiere irevocabila.

(2) Dacă inscrisul este detinut de o altă persoană, aceasta va putea fi citata ca martor, punindu-i-se în vedere sa aduca inscrisul în instanța, sub pedeapsa platii de despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere. Aceasta este indreptatita sa refuze aducerea inscrisului în cazurile prevăzute de art. 173.

(3) Infatisarea și aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părții care a cerut dovada; suma de plată va fi statornicita prin încheiere irevocabila.

(1) Instanța nu va putea cere trimiterea cartilor funciare și a planurilor, a registrelor autorităților, precum și a inscrisurilor originale depuse la instante sau notari publici.

(2) Cercetarea acestor inscrisuri se va face, cu citarea părților, de un magistrat delegat sau, dacă inscrisul se găsește în alta localitate, prin delegatie, de către instanța respectiva.

(1) Acela caruia i se opune un inscris sub semnatura privată este dator, fie sa recunoasca, fie sa tagaduiasca scrisul ori semnatura.

(2) Mostenitorii sau urmasii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi inscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnatura acestuia.

(1) Când una din părți declara că nu recunoaste fie scrisul, fie semnatura instanța va pasi la verificarea inscrisului.

(2) Spre acest sfârșit, președintele instanței va obliga pe cel caruia i se atribuie scrierea sau semnatura sa scrie și să semneze sub dictarea sa, părți din inscris.

(3) Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoastere a scrisului.

(1) Dacă instanța, după verificarea inscrisului cu scrisul sau semnatura facuta în fața ei sau cu alte inscrisuri, nu este lamurita, va dispune ca verificarea să se faca prin expert, obligand părțile să depună de îndată inscrisuri pentru verificare.

(3) Se primesc ca atare:

(4) Inscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de presedinte, grefier și părți.

(5) Părțile iau cunoștința de inscrisuri în sedinta.

(1) Dacă una din părți declara ca scrisul sau semnatura este falsa și cealalta parte nu este de fața, instanța va dispune infatisarea părților în persoana, la alt termen, când partea care a invocat inscrisul va arata mijloacele sale de aparare și va depune inscrisul pentru verificare.

(2) Părțile pot fi reprezentate și prin mandatari cu procura speciala, dacă dovedesc o impiedicare bine intemeiata.

(1) Președintele va constata, prin proces-verbal, starea materiala a inscrisului defaimat, dacă exista pe el ștersături, adaugiri sau indreptari, apoi îl va semna, spre neschimbare și-l va incredinta grefei, după ce va fi semnat de grefier și de părți.

(2) Dacă părțile nu vor sau nu pot să semneze, se va face aratare în procesul-verbal.

(1) La ziua fixata, președintele intreaba partea care a infatisat inscrisul dacă înțelege să se foloseasca de el.

(2) Dacă partea lipseste, nu voieste sa răspundă sau declara că nu se mai folosește de inscris, acesta va fi inlaturat.

(3) Dacă partea care a defaimat inscrisul ca fals lipseste sau nu voieste sa răspundă sau nu staruie în declaratie, inscrisul va fi socotit ca recunoscut.

(1) Când instanța a incuviintat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propusi prin cerere și intampinare.

(2) În cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 și 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decaderii, în termen de 5 zile de la incuviintare.

(3) Inlocuirea martorilor nu se va incuviinta decat în caz de moarte, disparitie sau motive bine intemeiate, în care caz, lista se va depune în termenul și sub pedeapsa mai sus-aratate.

(4) Decaderea din dovada cu martori pentru neindeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 170 se acopera dacă acestia se infatiseaza la termenul fixat pentru ascultarea lor.

(1) Împotriva martorului care lipseste la prima citare, instanța poate emite mandat de aducere.

(2) În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.

(3) Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se infatiseaza, instanța va putea pasi la judecata.

(4) Instanța poate incuviinta ascultarea martorului la locuinta sa, când acesta este impiedicat de a veni în instanța.

(2) Părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori și persoanele prevăzute la alin. (1) punctele 1 și 2.

(1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!"

(2) În timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe Biblie.

(3) Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.

(4) Martorului de alta religie decat cea crestina nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2.

(5) Martorul fără confesiune va depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare și constiinta ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".

(6) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti în fața instanței urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".

(7) Situațiile la care se referă alin. 3, 4, 5 și 6 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.

(8) După depunerea juramantului, președintele va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.

(9) Despre toate acestea se face mențiune în declaratia scrisa.

(10) Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage însă atenția sa spuna adevarul.

(1) Fiecare martor va fi ascultat deosebit, cei neascultati neputand fi de fața.

(2) Ordinea ascultarii martorilor va fi statornicita de presedinte, ținând seama și de cererea părților.

(3) După ascultare, martorul rămâne în sala de sedinta până la sfârșitul cercetării, afara numai dacă instanța hotaraste altfel. Martorul nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte; el se poate folosi însă de insemnari cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.

(1) Martorii pot fi din nou intrebati, dacă instanța găsește de cuviinta.

(2) Martorii ale caror aratari nu se potrivesc vor fi din nou intrebati, fiind pusi fața.

(3) Dacă instanța găsește ca intrebarea pusa de parte nu poate să aduca la dezlegarea pricinii, este jignitoare sau tinde sa dovedeasca un fapt a cărui dovedire e oprita de lege, nu o va incuviinta. Instanța, la cererea părții, va trece în incheierea de sedinta atât intrebarea cat și motivul pentru care s-a inlaturat.

(1) Marturia se va scrie de grefier, după dictarea presedintelui sau a judecatorului delegat, și va fi semnata pe fiecare pagina și la sfârșitul ei de judecator, grefier și martor, după ce acesta a luat cunoștința de cuprins. Dacă martorul nu voieste sau nu poate să semneze, se face vorbire despre aceasta.

(2) Orice adaugiri, ștersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate și semnate de judecator, de grefier și martor, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.

(3) Locurile nescrise din declaratie trebuie implinite cu linii, astfel încât sa nu se poata adauga nimic.

(1) Martorul poate cere sa i se plateasca cheltuielile de drum și să fie despagubit după starea sau indeletnicirea sa și potrivit cu departarea domiciliului și timpul pierdut.

(2) Incheierea instanței este executorie.

(1) Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe, după care va putea convoca o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunțe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează a fi efectuată, cât și cu privire la durata de timp necesară efectuării expertizei. Poziția părților, respectiv a părții care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcție de poziția expertului, a părților, respectiv a părții care a solicitat proba, instanța va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză și condițiile de plată a cheltuielilor necesare efectuării expertizei. Dispozițiile art. 213 alin. 2 sunt aplicabile.

(2) Când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.

(3) În domeniile strict specializate, în care nu exista experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia dintre părți judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în sedinta publică, părțile fiind indreptatite sa puna și ele intrebari.

(4) Dispozitiile referitoare la expertiza, cu excepția celor privind aducerea cu mandat, sanctionarea cu amendă și obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. 2 și 3.

(5) La efectuarea expertizei în condițiile alin. 2 pot participa și experti desemnați de părți, dacă prin lege nu se dispune altfel.

(1) Dacă părțile nu se invoiesc asupra numirii expertilor, ei se vor numi de către instanța, prin tragere la sorti, în sedinta publică, de pe lista întocmită și comunicata de către biroul local de expertiza, cuprinzand persoanele inscrise în evidenta celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.

(2) Incheierea de numire va stabili și plata expertilor.

(1) Expertii se pot recuza pentru aceleasi motive ca și judecatorii.

(2) Recuzarea trebuie să fie ceruta în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei exista la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.

(3) Recuzarile se judeca în sedinta publică, cu citarea părților și a expertului.

(1) Dispozitiile privitoare la citare, aducerea cu mandat și sanctionarea martorilor care lipsesc sunt deopotriva aplicabile expertilor.

(2) Dacă expertul nu se infatiseaza, instanța poate dispune inlocuirea lui.

(3) Abrogat. *)

(1) Dacă pentru expertiza este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi facuta decat după citarea părților prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, aratand zilele și orele când începe și continua lucrarea. Dovada de primire va fi alaturata lucrării expertului.

(2) Părțile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri în legătură cu obiectul lucrării.

(1) Expertul numit este dator să-și depuna lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata.

(3) Incheierea de condamnare este executorie. Amenda nu se va putea ridica decit pentru motive incheiate."

(1) Dacă instanța nu este lamurita prin expertiza facuta, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.

(2) Expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen după depunerea lucrării.

(1) Expertii care vor cere sau vor primi mai mult decat plata statornicita se vor pedepsi pentru luare de mita.

(2) La cererea expertilor, ținându-se seama de lucrare, instanța le va putea mari plata cuvenita prin încheiere executorie data cu citarea părților.

(1) Cercetarea la fața locului se va face cu citarea părților, putandu-se asculta martorii și expertii pricinii.

(2) Despre cele urmate la fața locului se va incheia proces-verbal.

(1) Cel chemat va fi intrebat de către presedinte asupra fiecarui fapt în parte.

(2) Cu incuviintarea presedintelui, fiecare dintre judecatori, procurorul, precum și partea potrivnica pot pune de-a dreptul intrebari celui chemat la interogator.

(3) Partea nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi însă de insemnari, cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.

(4) Dacă partea declara ca pentru a raspunde trebuie să cerceteze inscrisuri, se va putea soroci un nou termen pentru interogator.

(1) Raspunsurile la interogator vor fi trecute pe aceeasi foaie cu intrebarile. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagina de presedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum și de partea care a răspuns după ce a luat cunoștința de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adaugirile, stersaturile sau schimbările aduse, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.

(2) Dacă părțile nu voiesc sau nu pot să semneze, se va face aratare în josul interogatoriului.

(1) Statul și celelalte persoane juridice de drept public, precum și persoanele juridice de drept privat, vor raspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunică.

(2) Se exceptează societățile comerciale de persoane, ai caror asociați cu drept de reprezentare vor fi citati personal la interogator.

(1) Partea care are domiciliu în strainatate va putea fi interogata prin cel care o reprezinta în judecata.

(2) În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părții dat în cuprinsul unei procuri speciale și autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura speciala certificata de acesta este indestulatoare.

(1) Oricine are interes să constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri, miscatoare sau nemiscatoare sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele sa dispara sau să fie greu de administrat în viitor.

(2) Cererea poate fi facuta chiar dacă nu este primejdie în intarziere, în cazul când pârâtul își da invoirea.

(1) Cererea se va indrepta, înainte de judecată, la judecatorie în circumscripția careia se afla martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecatii, la instanța care judeca pricina.

(2) Partea va arata în cerere dovezile a caror administrare o pretinde, faptele ce voieste sa dovedeasca, precum și primejdia intarzierii sau invoirea paratului.

(3) Pârâtul nu este obligat să depună intampinare. Instanța va hotari prin încheiere data în camera de consiliu.

(4) În caz de primejdie în intarziere, instanța va putea incuviinta cererea și fără citarea părților.

(1) Incheierea instanței este executorie și poate fi atacata cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

(2) Incheierea data în timpul judecarii unei pricini nu poate fi atacata decat o dată cu fondul.

(1) Orice persoană care are interes să constate de urgenta o anumita stare de fapt care ar putea sa inceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea cere instanței în circumscripția careia urmeaza să se faca constatarea sa delege un executor judecătoresc din aceeasi circumscriptie să constate la fața locului aceasta stare de fapt.

(2) Președintele poate incuviinta facerea constatarii fără instiintarea aceluia împotriva caruia se cere.

(3) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva caruia s-a facut constatarea, dacă nu a fost de fața.

(4) El va face dovada până la dovada contrarie.

(1) Dovezile administrate în condițiile mai sus prevăzute pot să fie folosite și de partea care nu a cerut administrarea lor.

(2) Cheltuielile facute cu administrarea dovezilor vor fi tinute în seama de instanța care judeca pricina în fond.

(1) La prima zi de infatisare părțile pot conveni ca avocatii care le asista și le reprezinta sa administreze probele în cauza, potrivit dispozițiilor prezentei secțiuni.

(2) Consimtamantul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. 1, se va da de către părți, personal sau prin mandatar cu imputernicire speciala, în fața instanței, luandu-se act despre aceasta în încheiere, sau prin inscris întocmit în fața avocatului, care este obligat sa certifice consimtamantul și semnatura părții pe care o asista sau o reprezinta. Dacă sunt mai multe părți asistate de acelasi avocat, consimtamantul se va da de fiecare dintre ele separat.

(3) Totodata, fiecare parte este obligata sa declare ca pentru procedura din prezenta secțiune își alege domiciliul la avocatul care o reprezinta.

(4) Consimtamantul dat potrivit alin. 2 nu poate fi revocat de către una dintre părți.

(1) După constatarea valabilității consimtamantului dat conform art. 241² instanța:

(2) Când, potrivit legii, cererile aratate la alin. 1 pot fi formulate și ulterior primei zile de infatisare, instanța poate acorda în acest scop un termen scurt dat în cunoștința părților reprezentate prin avocat.

(3) Dispozitiile art. 131 și 138, cu excepția celor de la pct. 4 al acestui din urma articol, sunt aplicabile.

(4) Partea care lipseste nejustificat la termenul de incuviintare a dovezilor va fi decazuta din dreptul de a mai propune și administra orice dovada, cu excepția celei cu inscrisuri, dar va putea participa la administrarea dovezilor de către cealalta parte și va putea combate aceste dovezi.

(1) Pentru administrarea probelor de către avocati instanța va stabili un termen de până la 6 luni, ținând seama de volumul și complexitatea acestora.

(2) Termenul prevăzut la alin. 1 va putea fi prelungit dacă în cursul administrarii probelor:

(1) În cel mult 15 zile de la incuviintarea probelor avocatii părților vor prezenta instanței programul de administrare a acestora, purtând semnatura avocatilor, în care se vor arata locul și data administrarii fiecarei probe. Programul se incuviinteaza de instanța, în camera de consiliu, și este obligatoriu pentru părți și avocatii lor.

(2) În procesele prevăzute la art. 45 alin. 3 și 4 programul incuviintat potrivit alin. 1 va fi comunicat de îndată procurorului, în condițiile art. 241¹⁷.

(3) Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocati sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părțile, prin avocati, sunt obligate să-și comunice inscrisurile și orice alte acte, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnatura.

(4) Nerespectarea nejustificata a programului prevăzut la alin. 1 atrage decaderea părții din dreptul de a mai administra proba respectiva.

(5) Dispozitiile art. 170 sunt aplicabile.

(1) Martorii vor fi ascultati, la locul și data prevăzute în programul incuviintat de instanța, de către avocatii părților, în condițiile art. 192 și 196, care se aplică în mod corespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de juramant, punandu-li-se însă în vedere ca, dacă nu vor spune adevarul, savarsesc infractiunea de marturie mincinoasa. Despre toate acestea se face mențiune în declaratia scrisa.

(2) Martorii aratati la art. 195 vor fi ascultati numai de către instanța.

(1) Marturia se va consemna intocmai de către o persoană convenita de părți și se va semna, pe fiecare pagina și la sfârșitul ei, de către avocatii părților, de cel ce a consemnat-o și de martor, după ce acesta a luat cunoștința de cuprinsul consemnarii.

(2) Orice adaugiri, ștersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate prin semnatura celor aratati la alin. 1, sub sancțiunea de a nu fi luate în seama.

(3) Dacă marturia a fost stenodactilografiata, aceasta va fi transcrisa. Atât stenograma, cat și transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. 1 și depuse la dosar.

(1) În cazul în care este incuviintata o expertiza, în programul administrarii probelor părțile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin invoiala lor, precum și numele consilierilor fiecareia dintre ele.

(2) Dacă părțile nu se invoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanței sa procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 202.

(3) Expertul este obligat să efectueze expertiza și sa o predea avocatilor părților, sub semnatura de primire, cu cel puțin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanța potrivit art. 241⁵. De asemenea, el are indatorirea sa dea explicatii avocatilor și părților, iar după fixarea termenului de judecată, să se conformeze dispozițiilor art. 211 și urmatoarele.

(1) Instanța, în condițiile art. 241⁷, va hotari asupra cererii de inlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora.

(2) De asemenea, în condițiile aratate la alin. 1, instanța se va pronunță cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare și care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 241⁴ alin. 1 pct. 7.

(1) După administrarea tuturor probelor incuviintate de instanța reclamantul, prin avocatul sau, va redacta concluziile scrise privind susținerea pretentiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, sau le va inmana în mod direct, sub luare de semnatura, celorlalte părți din proces și, când este cazul, Ministerului Public.

(2) După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul sau, va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunică, potrivit alin. 1, reclamantului, celorlalte părți, precum și, când este cazul, Ministerului Public.

(1) Avocatii părților vor alcatui pentru fiecare parte cate un dosar și unul pentru instanța, în care vor depune cate un exemplar al tuturor inscrisurilor prin care, potrivit legii, se constata administrarea fiecarei probe.

(2) Dosarele prevăzute la alin. 1 vor fi numerotate, snuruite și vor purta semnatura avocatilor părților pe fiecare pagina.

(1) La expirarea termenului stabilit de instanța potrivit art. 241⁵ avocatii părților vor prezenta împreună instanței dosarul cauzei întocmit potrivit art. 241¹⁸.

(2) Primind dosarul, instanța va fixa termenul de judecată dat în cunoștința părților, care nu va putea fi mai lung de o luna de la data primirii dosarului. La termen, instanța poate proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părților cuvantul pentru a pune concluzii prin avocat.

(1) La termenul prevăzut de art. 241¹⁹ alin. 2, dacă socoteste necesar, instanța va dispune, prin încheiere motivata, să fie administrate nemijlocit în fața sa toate sau numai unele dintre probele administrate de avocati. În acest caz, pentru administrarea probelor instanța va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoștința părților.

(2) Pentru prezentarea în fața instanței martorii vor fi citati, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispozitiile art. 89 alin. 1 și ale art. 188 alin. 2 sunt aplicabile.

(1) Dispozitiile secțiunii a III-a a acestui capitol sunt aplicabile dacă în prezenta secțiune nu se prevede altfel.

(2) La cererea avocatului sau a părții interesate instanța poate lua măsura amenzii și obligarii la plata de despăgubiri, în cazurile și condițiile prevăzute de dispozitiile art. 108¹-108⁴.

(1) Instanța va suspenda judecata:

(2) Cu toate acestea pricina se judeca dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsa.

(1) Judecata pricinilor se suspenda de drept:

(2) Faptele aratate mai sus nu împiedica pronuntarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor.

(1) Instanța poate suspenda judecata:

(2) Suspendarea va dainui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabila.

(1) Asupra suspendarii judecarii procesului, instanța se va pronunță prin încheiere care poate fi atacata cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronuntate în recurs.

(2) Recursul se poate declara cat timp dureaza suspendarea cursului judecarii procesului, atât împotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat și împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

(1) Reclamantul poate să renunte oricand la judecata, fie verbal în sedinta, fie prin cerere scrisa.

(2) Renuntarea la judecata se constata prin încheiere data fără drept de apel.

(3) Dacă renuntarea s-a facut după comunicarea cererii de chemare în judecata, instanța, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.

(4) Când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decat cu invoirea celeilalte părți.

(1) În caz de renuntare la insusi dreptul pretins, instanța da o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotari asupra cheltuielilor.

(2) Renuntarea la drept se poate face și fără invoirea celeilalte părți, atât în prima instanța cat și în apel.

(3) Renuntarea se poate face în sedinta sau prin inscris autentic.

(4) Hotărârea se da fără drept de apel.

(5) Când renuntarea este facuta în instanța de apel, hotărârea primei instante va fi anulata în totul sau în parte, în măsura renuntarii.

(1) Orice cerere de chemare în judecata, contestație, apel, recurs, revizuire și orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a ramas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socoteste în vina, când actul de procedura urma să fie indeplinit din oficiu.

(2) Termenul perimarii nu curge cat timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns inca la instanța competența sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.

(3) Abrogat.

(1) Cursul perimarii este suspendat cat timp dăinuiește suspendarea judecarii, pronunțată de instanța în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a părților în judecata.

(2) În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimarii este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecatii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urma 6 luni ale termenului de perimare.

(3) Perimarea se suspenda de asemenea pe timpul cat partea este împiedicată de a starui în judecata din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

(1) Perimarea se constata din oficiu sau la cererea părții interesate. Președintele instanței va cita de urgenta părțile și va dispune ca grefa sa intocmeasca o dare de seama asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea.

(2) Perimarea poate fi invocata și pe cale de excepție, în camera de consiliu sau în sedinta publică.

(3) Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata pentru prima oara în instanța de apel.

(2) Hotărârea este supusă recursului; termenul curge de la pronuntare."

(1) Dacă instanța constata ca perimarea nu a operat, pronunță o încheiere, care poate fi atacata o dată cu fondul procesului.

(2) Hotărârea care constata perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare.

(2) Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata în instanța de apel."

(1) Perimarea are drept urmare ca toate actele de procedura facute în acea instanța nu-și produc efectele.

(2) Când, însă, se face o noua cerere de chemare în judecata, părțile pot folosi dovezile administrate în cursul judecarii cererii perimate, în măsura în care noua instanța socoteste că nu este de trebuinta refacerea lor.

(1) Hotărârile prin care se rezolva fondul cauzei în prima instanța se numesc "sentinte", iar hotărârile prin care se solutioneaza apelul, recursul, precum și recursul în interesul legii ori în anulare se numesc "decizii".

(2) Toate celelalte hotărâri date de instanța în cursul judecatii se numesc "incheieri".

(1) După sfârșitul dezbaterilor, judecatorii chibzuiesc în secret, fie în sedinta, fie în camera de consiliu.

(2) După chibzuire, președintele aduna parerile judecatorilor, începând cu cel mai nou în functiune sau cu cel mai tinar dintre asesorii populari, el pronuntandu-se cel din urma.

(1) Dacă majoritatea legala nu se poate intruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergenta, în aceeasi zi sau în cel mult 5 zile.

(2) La instantele de fond, parerile vor trebui să fie totdeauna motivate înainte de judecarea divergentei, afară de cazul când judecata se face chiar în ziua când s-a ivit divergenta.

(3) Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergenta: dacă, după judecarea divergentei, vor fi mai mult de doua pareri, judecatorii ale caror pareri se apropie mai mult, sunt datori să se uneasca intr-o singura parere.

(4) Judecatorii pot reveni asupra parerilor lor, care au pricinuit divergenta.

(5) După judecarea punctelor rămase în divergenta, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.

(6) Dispozitiile alin. (3) se aplică prin asemanare și în cazurile în care completele de judecată sunt alcatuite în numar fără sot.

(1) După ce s-a intrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semneaza, sub sancțiunea nulitatii, de către judecatori și în care se va arata, când este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati în minoritate.

(2) El se pronunță de presedinte, în sedinta, chiar în lipsa părților.

(3) După pronuntarea hotărârii nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale.

(4) Dispozitivul hotărârii se consemneaza într-un registru special, tinut de fiecare instanța.

(1) Dacă instanța nu poate hotari de îndată, pronuntarea se va amana pentru un termen pe care președintele îl va anunta și care nu va putea fi mai mare de 7 zile.

(2) Judecatorul care a luat parte la judecata este indreptatit să se pronunte, chiar dacă nu mai face parte din alcatuirea instanței, afară de cazul când i-a incetat calitatea de magistrat sau este suspendat din functie. În acest caz procesul se repune pe rol, cu citarea părților, pentru ca acestea sa puna din nou concluzii în fața instanței legal constituite.

(1) Hotărârea se da în numele legii și va cuprinde:

(2) În cazul în care, după pronuntare, unul dintre judecatori este în imposibilitate de a semna hotărârea, președintele instanței o va semna în locul sau, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este grefierul, hotărârea va fi semnata de grefierul sef, facandu-se mențiune despre cauza care a impiedicat pe judecator sau pe grefier să semneze hotărârea.

(3) Hotărârea se va comunică părților, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronuntarea hotărârii.

(1) Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare. Dacă instanța a fost alcatuita din mai mulți magistrați, președintele va putea insarcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii.

(2) Parerea judecatorilor rămași în minoritate va trebui redactata în acelasi timp cu hotărârea.

(1) Hotărârea se va face în doua exemplare originale, din care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se va depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanței.

(2) Pentru judecatorii, președintele va putea incuviinta ca în locul celui de-al doilea exemplar al sentintei să se treaca într-un registru dispozitivul ei, semnat de judecatorul și grefierul care au luat parte la judecata.

(3) Hotărârea se va comunică părților, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.

(1) După pronuntarea hotărârii, partea poate renunta în instanța la calea de atac, facandu-se aratare despre aceasta într-un proces-verbal, semnat de presedinte și de grefier.

(2) Renuntarile se pot face și în urma, prin infatisarea părții inaintea presedintelui sau prin inscris autentic.

(1) Incheierile premergatoare vor fi date cu acelasi numar de voturi ca și hotărârile.

(2) Judecatorii nu sunt legati prin aceste incheieri.

(3) Ei sunt legati de acele incheieri care, fără a hotari în totul pricina, pregatesc dezlegarea ei.

(4) Orice dispoziție luata de instanța prin încheiere va fi motivata.

(1) Hotărârile judecătorești vor fi investite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are urmatorul cuprins:

(2) Hotărârea investita se va da numai părții care a castigat sau reprezentantului ei.

(1) Părțile se pot infatisa oricand în cursul judecatii, chiar fără sa fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinteasca invoiala lor.

(2) Dacă părțile se infatiseaza la ziua fixata pentru judecata, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primita, chiar de un singur judecator, urmand ca hotărârea să fie data de instanța în sedinta.

(3) Dacă ele se infatiseaza intr-o alta zi, instanța va da hotărârea în camera de consiliu.

(1) Invoiala va fi infatisata în scris și va alcatui dispozitivul hotărârii.

(2) Abrogat.

(1) Partea care cade în pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecată.

(2) Judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura și impozit proportional, plata expertilor despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.

(3) Judecatorii au însă dreptul sa mareasca sau sa micșoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.

(1) Instanța poate incuviinta execuția vremelnica a hotărârilor privitoare la bunuri ori de cate ori va gasi de cuviinta ca măsura este de trebuinta fața cu temeinicia vadita a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau ca exista primejdie vadita în intarziere; în acest caz instanța va putea obliga la darea unei cautiuni.

(2) Execuția vremelnica nu se poate incuviinta:

(3) Cererea de executare vremelnica se va putea face și verbal în instanța până la închiderea dezbaterilor.

(4) Dacă cererea a fost respinsa de prima instanța, ea poate fi facuta din nou în apel.

(1) Cererea pentru suspendarea executarii vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul fie deosebit în tot cursul instanței de apel.

(2) Cererea se va depune la prima instanța sau instanța de apel, în care caz se va alatura în copie legalizata dispozitivul hotărârii.

(3) Cererea de suspendare se va judeca de instanța de apel. Dispozitiile art. 403 alin. 3 sunt aplicabile.

(4) Suspendarea va putea fi incuviintata numai cu dare de cautiune, al carei cuantum îl va fixa instanța.

(5) Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi incuviintata vremelnic, prin ordonanța președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. 4.

(4) Suspendarea va putea fi incuviintata cu sau fără cautiune.

(5) Până la dezlegarea cererii de suspendare, suspendarea va putea fi incuviintata vremelnic, prin ordonanța președințială, chiar înainte de sosirea dosarului."

(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și sustinerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere.

(2) Instanța se pronunță prin încheiere data în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socoteste ca este necesar sa dea anumite lamuriri.

(3) În cazul hotărârilor, indreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.

(2) Instanța poate cita părțile, când găsește de cuviinta pentru unele lamuriri.

(3) Indreptarea se va face în amindoua exemplare ale hotărârii.

(4) Termenul de apel împotriva incheierii date asupra indreptarii curge de la pronuntare, în cazul când părțile au fost citate.

(5) Dispozitiile de mai sus se aplică, prin asemanare, și greselilor strecurate intr-o încheiere."

(1) În cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la înțelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronuntat hotărârea sa lamureasca dispozitivul sau sa inlature dispozitiile potrivnice.

(2) Instanța va rezolva cererea de urgenta, prin încheiere data în camera de consiliu, cu citarea părților.

(3) Incheierea se va atasa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cat și în dosarul de hotărâri al instanței.

(1) Dacă prin hotărârea data instanța a omis să se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelasi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu retinere, în termen de 15 zile de la pronuntare.

(2) Cererea se solutioneaza de urgenta, cu citarea părților, prin hotărâre separata. Prevederile art. 281¹ alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

(3) Dispozitiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunte asupra cererilor martorilor, expertilor, traducatorilor, interpreților sau aparatorilor, cu privire la drepturile lor.

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

(1) Incheierile pronuntate în temeiul art. 281 și 281¹, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281² sunt supuse acelorasi cai de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, indreptarea, lamurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.

(2) Părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de indreptarea, lamurirea sau completarea hotărârii.