Administrarea dovezilor

(1) Dovezile se pot incuviinta numai dacă instanța socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piarda prin intarziere.

(2) Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.

(3) Dovada și dovada contrarie vor fi administrate pe cat cu putinta în acelasi timp.

(4) Când dovada cu martori a fost incuviintata în condițiile art. 138, dovada contrara va fi ceruta sub pedeapsa decaderii în aceeasi sedinta, dacă amandoua părțile sunt de fața.

(5) Partea lipsa la incuviintarea dovezii este obligata sa ceara dovada contrarie la sedinta urmatoare, iar în caz de impiedicare, la prima zi când se infatiseaza.

(1) Incheierea prin care se incuviinteaza dovezile va arata faptele ce vor trebui dovedite, precum și mijloacele de dovada incuviintate pentru dovedirea lor.

(2) Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicita de instanța.

(3) Când o parte renunta la dovezile ce a propus, cealalta parte poate să și le insuseasca.

(1) Administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune astfel.

(4) Când administrarea dovezilor urmeaza să se faca în alta localitate, ea se va îndeplini, prin delegatie, de către o instanța de acelasi grad sau chiar mai mica în grad, dacă în acea localitate nu exista o instanța de acelasi grad. Dacă felul dovezii ingaduie și părțile se invoiesc, instanța care administreaza dovada poate fi scutita de citarea părților.

(1) Când s-a incuviintat o cercetare locala, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligata ca, în termen de 5 zile de la incuviintare, să depună suma statornicita de instanța pentru cheltuielile de cercetare, drumul și despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanței.

(2) Când s-au incuviintat părților dovezi potrivit dispozițiilor art. 138 pct. 2 și 4, termenul de mai sus poate fi prelungit până 15 zile.

(3) Neindeplinirea acestor obligații atrage decaderea, pentru acea instanța, din dovada incuviintata.

(4) Depunerea sumei se va putea însă face și după implinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amana judecata.

(1) Când partea invedereaza ca partea potrivnica detine un inscris privitor la pricina, instanța poate ordona infatisarea lui.

(2) Cererea de infatisare nu poate fi respinsa dacă inscrisul este comun părților sau dacă insasi partea potrivnica s-a referit în judecata la inscris ori dacă, după lege, ea este obligata sa infatiseze inscrisul.

(1) Dacă inscrisul se găsește în pastrarea unei autorități sau a altei persoane, instanța va dispune aducerea lui în termenul fixat în acest scop. Cel care detine inscrisul este indreptatit sa refuze aducerea acestuia în cazurile prevăzute de art. 173.

(2) Infatisarea și aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părții care a cerut dovada; suma de plată va fi stabilita prin încheiere irevocabila.

(2) Dacă inscrisul este detinut de o altă persoană, aceasta va putea fi citata ca martor, punindu-i-se în vedere sa aduca inscrisul în instanța, sub pedeapsa platii de despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere. Aceasta este indreptatita sa refuze aducerea inscrisului în cazurile prevăzute de art. 173.

(3) Infatisarea și aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părții care a cerut dovada; suma de plată va fi statornicita prin încheiere irevocabila.

(1) Instanța nu va putea cere trimiterea cartilor funciare și a planurilor, a registrelor autorităților, precum și a inscrisurilor originale depuse la instante sau notari publici.

(2) Cercetarea acestor inscrisuri se va face, cu citarea părților, de un magistrat delegat sau, dacă inscrisul se găsește în alta localitate, prin delegatie, de către instanța respectiva.

(1) Acela caruia i se opune un inscris sub semnatura privată este dator, fie sa recunoasca, fie sa tagaduiasca scrisul ori semnatura.

(2) Mostenitorii sau urmasii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi inscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnatura acestuia.

(1) Când una din părți declara că nu recunoaste fie scrisul, fie semnatura instanța va pasi la verificarea inscrisului.

(2) Spre acest sfârșit, președintele instanței va obliga pe cel caruia i se atribuie scrierea sau semnatura sa scrie și să semneze sub dictarea sa, părți din inscris.

(3) Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoastere a scrisului.

(1) Dacă instanța, după verificarea inscrisului cu scrisul sau semnatura facuta în fața ei sau cu alte inscrisuri, nu este lamurita, va dispune ca verificarea să se faca prin expert, obligand părțile să depună de îndată inscrisuri pentru verificare.

(3) Se primesc ca atare:

(4) Inscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de presedinte, grefier și părți.

(5) Părțile iau cunoștința de inscrisuri în sedinta.

(1) Dacă una din părți declara ca scrisul sau semnatura este falsa și cealalta parte nu este de fața, instanța va dispune infatisarea părților în persoana, la alt termen, când partea care a invocat inscrisul va arata mijloacele sale de aparare și va depune inscrisul pentru verificare.

(2) Părțile pot fi reprezentate și prin mandatari cu procura speciala, dacă dovedesc o impiedicare bine intemeiata.

(1) Președintele va constata, prin proces-verbal, starea materiala a inscrisului defaimat, dacă exista pe el ștersături, adaugiri sau indreptari, apoi îl va semna, spre neschimbare și-l va incredinta grefei, după ce va fi semnat de grefier și de părți.

(2) Dacă părțile nu vor sau nu pot să semneze, se va face aratare în procesul-verbal.

(1) La ziua fixata, președintele intreaba partea care a infatisat inscrisul dacă înțelege să se foloseasca de el.

(2) Dacă partea lipseste, nu voieste sa răspundă sau declara că nu se mai folosește de inscris, acesta va fi inlaturat.

(3) Dacă partea care a defaimat inscrisul ca fals lipseste sau nu voieste sa răspundă sau nu staruie în declaratie, inscrisul va fi socotit ca recunoscut.

(1) Când instanța a incuviintat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propusi prin cerere și intampinare.

(2) În cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 și 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decaderii, în termen de 5 zile de la incuviintare.

(3) Inlocuirea martorilor nu se va incuviinta decat în caz de moarte, disparitie sau motive bine intemeiate, în care caz, lista se va depune în termenul și sub pedeapsa mai sus-aratate.

(4) Decaderea din dovada cu martori pentru neindeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 170 se acopera dacă acestia se infatiseaza la termenul fixat pentru ascultarea lor.

(1) Împotriva martorului care lipseste la prima citare, instanța poate emite mandat de aducere.

(2) În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.

(3) Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se infatiseaza, instanța va putea pasi la judecata.

(4) Instanța poate incuviinta ascultarea martorului la locuinta sa, când acesta este impiedicat de a veni în instanța.

(2) Părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori și persoanele prevăzute la alin. (1) punctele 1 și 2.

(1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!"

(2) În timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe Biblie.

(3) Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.

(4) Martorului de alta religie decat cea crestina nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2.

(5) Martorul fără confesiune va depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare și constiinta ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".

(6) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti în fața instanței urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".

(7) Situațiile la care se referă alin. 3, 4, 5 și 6 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.

(8) După depunerea juramantului, președintele va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.

(9) Despre toate acestea se face mențiune în declaratia scrisa.

(10) Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage însă atenția sa spuna adevarul.

(1) Fiecare martor va fi ascultat deosebit, cei neascultati neputand fi de fața.

(2) Ordinea ascultarii martorilor va fi statornicita de presedinte, ținând seama și de cererea părților.

(3) După ascultare, martorul rămâne în sala de sedinta până la sfârșitul cercetării, afara numai dacă instanța hotaraste altfel. Martorul nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte; el se poate folosi însă de insemnari cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.

(1) Martorii pot fi din nou intrebati, dacă instanța găsește de cuviinta.

(2) Martorii ale caror aratari nu se potrivesc vor fi din nou intrebati, fiind pusi fața.

(3) Dacă instanța găsește ca intrebarea pusa de parte nu poate să aduca la dezlegarea pricinii, este jignitoare sau tinde sa dovedeasca un fapt a cărui dovedire e oprita de lege, nu o va incuviinta. Instanța, la cererea părții, va trece în incheierea de sedinta atât intrebarea cat și motivul pentru care s-a inlaturat.

(1) Marturia se va scrie de grefier, după dictarea presedintelui sau a judecatorului delegat, și va fi semnata pe fiecare pagina și la sfârșitul ei de judecator, grefier și martor, după ce acesta a luat cunoștința de cuprins. Dacă martorul nu voieste sau nu poate să semneze, se face vorbire despre aceasta.

(2) Orice adaugiri, ștersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate și semnate de judecator, de grefier și martor, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.

(3) Locurile nescrise din declaratie trebuie implinite cu linii, astfel încât sa nu se poata adauga nimic.

(1) Martorul poate cere sa i se plateasca cheltuielile de drum și să fie despagubit după starea sau indeletnicirea sa și potrivit cu departarea domiciliului și timpul pierdut.

(2) Incheierea instanței este executorie.

(1) Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe, după care va putea convoca o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunțe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează a fi efectuată, cât și cu privire la durata de timp necesară efectuării expertizei. Poziția părților, respectiv a părții care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcție de poziția expertului, a părților, respectiv a părții care a solicitat proba, instanța va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză și condițiile de plată a cheltuielilor necesare efectuării expertizei. Dispozițiile art. 213 alin. 2 sunt aplicabile.

(2) Când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.

(3) În domeniile strict specializate, în care nu exista experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia dintre părți judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în sedinta publică, părțile fiind indreptatite sa puna și ele intrebari.

(4) Dispozitiile referitoare la expertiza, cu excepția celor privind aducerea cu mandat, sanctionarea cu amendă și obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. 2 și 3.

(5) La efectuarea expertizei în condițiile alin. 2 pot participa și experti desemnați de părți, dacă prin lege nu se dispune altfel.

(1) Dacă părțile nu se invoiesc asupra numirii expertilor, ei se vor numi de către instanța, prin tragere la sorti, în sedinta publică, de pe lista întocmită și comunicata de către biroul local de expertiza, cuprinzand persoanele inscrise în evidenta celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.

(2) Incheierea de numire va stabili și plata expertilor.

(1) Expertii se pot recuza pentru aceleasi motive ca și judecatorii.

(2) Recuzarea trebuie să fie ceruta în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei exista la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.

(3) Recuzarile se judeca în sedinta publică, cu citarea părților și a expertului.

(1) Dispozitiile privitoare la citare, aducerea cu mandat și sanctionarea martorilor care lipsesc sunt deopotriva aplicabile expertilor.

(2) Dacă expertul nu se infatiseaza, instanța poate dispune inlocuirea lui.

(3) Abrogat. *)

(1) Dacă pentru expertiza este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi facuta decat după citarea părților prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, aratand zilele și orele când începe și continua lucrarea. Dovada de primire va fi alaturata lucrării expertului.

(2) Părțile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri în legătură cu obiectul lucrării.

(1) Expertul numit este dator să-și depuna lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata.

(3) Incheierea de condamnare este executorie. Amenda nu se va putea ridica decit pentru motive incheiate."

(1) Dacă instanța nu este lamurita prin expertiza facuta, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.

(2) Expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen după depunerea lucrării.

(1) Expertii care vor cere sau vor primi mai mult decat plata statornicita se vor pedepsi pentru luare de mita.

(2) La cererea expertilor, ținându-se seama de lucrare, instanța le va putea mari plata cuvenita prin încheiere executorie data cu citarea părților.

(1) Cercetarea la fața locului se va face cu citarea părților, putandu-se asculta martorii și expertii pricinii.

(2) Despre cele urmate la fața locului se va incheia proces-verbal.

(1) Cel chemat va fi intrebat de către presedinte asupra fiecarui fapt în parte.

(2) Cu incuviintarea presedintelui, fiecare dintre judecatori, procurorul, precum și partea potrivnica pot pune de-a dreptul intrebari celui chemat la interogator.

(3) Partea nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi însă de insemnari, cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.

(4) Dacă partea declara ca pentru a raspunde trebuie să cerceteze inscrisuri, se va putea soroci un nou termen pentru interogator.

(1) Raspunsurile la interogator vor fi trecute pe aceeasi foaie cu intrebarile. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagina de presedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum și de partea care a răspuns după ce a luat cunoștința de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adaugirile, stersaturile sau schimbările aduse, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.

(2) Dacă părțile nu voiesc sau nu pot să semneze, se va face aratare în josul interogatoriului.

(1) Statul și celelalte persoane juridice de drept public, precum și persoanele juridice de drept privat, vor raspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunică.

(2) Se exceptează societățile comerciale de persoane, ai caror asociați cu drept de reprezentare vor fi citati personal la interogator.

(1) Partea care are domiciliu în strainatate va putea fi interogata prin cel care o reprezinta în judecata.

(2) În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părții dat în cuprinsul unei procuri speciale și autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura speciala certificata de acesta este indestulatoare.

(1) Oricine are interes să constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri, miscatoare sau nemiscatoare sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele sa dispara sau să fie greu de administrat în viitor.

(2) Cererea poate fi facuta chiar dacă nu este primejdie în intarziere, în cazul când pârâtul își da invoirea.

(1) Cererea se va indrepta, înainte de judecată, la judecatorie în circumscripția careia se afla martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecatii, la instanța care judeca pricina.

(2) Partea va arata în cerere dovezile a caror administrare o pretinde, faptele ce voieste sa dovedeasca, precum și primejdia intarzierii sau invoirea paratului.

(3) Pârâtul nu este obligat să depună intampinare. Instanța va hotari prin încheiere data în camera de consiliu.

(4) În caz de primejdie în intarziere, instanța va putea incuviinta cererea și fără citarea părților.

(1) Incheierea instanței este executorie și poate fi atacata cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

(2) Incheierea data în timpul judecarii unei pricini nu poate fi atacata decat o dată cu fondul.

(1) Orice persoană care are interes să constate de urgenta o anumita stare de fapt care ar putea sa inceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea cere instanței în circumscripția careia urmeaza să se faca constatarea sa delege un executor judecătoresc din aceeasi circumscriptie să constate la fața locului aceasta stare de fapt.

(2) Președintele poate incuviinta facerea constatarii fără instiintarea aceluia împotriva caruia se cere.

(3) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva caruia s-a facut constatarea, dacă nu a fost de fața.

(4) El va face dovada până la dovada contrarie.

(1) Dovezile administrate în condițiile mai sus prevăzute pot să fie folosite și de partea care nu a cerut administrarea lor.

(2) Cheltuielile facute cu administrarea dovezilor vor fi tinute în seama de instanța care judeca pricina în fond.