Contestația la executare

(1) Împotriva executarii silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281¹, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la înțelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuza sa inceapa executarea silita ori sa indeplineasca un act de executare în condițiile prevăzute de lege.

(2) Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anularii actului nelegal.

(3) În cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătorească, se pot invoca în contestația la executare aparari de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.

(1) Contestația se introduce la instanța de executare.

(2) Contestația privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se introduce la instanța care a pronuntat hotărârea ce se executa. Dacă o asemenea contestație vizeaza un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, competența de solutionare aparține instanței de executare.

(1) Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:

a) contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;

b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori instiintarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai tarziu la data efectuării primei retineri din aceste venituri de către tertul poprit;

c) debitorul care contesta executarea insasi a primit somatia ori de la data când a luat cunoștința de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somatia sau executarea se face fără somatie.

(2) Contestația prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa în termen de 15 zile de la efectuarea vanzarii ori de la data predarii silite a bunului.

(3) Neintroducerea contestației în termenul prevăzut de alin. 2 nu-l împiedica pe cel de-al treilea să-și realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condițiile legii.

(1) Instanța sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, dosarul de executare sau, după caz, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispozițiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător. Părțile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestației se face de urgență și cu precădere. Procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță se aplică în mod corespunzător.

(2) Hotărârea pronunțată cu privire la contestație se da fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronuntate în temeiul art. 400¹ și al art. 401 alin. 2.

(3) Hotărârea prin care s-a solutionat contestația privind înțelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorasi cai de atac ca și hotărârea ce se executa.

(1) Până la solutionarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanța competența poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instanța, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

(2) Dacă bunurile urmarite sunt supuse stricaciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea pretului.

(3) Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 și 2 instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacata cu recurs, în mod separat.

(4) În cazuri urgente, dacă s-a platit cautiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executarii până la solutionarea cererii de suspendare de către instanța. Incheierea nu este supusă nici unei cai de atac. Cautiunea care trebuie depusa este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusa este deductibila din cautiunea stabilita de instanța, dacă este cazul.

(1) Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune indreptarea acestuia, anularea ori încetarea executarii insesi, anularea ori lamurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui indeplinire a fost refuzata.

(2) În cazul respingerii contestației, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar când contestația a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat și la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 7.000.000 lei.

(2) Toate celelalte incidente sau contestatii ce s-ar ridica asupra urmaririi insasi se vor indrepta la instanța care executa hotărârea.

(3) Cererile aratate în acest articol vor cuprinde pe larg motivele plingerii, iar actele pricinii se vor depune deodata cu cererea la grefa instanței respective potrivit art. 112 din acest cod.

(4) Părțile se vor chema în termen scurt și judecata asupra contestației sau incidentelor se va urma de urgenta, cu precadere asupra tuturor celorlalte pricini.

(2) Odata ce, cel din urma act al executarii s-a savirsit, nu se va mai primi nici o contestație asupra executarii.

(3) Cel din urma act de executare este incheierea pe care instanța va trebui sa o faca, fără citarea părților, îndată ce va primi procesul-verbal de executare, constatind savirsirea executarii.