Abrogat la 1 ianuarie 1937 · înlocuit de Codul de procedură penală (1936). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Candu după condemnarea unui acusatu, unulu sau mai mulți din marturii ce au depusu în contra sa voru fi urmariti ca marturi mincinosi, în acelu procesu, dacă acusatiunea de marturia mincinosa este primita în contra loru sau chiar dacă s-au datu în contra loru mandate de arestare, esecutarea condemnatiunii se va suspinde, chiaru și candu curtea de casatiune ar fi respinsu recursulu celui condemnatu. Dacă marturii voru fi după acesta condemnati ca marturi mincinosi în contra acusatului, Ministeriulu Justiției, sau din oficiu, sau după cererea ministeriului publicu, sau după reclamarea individului condemnatu prin cea d-anteiu decisiune, va insarcina pe ministeriulu publicu alu curtii de casatiune sa denuntia curtii acelu faptu. Curtea de casatiune, verificandu declaratiunea juratiloru în urmarea carii s-a pronuntatu cea d-alu doile decisiune, va aunla pe cea d-inteiu, dacă prin aceia declaratiune s-au doveditu mincinose marturiele aduse în contra celui d-inteiu condemnatu; iaru spre a se procede în contra acusatului pe basa actului de acusatiune în fiinta, curtea de casatiune ilu va tramite inaintea unei curti de jurați care nu va pute fi nici cea care a judecatu pe condemnatu nici cea care a judecatu pe marturi. Dacă cei acusati ca marturi mincinosi sînt aquitati, suspensiunea decisiunii condemnatorie va inceta de dreptu și condemnarea se va esecuta.