Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
În caz de condamnare, inculpatul este obligat din oficiu la restituirea cheltuielilor către Stat și către partea civila. Dacă condamnatul a fost inculpat sau pus sub acuzare pentru mai multe infractiuni, el este obligat sa suporte cheltuielile numai pentru infractiunile pentru care a fost recunoscut culpabil. Dacă actiunea penala s'a stins, cheltuielile de judecată rămîn în sarcina Statului, dacă însă stingerea s'a produs după ce a intervenit hotărîrea asupra fondului și dacă procesul a continuat asupra actiunii civile, cheltuielile sînt suportate de revenit ori inculpat, cînd acestia rămîn condamnati în actiunea civila. În caz contrar se aplică dispozitiile relative la achitare. Dacă sînt mai mulți condamnati, obligatiunea de restituire a cheltuielilor este pronunțată în mod solidar, afară de acelea provocate de acte sau decizii care privesc numai pe unii și pentru care raspunderea este personala. În toate cazurile, instanța de judecată, cînd echitatea cere, poate separa catimea cheltuielilor la care să fie obligat fiecare condamnat.