Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Depozitia martorului este consemnata în scris de grefier, după dictarea judecatorului de instructie sau a instanței și trebuie semnata pe fiecare pagina și la sfîrșitul ei de judecator, grefier și de martor, după ce i s'au citit și acesta a declarat ca este exacta. Dacă martorul nu voeste sau nu poate să subscrie, se face mențiune despre aceasta. Orice adaus între randuri sau în orice altă parte a declarației, orice ștersături sau rasaturi trebuiesc aprobate și subscrise de judecator, de grefier și de cel care face declaratia. Adausele, răsăturile, stersaturile neaprobate se socotesc neexistente, numai dacă ele schimba sensul depozitiei în totul sau în parte. Locurile nescrise din declaratie trebuiesc barate, astfel încît sa nu se poata adauga nimic.