Martorii și informatorii

Orice persoană citata ca martor sau informator de judecatorul de instructie sau de instantele de judecată este datoare a se infatisa la locul, ziua și ora aratata în citatiune și a da declaratie despre ceea ce stie.

Regele, Regina, Principele Mostenitor și ceilalti Principi și Principese ale României nu pot fi chemati ca martori sau informatori. Președintele Consiliului de Ministri, precum și Patriarhul pot fi ascultati ca martori în cursul instructiei preparatorii, însă numai la locuinta lor și după o prealabila incunostiintare. Ministrii se asculta în Capitala, afară de cazul cînd se gasesc în localitatea de reședința a instanței.

Nu pot fi admisi, sub pedeapsa de nulitate, a depune ca martori sau informatori: 1. Preotul, avocatul, notarul public, medicul, farmacistul, moasa, colaboratorii, precum și personalul ajutator al acestora, asupra faptelor care le-au fost încredințate în calitatea lor profesionala; 2. Funcționarii publici și fostii functionari asupra chestiunilor confidentiale sau secrete de care au avut cunoștința în aceasta calitate. Cu toate acestea, cei prevăzuți la punctul 1, cu excepția preotului, nu pot refuza marturia lor, dacă cel interesat la nedivulgarea faptelor l-a deslegat din proprie inițiativă de secretul profesional, iar cei prevăzuți la punctul 2, dacă autoritatea pe lîngă care funcționează sau au functionat le da incuviintarea în acest sens.

Nu sînt obligati a depune ca martori: 1. Ascendentii și descendentii legitimi, prin adoptiune sau recunoastere ai inculpatului, copii naturali, sotul sau sotia, fratii, surorile, unchii și nepotii, precum și aliatii în acelasi grad, tutorele, curatorul și pupilul lor. Aceeasi scutire exista și pentru sotii despartiti; 2. Acela care, prin raspunsurile eventuale s'ar expune el insusi sau ar expune pe sotul sau, sau pe o alta ruda descendenta sau ascendenta, pe fratele sau sora sa, la pedepse penale ori dispretul public. Depunerile celor aratati mai sus se apreciaza de instanța potrivit increderii ce ele bot inspira.

Faptul invocat de un martor, pentru refuzul de a depune în cazurile prevăzute de articolul de mai sus, trebuie justificat dacă aceasta i se cere. Pentru justificare este suficient confirmarea prin juramant a martorului.

Partea vatamata care a renuntat la orice fel de despăgubiri civile și pe orice cale, poate fi audiata ca martor.

Se asculta ca informatori, fără prestare de juramant: 1. Persoanele care în momentul audierii nu au inca 15 ani impliniti; 2. Aceia care din cauza debilitatii mintale nu au notiunea exacta a valorii juramantului; 3. Cei condamnati pentru juramant fals sau marturie mincinoasa. Depunerea juramantului de către persoanele de mai sus nu atrage nulitatea declaratiunii.

Fiecare martor trebuie să depună singur și fără să fie de fața martorii neaudiati. Înainte de a audia pe cei chemati a depune, judecatorii se incredinteaza despre identitatea lor. După aceasta trebuie intrebat martorul despre numele, etatea, locul nasterii, ocupatiunea, legătură în care se afla cu inculpatul și ceilalti interesati în cauza, dacă nu exista vreo dusmanie între el și parte, dacă nu a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii și dacă nu se afla în unul din cazurile care îl scutesc de a depune. Despre toate acestea se face mențiune în procesul verbal.

Martorul, înainte de a fi ascultat, depune sub pedeapsa de nulitate juramantul după formula urmatoare: "Jur pe sfanta cruce și inaintea lui Dumnezeu, ca voiu spune tot adevarul, numai adevarul și că nu voiu ascunde nimic din ceea ce stiu". Martorul pronunță cu mana pe cruce formula de mai sus după indicatiile judecatorului. Juramantul se presteaza de martor stand în picioare. afară de cazul cînd ar fi împiedicat de o boala sau de o infirmitate. După prestarea juramantului, judecatorul atrage atențiunea martorului ca este dator a marturisi adevarul curat și intreg, după buna stiinta și pe constiinta și, ca dacă nu ar declara adevarul, s'ar face culpabil de delictul de marturie mincinoasa. Martorii, aparținînd unor confesiuni religioase, recunoscute, depun juramantul în forma prescrisa mai sus însă, modificata în partea religioasa, potrivit credintii lor. Cei fără confesiune declara pe onoare și constiinta ca vor spune adevarul. Mutii și surdo-mutii, stiutori de carte, jura, transcriind formula de mai sus și iscalind-o, iar cei care nu stiu sa scrie, jura prin semne, cu ajutorul unui interpret. Prestarea juramantului în oricare din formele anterioare, are toate consecintele legale ale juramantului. În cursul instructiei, martorii presteaza juramant numai în cazurile stabilite de lege. Martorul care este ascultat a doua oara în fața instanței de judecată, face declaratiunea de a doua, pe baza primului juramant prestat. Judecatorul reaminteste juramantul deja prestat și sanctiunile prevăzute de lege pentru marturie mincinoasa.

După prestarea juramantului, judecatorul face cunoscut martorului obiectul cercetării. Martorul este lasat sa declare dela sine tot ce stie în cauza, după care, judecatorul și apoi părțile, prin intermediul judecatorului pot să-i pue intrebari. Intrebarile sînt puse mai întîi de partea care l-a propus și apoi de partea adversa. Cînd una din părți a terminat cu intrebarile ce avea de facut, ea nu mai poate pune alte intrebari decat după ce celelalte părți au terminat și numai dacă sînt referitoare la noi circumstanțe de fapt care s'au ivit în urma intrebarilor puse de celelalte părți. Președintele și membrii instanței, atît după răspunsul dat la orice intrebare cat și după terminarea intrebarilor, pot pune oricate intrebari ar crede necesare. Dacă părțile ar pune vreo intrebare ce nu este de loc în legătură cu cauza, sau dacă intrebarea și răspunsul ar vatama onoarea altuia, fără, niciun interes, sau, dacă intrebarea se referă la o imprejurare a carei dovedire este oprita de lege, președintele este dator a interzice punerea intrebarii. Dacă martorul sau expertul face vreo declaratie care nu este în legătură cu cauza, ori este jignitoare sau se referă la o imprejurare ce nu este permis a fi dovedita, președintele este dator a-l intrerupe și a-l face atent ca în răspunsul sau trebuie să sa tina strict de intrebarea ce i s'a adresat.

Martorul nu poate să citeasca declaratii scrise de mai înainte, însă se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.

Dacă martorul este mut sau surdomut și stie sa citeasca și sa scrie, intrebarile și raspunsurile se vor face în scris. Dacă nu stie nici sa citeasca, nici sa scrie, i se ia depozitia printr'un interpret.

Depozitia martorului este consemnata în scris de grefier, după dictarea judecatorului de instructie sau a instanței și trebuie semnata pe fiecare pagina și la sfîrșitul ei de judecator, grefier și de martor, după ce i s'au citit și acesta a declarat ca este exacta. Dacă martorul nu voeste sau nu poate să subscrie, se face mențiune despre aceasta. Orice adaus între randuri sau în orice altă parte a declarației, orice ștersături sau rasaturi trebuiesc aprobate și subscrise de judecator, de grefier și de cel care face declaratia. Adausele, răsăturile, stersaturile neaprobate se socotesc neexistente, numai dacă ele schimba sensul depozitiei în totul sau în parte. Locurile nescrise din declaratie trebuiesc barate, astfel încît sa nu se poata adauga nimic.

Cînd, prin atestarea unui medic, sau acolo unde nu este medic, se constata prin orice alt mod ca martorul este în neputinta de a se infatisa, judecatorul de instructie trebuie să mearga la locuinta sa, dacă acesta se afla în comuna resedintei sale, iar instantele de judecată pot delega pe unul din judecatori. Dacă martorul locueste în afară de comuna, judecatorul de instructie sau instanța poate insarcina pe judecatorul dela judecatorie sa ia sub juramant depozitia sa. Spre acest sfîrșit, judecatorul sau instanța formuleaza chestiunile asupra cărora martorul urmeaza a fi intrebat. Dacă martorul are reședința în afară de circumscripția judecatorului de instructie, sau a instanței, se procedeaza conform dispozițiilor referitoare la comisiile rogatorii. În caz cînd martorul nu locueste în comuna de reședința a judecatorului sau a instanței delegate, se procedeaza conform alineatului 2 din acest articol.

Dacă sînt contradictii între depozitiile martorilor sau între aratarile acestora și acelea ale inculpatului, ori ale expertilor, judecatorul sau instanța poate ordona confruntarea lor. Dacă judecatorul de instructie sau instanța are motive sa creada ca un martor a afirmat neadevaruri, a negat adevaruri sau nu a spus tot ce stie relativ la faptele asupra cărora a fost intrebat, incheie proces verbal în prezenta lui și trimite actul Ministerului public, spre a deschide actiune penala contra martorului, conform art. 277 din codul penal.

Martorul a cărui neprezentare nu este motivata va fi condamnat de judecator sau de instanța la o amenda dela 100 la 2.000 lei, precum și la cheltuielile ocazionate cu amanarea procesului. Amenda, în caz de insolvabilitate, se transforma în inchisoare, care nu poate depăși 5 zile. Amenda prevăzută în acest articol se pronunță fără drept de apel. Cheltuielile ocazionate de amanare sînt suportate în mod solidar de toți cei condamnati, pentru lipsa nejustificata, afara numai dacă judecatorul sau instanța dispune altfel. Martorul condamnat la amenda și restituire de cheltuieli care justifica absenta sa, poate fi scutit de amenda. Aceasta cerere se poate face cel mai tarziu în termen de 15 zile dela comunicarea condamnarii.

Contra martorului amendat, judecatorul sau instanța poate emite, pentru termenul următor, mandat de aducere. În caz de aglomerare a proceselor penale, instanța de judecată poate dispune ca martorii să fie adusi cu mandat de aducere, chiar pentru prima infatisare.

Pedeapsa prevăzută la art. 160 se aplică și în caz de refuz nemotivat de a depune ca martor sau de a presta juramantul. Refuzul martorului de a depune și în urma aplicarii amenzii, este considerat ca refuz de serviciu datorit legalmente și pedepsit ca atare de instanța competența. Urmarirea sau executarea pedepsei privative de libertate, în caz de condamnare, inceteaza dacă în timp util martorul consimte a depune juramantul.

Judecatorul sau instanța poate fixa pentru martorul care ar cere, o indemnizare în sarcina Statului pentru transportul și cheltuielile ocazionate. Cel care traeste din salariul zilnic ori saptamanal, afară de indemnizarea de mai sus, poate cere și o despăgubire pentru cîștigul lui regulat de care a fost privat pe timpul calatoriei și infatisarii.