Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Martorul, înainte de a fi ascultat, depune sub pedeapsa de nulitate juramantul după formula urmatoare: "Jur pe sfanta cruce și inaintea lui Dumnezeu, ca voiu spune tot adevarul, numai adevarul și că nu voiu ascunde nimic din ceea ce stiu". Martorul pronunță cu mana pe cruce formula de mai sus după indicatiile judecatorului. Juramantul se presteaza de martor stand în picioare. afară de cazul cînd ar fi împiedicat de o boala sau de o infirmitate. După prestarea juramantului, judecatorul atrage atențiunea martorului ca este dator a marturisi adevarul curat și intreg, după buna stiinta și pe constiinta și, ca dacă nu ar declara adevarul, s'ar face culpabil de delictul de marturie mincinoasa. Martorii, aparținînd unor confesiuni religioase, recunoscute, depun juramantul în forma prescrisa mai sus însă, modificata în partea religioasa, potrivit credintii lor. Cei fără confesiune declara pe onoare și constiinta ca vor spune adevarul. Mutii și surdo-mutii, stiutori de carte, jura, transcriind formula de mai sus și iscalind-o, iar cei care nu stiu sa scrie, jura prin semne, cu ajutorul unui interpret. Prestarea juramantului în oricare din formele anterioare, are toate consecintele legale ale juramantului. În cursul instructiei, martorii presteaza juramant numai în cazurile stabilite de lege. Martorul care este ascultat a doua oara în fața instanței de judecată, face declaratiunea de a doua, pe baza primului juramant prestat. Judecatorul reaminteste juramantul deja prestat și sanctiunile prevăzute de lege pentru marturie mincinoasa.