Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Cînd pentru descoperirea adevarului este necesară parerea unor experti, judecatorul de instructie sau instantele de judecată pot numi din oficiu, sau după cererea părților, pe una sau trei persoane, care, prin arta, profesiunea sau cunoștințele lor, sînt în măsura sa indeplineasca insarcinarea ce li se incredinteaza. Dacă exista medici legisti sau experti oficiali, nu pot fi numite alte persoane, decat dacă împrejurări speciale ar cere aceasta. Nu pot fi numiti experti, sub sancțiunea nulitatii constatarii sau parerii exprimate, minorii și aceia care nu pot fi ascultati ca martori. Calitatea de martor este incompatibila cu aceea de expert în acelasi proces.