Expertii și interpreții

Cînd pentru descoperirea adevarului este necesară parerea unor experti, judecatorul de instructie sau instantele de judecată pot numi din oficiu, sau după cererea părților, pe una sau trei persoane, care, prin arta, profesiunea sau cunoștințele lor, sînt în măsura sa indeplineasca insarcinarea ce li se incredinteaza. Dacă exista medici legisti sau experti oficiali, nu pot fi numite alte persoane, decat dacă împrejurări speciale ar cere aceasta. Nu pot fi numiti experti, sub sancțiunea nulitatii constatarii sau parerii exprimate, minorii și aceia care nu pot fi ascultati ca martori. Calitatea de martor este incompatibila cu aceea de expert în acelasi proces.

Numele persoanei desemnate ca expert din oficiu, este comunicat inculpatului, persoanelor civilmente responsabile, părții civile și Ministerului public, care sînt obligati, ca în termen de trei zile dela primirea notificarii să prezinte în scris observatiile ce au de facut asupra persoanei desemnate. La instantele de judecată comunicarea se face numai părților absente. Inculpatul și partea civila, în acelasi termen, își pot alege, pe cheltuiala lor, cate un consilier tehnic specialist în materie, pe care trebuie să-l declare judecatorului sau instanței, și care are dreptul sa urmareasca operațiunile expertului numit de justiție, sa arate acestuia masurile ce crede utile pentru descoperirea adevarului și sa comunice observatiile sale asupra, lucrării expertului, intr'un raport separat care se anexeaza la cel dintai. Ei trebuiesc încunoștiințați de data și locul unde se face expertiza. Neprezentarea lor din orice cauza nu poate împiedica facerea expertizei. În cazurile de mai sus nu pot fi admise discutii contradictorii între experti în fața instanțelor de judecată.

Orice persoană numita expert, e obligata, afară de împiedicare justificata, să-și indeplineasca misiunea ce i s'a încredințat sub sancțiunea unei amenzi dela 100 la 2.500 lei, care în caz de repetarea abaterii se indoeste. Amenda se pronunță fără drept de apel. În toate cazurile expertul va fi condamnat și la plata cheltuielilor ocazionate părților prin faptul sau. Dacă expertul face parte dintr'un corp organizat sub raportul profesional, deciziile luate în baza alineatelor de mai sus se comunică corpului, în vederea exercitarii actiunii disciplinare.

Expertul care nu este obligat în virtutea functiunii sale, ca să efectueze asemenea insarcinari, presteaza juramantul în fața judecatorului sau a instanței care l-a numit, după urmatoarea formula: "Jur ca-mi voiu îndeplini insarcinarea de expert cu toata constiinta și nepartinirea unui om de onoare. Asa să-mi ajute Dumnezeu!". Dispozitiile privitoare la juramantul martorilor se aplică și expertilor. Expertului obligat în virtutea functiunii sale i se aminteste juramantul depus.

Judecatorul de instructie sau instanța hotaraste asupra cererilor de expertiza sau contra-expertiza, asupra recuzarilor, precum și în general asupra tuturor incidentelor ce s'ar putea ivi cu privire la numirea expertilor și a expertizei.

Judecatorul de instructie sau instanța de judecată da expertului, cu ocazia prestarii juramantului, informațiile necesare indeplinirii misiunii sale și îl pune în situație sa ia cunoștința de lucrarile și datele ce le crede necesare la facerea expertizei. Dacă expertul declara că nu-și poate da parerea fără cercetarea probelor adunate asupra punctului care formeaza obiectul expertizei, judecatorul îi poate permite sa examineze, în totul, sau în parte, în cabinetul sau actele și documentele cauzei. Dacă crede necesar, judecatorul poate dispune ca expertul sa asiste la interogatoriile inculpatului sau la ascultarea martorilor. Despre toate acestea judecatorul de instructie sau instanța incheie proces verbal. Judecatorul de instructie sau instanța de judecată poate chiar îndrumă lucrarile de expertiza cînd crede necesar. Oridecateori judecatorul de instructie sau instanța de judecată, cred util, pot fixa un termen inlauntrul caruia expertul să depună raportul sau să-și dea opinia, incredintandu-le sub luare de dovada obiectele supuse expertizei.

În caz de moarte violenta sau de moarte a carei cauza e suspecta, judecatorul de instructie sau instanța dispune facerea autopsiei cadavrului, care nu poate fi miscat din loc, decat în baza unui ordin, dat după o prealabila constatare. Dacă corpul a fost inmormantat, judecatorul de instructie sau instanța dispune desgroparea. Medicul care a dat ingrijire defunctului în timpul bolii, care a precedat direct moartea, nu poate participa la autopsie, el poate totusi să fie chemat pentru a da lamuriri asupra mersului bolii.

Înainte de autopsie, judecatorul de instructie face o descriere exacta a cadavrului, și de este posibil se ia fotografia pozitiei în care se găsește, și stabileste identitatea lui, dacă este necesar, prin chestionarea persoanelor care au cunoscut pe defunct. Dacă inculpatul este fața, i se arata cadavrul spre a-l recunoaste. Cînd cadavrul este necunoscut, judecatorul ordona orice măsură crede de cuviinta pentru stabilirea identității.

Raportul scris al expertului trebuie să cuprindă opinia sa și dacă sînt mai mulți experti și exista divergenta, parerea motivata a fiecaruia dintre ei. Raportul semnat de expert trebuie vizat de judecator și de grefier, pe fiecare fila și tinut la dispoziția părților.

Judecatorul de instructie sau instanța poate dispune o noua expertiza prin aceeasi experti sau prin altii, dacă socoteste ca expertiza facuta nu este completa. Judecatorul de instructie sau instanța ordona o noua expertiza cînd recuzarea a fost propusa și admisa după ce expertul a facut raportul.

În caz de infractiuni în contra persoanelor sau în contra pudoarei dacă exista divergenta între opinia expertilor numiti de judecatorul de instructie sau de instanța și consilierii tehnici, rapoartele depuse sînt trimese spre control și verificare comisiunii medico-legale. În materie criminala, avizul comisiunii medicolegale este obligator.

Cînd responsabilitatea infractorului pare indoelnica, judecatorul de instructie sau instanța dispune examinarea stării sale mintale prin medici psihiatri și numai în lipsa acestora prin alti medici. Medicii experti pot cere ca inculpatul să fie pus sub observatie intr'o casa de sănătate. Judecatorul sau instanța, determina atît casa de sănătate cat și durata cat va fi tinut sub observatie și care nu poate depăși 6 saptamani. Numai în cazurile excepționale, judecatorii, după cererea expertilor, pot prelungi acest termen cu inca un numar de zile ce se socotesc strict necesare.

În infractiunile de falsificare de moneda, sau moneda hartie, timbre sau marci postale, judecatorul de instructie sau instanța poate cere, lamuririle institutului sau autorităților care se ocupa cu emiterea, monedei, marcilor sau timbrelor, asupra neautenticitatii sau falsificarii monedei sau timbrelor, precum și asupra felului cum este presupus ca s'a procedat de către delincvenții: În caz de falsificare a unei monede straine, moneda metalica sau hartie, timbre sau marci, judecatorul de instructie sau instanța poate cere, pe cale diplomatica, și opinia institutului strain de emisiune.

În delictele de fals în acte, judecatorul ordona să fie prezentate scripte de comparatie. Dacă scriptele se gasesc în depozite publice, autoritățile în drept sînt datoare a elibera acele scripte. Dacă scriptele se gasesc la un particular care nu este printre persoanele prevăzute la art. 148, judecatorul îl invita să le prezinte. În caz de refuz, se pedepseste conform art. 243 din codul penal. Scriptele de comparatie trebuiesc vizate de judecator și grefier, cum și de acela care le prezinta. Judecatorul poate dispune ca inculpatul să prezinte o scriere cu mana proprie sau sa scrie sub dictarea sa. Dacă inculpatul refuza, se face mențiune în procesul verbal.

În caz de bancruta simpla ori frauduloasa, expertii constata și se pronunță în special. asupra urmatoarelor chestiuni: 1. Ce fel de datorii a facut comerciantul falit din momentul de cînd a stiut sau a trebuit să-și dea seama ca este insolvabil, cu cat pasivul intrece activul și în ce moment pasivul a depasit activul; 2. Dacă comerciantul falit a tinut registrele legale, dacă în registre nu sînt spatiuri goale, dacă nu sînt înregistrări rase, sterse sau devenite nevizibile, prin înregistrări ulterioare; 3. Dacă din registre rezultă ca în fiecare an falitul a dresat bilantul. În cazul cînd s'ar ivi banuieli ca falitul nu a tinut exact registrele sale comerciale sau ca le-a modificat în mod fraudulos, expertii sînt datori sa cerceteze registrele suspecte, precum și cele ce sînt în legătură cu acestea și să constate: 1. Dacă sînt contraziceri între registrele suspecte și celelalte; 2. Dacă rezultă indicii ca inregistrarile suspecte s'au operat prin schimbarea continutului original al registrelor; 3. Care au fost efectele falsurilor înregistrate asupra stării materiale a falitului.

Judecatorul de instructie sau instanța numeste un interpret special: 1. Pentru a interoga sau audia un mut sau surdo-mut; cu care nu se poate înțelege direct; 2. Pentru a interoga sau audia o persoană care nu cunoaste limba română; 3. Pentru a traduce un act scris în limba străină; 4. În orice alte cazuri găsește necesar. Dispozitiile referitoare la experti se aplică și interpreților. Pentru numirea și alegerea interpreților se au în vedere dispozitiile speciale ale regulamentului relativ la interpreți.

Onorariile interpreților și expertilor sînt fixate de judecator și suportate de Stat. Cu toate acestea judecatorul poate dispune ca cheltuiala expertizei să fie suportata în tot sau în parte de acela care a cerut expertiza, și sa-l oblige a depune anticipat suma corespunzătoare.