Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
În caz de bancruta simpla ori frauduloasa, expertii constata și se pronunță în special. asupra urmatoarelor chestiuni: 1. Ce fel de datorii a facut comerciantul falit din momentul de cînd a stiut sau a trebuit să-și dea seama ca este insolvabil, cu cat pasivul intrece activul și în ce moment pasivul a depasit activul; 2. Dacă comerciantul falit a tinut registrele legale, dacă în registre nu sînt spatiuri goale, dacă nu sînt înregistrări rase, sterse sau devenite nevizibile, prin înregistrări ulterioare; 3. Dacă din registre rezultă ca în fiecare an falitul a dresat bilantul. În cazul cînd s'ar ivi banuieli ca falitul nu a tinut exact registrele sale comerciale sau ca le-a modificat în mod fraudulos, expertii sînt datori sa cerceteze registrele suspecte, precum și cele ce sînt în legătură cu acestea și să constate: 1. Dacă sînt contraziceri între registrele suspecte și celelalte; 2. Dacă rezultă indicii ca inregistrarile suspecte s'au operat prin schimbarea continutului original al registrelor; 3. Care au fost efectele falsurilor înregistrate asupra stării materiale a falitului.