Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Pentru infractiunile savarsite în strainatate, competența o are instanța resedintei infractorului, sau a locului unde a fost prins. Infractorul care nu are reședința în România, în caz de obtinerea extradarii, precum și acela care a savarsit o infractiune în condițiunile art. 10 din codul penal, va fi urmarit și judecat de instantele penale cu sediul în București. Dacă infractiunea a fost savarsita în apropierea fruntariilor României, Curtea de Casatie poate stramuta, după cererea Ministerului public sau a părților, cercetarea cauzei inaintea instanței judecătorești, care este cea mai apropiata de locul unde infractiunea a fost savarsita. În cazurile de mai sus, judecatorul se poate folosi de actele autorității straine, fie în interesul cercetarilor penale, fie pentru a hotari asupra restituirilor și despăgubirilor, cînd pentru infractiunea savarsita nu se pot întocmi astfel de acte în tara.