Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
În cauzele criminale, delegarea unui consilier pentru a face raport asupra recursului este obligatorie. În materie corectionala se face raport numai în cauzele pe care președintele le socoteste complicate. Raportul cuprinde în rezumat aratarea obiectului procesului, solutiunile instanțelor de fond, faptele reținute ca stabilite de ultima instanța și limitate exclusiv în măsura necesară solutionarii recursului. Raportul mai cuprinde observatiuni asupra condițiilor de fond, de forma și de admisibilitate, precum și un examen obiectiv asupra motivelor de recurs, în raport cu jurisprudenta Curtii de Casatie, și cu doctrina, fără a arata parerea raportorului. Consilierul raportor semnaleaza chiar din oficiu nulitatile referitoare la compunerea instanței, la competența, la forma hotărîrii, tardivitate și la pedeapsa pronunțată. Acelasi drept îl are și reprezentantul Ministerului public.