Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Actiunea civila are de, obiect repararea daunelor materiale sau morale cauzate prin infractiune, precum și restituirea lucrurilor. Ea aparține părții vatamate sau acelora care, conform codului civil, au dreptul a o reprezenta. Actiunea civila se poate exercita deodata cu cea penala, inaintea acelorasi instante, afară de cazurile cînd legea dispune altfel. Ea se poate intenta și separat inaintea instanțelor civile. În cazul acesta, judecata actiunii civile se suspenda pînă ce instanța penala se pronunță definitiv asupra actiunii penale intentate mai înainte sau în cursul judecarii actiunii civile, afară de cazurile în care legea dispune altfel. Alegerea instanței odata facuta, partea civila nu mai poate părăsi instanța penala pentru a sezisa pe cea civila sau invers, afară de cazul cînd actiunea penala a fost intentata ulterior sezisarii instanței civile și dacă această instanță nu a pronuntat inca o hotărîre. Exercitarea facultatii prevăzute în partea finala a alineatului precedent, produce de drept renuntarea reclamantului la judecata instanței civile, numai în ce priveste obiectul cererii deduse în fața instanței penale. Asupra cheltuielilor anterioare renuntarii, hotaraste, după cererea părților, instanța penala. Actiunea civila rezultand din infractiuni de presa, nu poate fi exercitata separat de actiunea penala, afară de cazul cînd aceasta actiune ar fi stinsa.