Actiunile ce nasc din infractiuni și condițiile cerute pentru exercitiul lor

Actiunea penala are de obiect aplicarea pedepselor și a masurilor de siguranță. Actiunea penala se exercită de Ministerul public. El o pune în miscare din oficiu, cînd nu este necesară o plangere sau o autorizare prealabila. În cazurile și condițiile prevăzute de lege, actiunea penala mai poate fi pusa în miscare și sustinuta de partea vatamata, de unele autorități, precum și de persoanele juridice autorizate în acest scop.

Denuntarea la exercitiul actiunii civile nu are nici o influența asupra actiunii penale, afară de cazul cînd legea dispune altfel. În cazul infracțiunilor cînd actiunea penala poate fi stinsa prin impacarea părților, renuntarea la pretentiunile civile sau neprezentarea reclamantului nu implica impacarea.

Actiunea penala ia sfîrșit prin hotărîrea instanței în fața careia a fost dedusa, care poate pronunță condamnarea ori achitarea infractorului, încetarea ori anularea urmaririi penale. I. Achitarea se pronunță: 1. Cînd se constata inexistenta faptului imputat; 2. Cînd faptul nu a fost comis de cel invinuit; 3. Cînd faptul, desi imputabil, nu cade sub prevederile niciunui text de lege penala, sau cînd unul din elementele infractiunii lipseste; 4. Cînd exista o cauza legala care inlatura responsabilitatea sau caracterul penal al faptului. II. Încetarea urmaririi se pronunță cînd actiunea penala este stinsa printr'o cauza legala. III. Anularea urmaririi se pronunță cînd lipseste autorizarea sau plangerea prealabila necesară, precum și în cazul cînd nulitatea este prevăzută de lege. Prin hotărîrea de condamnare sau de achitare, pentru motivul dela alin. 1 punctul 4, instanța poate pronunță și masurile de siguranță prevăzute de lege.

Orice persoană față de care s'a pronuntat o hotărîre definitivă de condamnare, de achitare sau de încetarea urmaririi penale, nu mai poate fi urmarita, pentru acelasi fapt, nici chiar sub o calificare diferita, afară de cele prevăzute în cazurile de revizuire. Hotărîrea de anulare a urmaririi nu împiedica o noua urmărire, dacă actiunea penala nu este stinsa.

Actiunea civila are de, obiect repararea daunelor materiale sau morale cauzate prin infractiune, precum și restituirea lucrurilor. Ea aparține părții vatamate sau acelora care, conform codului civil, au dreptul a o reprezenta. Actiunea civila se poate exercita deodata cu cea penala, inaintea acelorasi instante, afară de cazurile cînd legea dispune altfel. Ea se poate intenta și separat inaintea instanțelor civile. În cazul acesta, judecata actiunii civile se suspenda pînă ce instanța penala se pronunță definitiv asupra actiunii penale intentate mai înainte sau în cursul judecarii actiunii civile, afară de cazurile în care legea dispune altfel. Alegerea instanței odata facuta, partea civila nu mai poate părăsi instanța penala pentru a sezisa pe cea civila sau invers, afară de cazul cînd actiunea penala a fost intentata ulterior sezisarii instanței civile și dacă această instanță nu a pronuntat inca o hotărîre. Exercitarea facultatii prevăzute în partea finala a alineatului precedent, produce de drept renuntarea reclamantului la judecata instanței civile, numai în ce priveste obiectul cererii deduse în fața instanței penale. Asupra cheltuielilor anterioare renuntarii, hotaraste, după cererea părților, instanța penala. Actiunea civila rezultand din infractiuni de presa, nu poate fi exercitata separat de actiunea penala, afară de cazul cînd aceasta actiune ar fi stinsa.

Instanța penala investita și cu judecarea actiunii civile rămîne competența de a judeca chiar și atunci cînd actiunea penala s'a stins. În acest caz instanța se va pronunță asupra daunelor numai dacă constata existenta faptului generator de prejudiciu. Cînd partea vatamata constituita parte civila nu este prezenta în ziua judecatii și nu a renuntat la despăgubiri și restituiri, instanța poate din oficiu condamna la plata lor, oridecateori are elemente suficiente. Cînd pagubitul este un incapabil, chiar dacă nu s'a constituit parte civila, despăgubirile și restituirile pot fi cerute și susținute de Ministerul public sau acordate din oficiu de instanța.

În caz de condamnare sau de achitare, instanța penala este obligata a se pronunță și asupra pretentiunilor formulate de partea civila. Se exceptează urmatoarele cazuri de achitare în care instanța penala nu poate condamna la despagubiti pe cel achitat: 1. Cînd nu se constata existenta faptului imputat sau cînd faptul nu a fost comis de inculpat; 2. Cînd se constata existenta legitimei aparari sau a ordinului legii; 3. Cînd fapta s'a comis cu consimtimantul victimei; 4. Cînd faptul desi imputabil nu cade sub prevederile niciunui text de lege penala. Instanța penala se pronunță însă asupra daunelor pretinse de către cel achitat, dela partea civila. În cazurile dela punctele 1, 2 și 3, hotărîrea de achitare, inchide părții vatamate actiunea de judecată în fața instanțelor civile, chiar pe motiv de culpa civila.

Hotărîrea definitivă a instanțelor penale are inaintea instanțelor civile autoritate de lucru judecat, atît în privinta existentei faptului, cat și a culpabilitatii. Instanța civila poate hotari și asupra daunelor ce s'au nascut posterior hotărîrii de condamnare.

Actiunea civila se exercită contra inculpatului și complicilor săi, care sînt obligati solidar la repararea prejudiciului cauzat, precum și contra persoanelor civilmente responsabile. Stingerea actiunii penale prin amnistie sau prin alte cauze legale nu împiedica exercitarea actiunii civile. În caz de moarte a infractorului sau a celui răspunzător civilmente, actiunea civila se poate exercita sau continua contra reprezentantilor lor legali.