Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
În caz de condamnare sau de achitare, instanța penala este obligata a se pronunță și asupra pretentiunilor formulate de partea civila. Se exceptează urmatoarele cazuri de achitare în care instanța penala nu poate condamna la despagubiti pe cel achitat: 1. Cînd nu se constata existenta faptului imputat sau cînd faptul nu a fost comis de inculpat; 2. Cînd se constata existenta legitimei aparari sau a ordinului legii; 3. Cînd fapta s'a comis cu consimtimantul victimei; 4. Cînd faptul desi imputabil nu cade sub prevederile niciunui text de lege penala. Instanța penala se pronunță însă asupra daunelor pretinse de către cel achitat, dela partea civila. În cazurile dela punctele 1, 2 și 3, hotărîrea de achitare, inchide părții vatamate actiunea de judecată în fața instanțelor civile, chiar pe motiv de culpa civila.