Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Actiunea penala ia sfîrșit prin hotărîrea instanței în fața careia a fost dedusa, care poate pronunță condamnarea ori achitarea infractorului, încetarea ori anularea urmaririi penale. I. Achitarea se pronunță: 1. Cînd se constata inexistenta faptului imputat; 2. Cînd faptul nu a fost comis de cel invinuit; 3. Cînd faptul, desi imputabil, nu cade sub prevederile niciunui text de lege penala, sau cînd unul din elementele infractiunii lipseste; 4. Cînd exista o cauza legala care inlatura responsabilitatea sau caracterul penal al faptului. II. Încetarea urmaririi se pronunță cînd actiunea penala este stinsa printr'o cauza legala. III. Anularea urmaririi se pronunță cînd lipseste autorizarea sau plangerea prealabila necesară, precum și în cazul cînd nulitatea este prevăzută de lege. Prin hotărîrea de condamnare sau de achitare, pentru motivul dela alin. 1 punctul 4, instanța poate pronunță și masurile de siguranță prevăzute de lege.