LexistoriaDreptul la drept.

Actiunea penala

Azi

Codul de procedură penală (1936) · 4 articole

Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Articolul 2

Actiunea penala are de obiect aplicarea pedepselor și a masurilor de siguranță. Actiunea penala se exercită de Ministerul public. El o pune în miscare din oficiu, cînd nu este necesară o plangere sau o autorizare prealabila. În cazurile și condițiile prevăzute de lege, actiunea penala mai poate fi pusa în miscare și sustinuta de partea vatamata, de unele autorități, precum și de persoanele juridice autorizate în acest scop.

Articolul 3

Denuntarea la exercitiul actiunii civile nu are nici o influența asupra actiunii penale, afară de cazul cînd legea dispune altfel. În cazul infracțiunilor cînd actiunea penala poate fi stinsa prin impacarea părților, renuntarea la pretentiunile civile sau neprezentarea reclamantului nu implica impacarea.

Articolul 4

Actiunea penala ia sfîrșit prin hotărîrea instanței în fața careia a fost dedusa, care poate pronunță condamnarea ori achitarea infractorului, încetarea ori anularea urmaririi penale. I. Achitarea se pronunță: 1. Cînd se constata inexistenta faptului imputat; 2. Cînd faptul nu a fost comis de cel invinuit; 3. Cînd faptul, desi imputabil, nu cade sub prevederile niciunui text de lege penala, sau cînd unul din elementele infractiunii lipseste; 4. Cînd exista o cauza legala care inlatura responsabilitatea sau caracterul penal al faptului. II. Încetarea urmaririi se pronunță cînd actiunea penala este stinsa printr'o cauza legala. III. Anularea urmaririi se pronunță cînd lipseste autorizarea sau plangerea prealabila necesară, precum și în cazul cînd nulitatea este prevăzută de lege. Prin hotărîrea de condamnare sau de achitare, pentru motivul dela alin. 1 punctul 4, instanța poate pronunță și masurile de siguranță prevăzute de lege.

Articolul 5

Orice persoană față de care s'a pronuntat o hotărîre definitivă de condamnare, de achitare sau de încetarea urmaririi penale, nu mai poate fi urmarita, pentru acelasi fapt, nici chiar sub o calificare diferita, afară de cele prevăzute în cazurile de revizuire. Hotărîrea de anulare a urmaririi nu împiedica o noua urmărire, dacă actiunea penala nu este stinsa.