Codul de procedură penală (1936) · 6 articole
Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Ori de cate ori legea cere notificarea sau comunicarea unui act de procedura, aceasta se face, după ordinul Ministerului public sau a judecatorului, sau la cererea părților, de functionarul judecătoresc sau administrativ, indicat de lege, prin predarea copiei intregului act sau numai a unui extract, cînd legea prevede aceasta, cu mențiunea datei notificarii sau comunicarii. Dacă actul trebuie notificat sau comunicat la mai multe persoane, se da fiecareia cate o copie sau extras.
Notificarile și comunicarile se fac după normele și cu formele prevăzute pentru inmanarea citatiunilor.
Notificarea sau comunicarea către partea civila se face la domiciliul indicat în declaratia de constituire. Cînd o parte, în cazurile permise de lege, are un reprezentant cu mandat special în cauza, sau a declarat ori ales un domiciliu, modificarea sau comunicarea este bine indeplinita prin predarea copiei sau extrasului actului reprezentant sau la domiciliul declarat sau ales. Notificarea sau comunicarea către Ministerul public este indeplinita prin predarea copiei sau extrasului la biroul secretariatului parchetului, sau parchetului general.
Notificarea către inculpatul detinut, se face prin administratorul penitenciarului, conform art. 85. În procesul verbal de comunicare, administratorul penitenciarului poate lua act de declaratia inculpatului care vrea să se foloseasca de o cale de atac sau sa aleaga un aparator.
Originalul actului notificat verbal și hartiile anexe, se alatura la dosarul cauzei. Instiintarile, care în cursul instructiei sau procesului sînt date de judecator verbal interesator, înlocuiesc comunicarile, cu condiția de a se fi facut mențiune despre aceasta în proces verbal.
Notificarea sau comunicarea este nula: 1. Dacă lipseste semnatura functionarului insarcinat cu comunicarea sau notificarea; 2. Dacă au fost calcate dispozitiile privitoare la persoana careia trebuia notificata sau comunicata copia ori extrasul, sau acelea privitoare la locul în care trebuia afisat; 3. Dacă, prin neobservarea vreuneia din regulele precedente ar fi incertitudine absoluta asupra datei notificarii, comunicarii ori asupra persoanei care o cere sau asupra aceleia careia îi este indreptata; 4. Dacă exista contrarietate între copie și originalul actului notificat sau comunicat.