Codul de procedură penală (1936) · 5 articole
Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Instructia are de scop descoperirea și constatarea probelor și indiciilor pe baza cărora se poate decide dacă este cazul ca inculpatul să fie trimis în judecata. Instructia se face de judecatorul de instructie, afară de cazurile cînd legea dispune altfel.
Judecatorul de instructie poate fi sezisat, conform art. 224 și 229, precum și prin trimitere dela alte autorități sau instante. El se poate sezisa și din oficiu, în caz de crima sau delict flagrant.
Instructia se face în urmatoarele cazuri: 1. În toate cazurile de crima; 2. Pentru delicte, cînd Ministerul public găsește ca este necesară.
Judecatorul de instructie, în caz de plangere, conform art. 229, comunică procurorului plangerea, înainte de a proceda la orice acte de instructie, pentru ca acesta să poată face rechizitiile ce va socoti. Oricare ar fi aceste rechizitii, judecatorul de instructie este tinut sa proceada la instruirea cauzei. Pînă la terminarea definitivă a instructiei, partea vatamata nu poate investi direct instanța de judecată pentru același fapt, iar dacă s'a obținut vreo hotărîre prin calcarea acestei dispozitii, ea este nula.
Afara de cazuri excepționale, în cauze complicate și numai cu incuviintarea expresa a Camerei de scuzare, instructia unei cauze nu poate dura mai mult de 40 zile.