Primele cercetari, urmarirea și instructia

Procurorul de îndată ce afla ca s'a comis o crima sau un delict sau a primit o plangere sau un denunt despre aceasta, cerceteaza singur sau da ordin, dacă este cazul, ofiterilor de politie judiciara sa faca cercetari pentru descoperirea adevarului. El poate cere efectuarea intregei cercetari, sau numai a unor acte. El indrumeaza cercetarile, controlează mersul lor și felul de a proceda al autorităților care cerceteaza. Procurorul poate ordona oricand terminarea primelor cercetari.

În caz de crime sau delicte grave, precum și cînd faptuitorii nu sînt cunoscuti, procurorul poate trimete denunjurile și plangerile primite deadreptul judecatorului de instructie spre a face primele cercetari. De asemenea el îi poate trimite actele de cercetare incheiate de alti ofiteri de politie judiciara, pentru continuarea cercetarilor. Dacă denunjurile sau plangerile primite sînt referitoare la infractiuni ce nu intră în competența instanțelor din circumscripția sa, el trimite denuntul sau plangerea Ministerului, public competent, sau autorității administrative ori militare sau altor autorități competente.

În caz de crime sau delicte grave, procurorul tribunalului este obligat a incunostiinta de îndată pe procurorul general al Curtii de Apel respective.

Politia judiciara se exercită de către Ministerul public de pe lîngă tribunal, sub supravegherea procurorului general de pe lîngă Curtea de Apel, precum și de toți funcționarii care după lege au calitatea de ofiteri de politie judiciara, în condițiile prevăzute de acele legi.

Pe lîngă parchetul fiecarui tribunal funcționează, numiti sau detasati, unul sau mai mulți ofiteri de politie judiciara, după aprecierea Ministerului Justiției, de acord cu Ministerul Internelor, spre a efectua cercetarile ordonate de parchet, precum și delegatiunile date de judecatorii de instructie. Cînd în organizarea politiei exista servicii speciale de politie judiciara, detasarile prevăzute mai sus se fac din personalul acelor servicii.

Judecatorii dela judecatorii exercita politia judiciara în circumscripția lor în condițiunile art. 223.

Ofiterul de politie judiciara urmareste descoperirea contraventiilor politienesti în circumscripția sa în conformitate cu dispozitiile legii de fața și ale legilor speciale. El primeste rapoartele, denunjurile și plangerile referitoare la contraventiile politienesti și face cercetarile cuvenite, incheind procese verbale în conformitate cu dispozitiile art. 138 și urmatorii și inainteaza actele instanței competente în cel mult trei zile. Ofiterul de politie judiciara, aflandu-se în urmarirea unui infractor, poate instrumenta în cazuri urgente și în afară de circumscripția sa, avizand despre aceasta parchetul sau organele politienesti superioare.

În comunele despartite în mai multe circumscriptii (sectoare), comisarul de politie indeplineste aceste functiuni în mod statornic în circumscripția sa și incidental, în toata intinderea comunei unde este stabilit, fără a distinge dacă contraventia s'a facut în sectorul sau ori în altul din aceeasi comuna. Circumscripția nu margineste competența sa respectiva, ci indica numai circumscripția în care este dator a-și îndeplini functiunile în mod statornic și regulat. Cînd vreunul din comisarii de politie ai aceleeasi comune se afla, pentru legitime motive, împiedicat de a functiona, comisarul circumscriptiei vecine este indatorat a-l suplini.

Ofiterul de politie judiciara primeste denunjurile și plangerile referitoare la crimele și delictele comise în circumscripția unde își exercită functiunea. El incunostiinteaza de îndată pe procurorul tribunalului despre crimele și delictele ce i s'au adus la cunoștința, procede la facerea cercetarilor și ia măsuri pentru ca infractorii sa nu se ascunda sau sa dispara, precum și pentru a pastra intacte toate urmelor infractiunii, corpurile delicte și orice alte obiecte probatorii. El este de asemenea dator a primi denunjurile și plangerile relative la crime sau delicte comise în afară de circumscripția sa, și a le trimete fără intarziere autorităților competente.

Contra invinuitilor fugiti sau disparuti, dacă faptul savarsit este din acelea care atrage detinerea preventiva, ofiterii de politie judiciara sînt obligati a lua imediat măsuri pentru urmarirea și prinderea lor. În baza ordinului de urmărire adresat autorităților, invinuitul trebuie condus fără intarziere în fața ofiterului de politie judiciara care a cerut urmarirea.

Ofiterul de politie judiciara este dator să se supuna neconditionat ordinelor parchetului în privinta cercetarilor. El le efectueaza instiintand parchetul despre masurile luate și despre rezultatul lor.

Ofiterul de politie judiciara primind ordinul parchetului, culege toate informatiunile pentru descoperirea celor vinovati, se transporta de îndată la fața locului, de este cazul, și face toate cercetarile pentru constatarea crimelor și delictelor. El asculta toate persoanele care au cunoștința despre fapt și acelea dela care se poate astepta o deslusire asupra faptelor. El constata starea lucrurilor și orice urme lasate de infractiune, aduna toate probele și corpurile delicte, precum și orice informatiuni referitoare la trecutul infractorului, conduita lui, raporturile cu victima și atitudinea după comiterea infractiunii, incheind despre toate acestea procese verbale în conformitate cu art. 138 și urmatorii. El constata pe cat posibil și pagubele rezultate din comiterea infractiunii.

Cînd o lege speciala prevede pentru constatarea infracțiunilor și pe ofiterul politiei generale, cercetarea se face de cel dintai sezisat, care anunta de îndată și pe celalalt.

În caz de crime sau delicte, ofiterii de politie judiciara pot dispune retinerea invinuitilor pentru cercetari, numai în urmatoarele cazuri: 1. În caz de infractiuni flagrante, dacă identitatea infractorului prins nu se poate constata îndată sau chiar cînd fără aceasta din urma circumstanta pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de trei luni inchisoare; 2. Dacă invinuitul a fugit ori s'a ascuns, cu scopul de a se sustrage urmaririi și nu s'a prezentat ulterior de buna voie autorității, de asemenea dacă a comis acte ori a facut pregatiri pentru fuga, precum și cînd nu are locuinta statornica ori mijloace regulate de existenta sau este necunoscut și nu-și poate legitima identitatea; 3. Dacă exista probe ca invinuitul a incercat sau incearca sa castige pe unul dintre coautori, instigatori, complici, tainuitori, martori; experti, ori a incercat sau incearca a nimici, modifica ori ascunde urmele infractiunii; 4. Dacă invinuitul este strain și exista temere fondata ca fiind în libertate nu se va prezenta în cazul cînd va fi din nou chemat; 5. Dacă invinuitul în cursul cercetarilor deschise în contra lui a comis o noua crima sau delict, ori dacă exista probe ca invinuitul a amenintat ca va aduce la indeplinire crima sau delictul incercat, ori va comite o noua crima sau delict; 6. Dacă invinuitul este cunoscut ca infractor din obiceiu sau recidivist; 7. În caz de crima, sau în caz de delict, cînd acesta se pedepseste de lege cu o pedeapsă mai mare de un an sau cînd a fost savarsit prin mijloace teroriste sau cu ferocitate. Retinerea pentru cercetari nu poate avea loc în cazul infracțiunilor de presa.

Retinerea pentru cercetari prevăzută în articolul precedent nu poate dura mai mult de 24 ore, sub sancțiunea pedepsei prevăzute de codul penal pentru delictul de arestare ilegala. În cauzele complicate dacă cercetarea necesita un timp mai indelungat, retinerea pentru cercetari nu se poate prelungi decat cu autorizatia judecatorului de instructie sau, în cazurile extrem de urgente, a judecatorului dela judecatorie. Retinerea astfel prelungita nu poate depăși trei zile sub sancțiunea prevăzută mai sus. Motivele care au determinat prelungirea retinerii trebuiesc comunicate în scris celui retinut în prima zi a prelungirii. În procesul verbal de cercetare se face mențiune de ziua și ora cînd a inceput retinerea pentru cercetari, de motivele care au determinat-o, precum și de data și ora liberarii dacă s'a facut mai înainte, de trimiterea la parchet. Dacă invinuitul retinut se găsește în cazul art. 206, punctul 1 și e necesară o autorizare de a proceda, ea se cere imediat, continuand provizoriu retinerea în condițiunile de mai sus. În toate cazurile de retinere pentru cercetari, minorii se țin separat de adulti, de asemenea femeile separat de barbati.

Ofiterul de politie judiciara poate efectua perchizitii corporale cu ocazia prinderii sau retinerii invinuitului. Perchizitia corporala asupra unei femei nu se poate face decat de o femeie, Perchizitia domiciliara nu se poate face decat cu autorizarea judecatorului de instructie, în conformitate cu dispozitiile art. 247. Cînd ar fi temeri ca pînă la primirea autorizatiei judecatorului de instructie s'ar putea nimici ori modifica urmele infractiunii, ea poate fi data de judecatorul dela judecatoria respectiva. Perchizitia în caz de urgenta se poate face fără autorizatie, cînd nu este opunere. Atît despre perchizitia corporala cat și cea domiciliara se incheie proces verbal.

În caz de moarte violenta sau dacă cauza mortii este necunoscuta ori suspecta, ofiterul de politie judiciara este obligat a cere asistența medicului legist sau în lipsa acestuia a unui medic oficial, care face raport asupra cauzelor mortii și despre starea cadavrului. În caz de ranire, lovire, avort, viol sau alta infractiune în care este nevoie de constatari medicale, ofiterul de politie judiciara poate cere concursul medicilor mai sus aratati pentru examinarea victimelor.

Ofiterul de politie judiciara ridica spre pastrare armele și orice alt lucru ce pare ca a servit sau a fost destinat la comiterea crimei ori delictului sau care este un produs al infractiunii, precum și orice ar putea servi la descoperirea adevarului; el cere invinuitului sa dea explicatiuni asupra acestor lucruri.

Cînd sînt banueli ca la domiciliul inculpatului ar fi acte sau obiecte care ar servi c'a probe; ofiterul de politie judiciara va cere de îndată autorizatia prescrisa de art. 208 și le ridica incheind proces verbal.

Obiectele luate de ofiterul de politie judiciara trebuiesc, după natura lor, impachetate sau închise, și în totdeauna etichetate și sigilate cu sigiliul oficiului sau. Dacă ar fi oarecare obiecte pe care nu se pot scrie, ofiterul de politie judiciara trebuie să le aseze, pe cat posibil, fie în saci, fie în vase, care se sigileaza. Probele se iau în dublu, cînd aceasta e posibil.

Operațiile prescrise prin articolele de mai sus se fac în prezenta invinuitului, dacă, este arestat, sau, dacă el insusi nu asista, în prezenta unui imputernicit al său. Obiectele i se prezinta, spre a le recunoaste și a le insemna și la caz de nestiinta sau refuz din parte-i, se face mențiune de aceasta în procesul verbal.

Invinuitul trebuie să fie intrebat asupra numelui, etatii, religiunii, locului nasterii, locuinței, cetateniei, ocupatiunii, stării civile, averii, situațiunii militare și dacă a mai fost pedepsit, unde, cînd și pentru ce. După stabilirea identității i se pune în vedere interactiunea de care este invinuit și trebuie intrebat ce are de spus în apararea sa. În răspuns se trec și imprejurarile ce îi sînt favorabile.

Nu se pot intrebuinta față de persoanele cercetate, violenta, promisiuni, indemnuri, amenintari ori alte mijloace de constrangere, în scop de a obtine marturisiri. De asemenea este oprit de a determina pe un banuit sa savarseasca sau sa termine o faptă penala în scopul de a obtine indicii sau probe. Invinuitul nu poate fi obligat sa răspundă despre împrejurări asupra cărora trebuie să pastreze secretul impus de situațiunea sa de functionar, afara numai dacă s'a obținut incuviintarea autorității respective. Acela care calca dispozitiile de mai sus, este pedepsit disciplinar, fără prejudiciul sanctiunii penale.

Ofiterul de politie judiciara, care face primele cercetari are în exercitiul functiunii sale, dreptul de a cere direct ajutorul puterii publice.

Procesele verbale privitoare la constatarea crimelor și delictelor, în conformitate cu dispozitiile de mai sus, trebuiesc de îndată inaintate parchetului tribunalului respectiv, împreună cu cei retinuti, precum și toate corpurile delicte.

Infractiune flagranta este aceea descoperita în momentul comiterii sau imediat după comitere. Este de asemenea socotita infractiune flagranta și aceea ai carei faptuitori sînt urmariti, imediat după savarsire, de partea vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori au fost surprinsi cu efecte, arme, instrumente, hartii sau alte obiecte de natura a-i presupune autori sau complici, aproape de locul și de timpul comiterii infractiunii. Infractiunea continua, se considera flagranta, pînă la încetarea actiunii delictoase. În cazurile de mai sus, orice persoană are dreptul sa prinda pe faptuitor și sa-l conduca inaintea autorităților.

În toate cazurile de crima sau delict flagrant, ofiterul de politie judiciara este obligat sa inceapa de îndată cercetari și sa instiinteze pe procurorul tribunalului, care poate cere judecatorului de instructie să se transporte fără intarziere la fața locului pentru constatarea și instruirea infractiunii.

În toate cazurile flagrante de crima sau de delict, ofiterul de politie judiciara are dreptul sa faca perchizitii domiciliare și să efectueze cercetarile. Procesele verbale de constatarea infractiunii se inainteaza Ministerului public, în cel mult trei zile dela comiterea infractiunii, împreună cu corpurile delicte și cu cei retinuti pentru cercetare. În cazurile prevăzute de art. 226, procurorul trebuie să se conforme dispozițiilor din acel articol. În materie de contraventii flagrante și pedepsite de lege, numai cu amendă, ofiterul de politie odata cu constatarea faptului încasează dela contravenient amenda, dacă acesta declara ca își recunoaste vinovatia și voeste a nu mai fi supus judecatii, declaratie care se consemneaza în procesul verbal. În acest caz amenda este minimum prevăzut de lege. Contravenientului i se elibereaza dovada dintr'un carnet special cu cotor.

Procedura prevăzută pentru crimele și delictele flagrante nu se aplică minorilor.

În cazurile prevăzute de art.194, judecatorul de instructie procede la facerea cercetarilor, conformandu-se dispozițiilor referitoare la cercetarile efectuate de ofiterii de politie judiciara. După terminarea cercetarilor, actele dresate sînt inaintate Ministerului public care procede conform dispozițiilor cuprinse în Cartea II, Titlul II.

Judecatorul dela judecatorie exercita în comunele rurale din circumscripția sa politia judiciara, putand cere concursul celorlalți ofiteri ai politiei judiciare pentru aceasta. Pentru infractiunile de competența sa, judecatorul nu poate face cercetari, el poate însă ordona ofiterilor de politie judiciara din circumscriptie sa faca aceste cercetari. Pentru infractiunile ce nu sînt supuse jurisdictiei sale, și în cazul cînd alte organe de cercetare n'au intervenit, el are dreptul, fie din oficiu, fie după sezisarea facuta de cel vatamat, sa faca numele cercetari și sa ia măsuri de descoperire și prinderea autorilor. Procurorul nu poate insarcina pe judecatorii dela judecatorii cu facerea primelor cercetari.

Instructia se face numai pentru fapta aratata în rechizitor sau plangere și numai contra persoanei invinuite de acea fapta. Dacă în cursul instructiei se iveste necesitatea extinderii cercetarilor asupra unui alt fapt sau contra altor persoane, judecatorul de instructie comunică actele procurorului, care în termen de cel mult 5 zile îi transmite concluziile sale, fără ca prin aceasta judecatorul să fie împiedicat de a îndeplini orice acte de instructie ce nu sufera amanare.

Judecatorul de instructie este intotdeauna asistat de grefier. Procurorul este în drept sa ia cunoștința în orice stadiu despre lucrarile efectuate de judecatorul de instructie, cu indatorirea de a restitui actele în cel mult 24 ore. Aparatorul inculpatului nu poate asista la actele de instructie, afară de cazurile prevăzute de lege; poate însă în tot cursul instructiei să prezinte judecatorului cereri sau memorii. Partea vatamata poate de asemenea prezenta în cursul instructiei cereri și memorii.

Judecatorul de instructie este dator sa citeze persoanele aratate prin denunt sau plangere, precum și pe acele propuse de părți, sau orice altă persoană pe care crede necesar a o asculta. Judecatorul își indreapta cercetarile în toate directiile rezultand din actele primelor cercetari și din aratarile părții vatamate și ale invinuitului, aduna toate elementele necesare instructiunii, fie în favoarea, fie în defavoarea invinuitului, precum și orice informatiuni de natura a caracteriza personalitatea infractorului. Judecatorul intrebuinteaza toate mijloacele de investigatie puse de stiinta în serviciul justiției atît în privinta faptului penal cat și a daunelor cauzate prin infractiune. Probele de vinovatie trebuiesc stranse chiar dacă invinuitul recunoaste faptul.

Judecatorul de instructie la primul interogatoriu cauta sa stabileasca identitatea invinuitului, punandu-i intrebarile prevăzute de art. 214. După aceasta îi pune în vedere invinovatirea ce i se aduce, cerandu-i sa arate ce are de zis în aceasta privinta, ținînd seama de dispozitiunile art. 79, punctul 1.

Cînd procurorul a cerut arestarea și judecatorul de instructie, după luarea interogatorului, găsește că nu este cazul ca inculpatul să fie detinut preventiv, da o ordonanța de lasare în libertate, instiintand pe procuror. Aceasta ordonanța poate zi atacata de procuror cu opozitie în aceeasi zi la tribunalul respectiv. Judecatorul de instructie este dator sa puna în vedere inculpatului să se prezinte necitat la judecarea opozitiei declarata de procuror, incheind un proces verbal. Pînă la rezolvirea opozitiei, prevenitul rămîne liber.

Dispozitiile referitoare la martori, cuprinse în art. 145, se aplică și martorilor ascultati în cursul instructiei. În cursul instructiei, martorii nu depun juramant, afară de urmatoarele cazuri: 1. Dacă martorul sufera de o boala care îi pune vieata în primejdie; 2. Dacă este o puternica prezumtie ca martorul nu s'ar putea infatisa la ziua judecatii; 3. Dacă una din părți cere luarea juramantului, invocand motive serioase. În procesul verbal se face mențiune despre cauza care a determinat luarea juramantului. Martorii se citeaza pe cale administrativa, conform dispozițiilor cuprinse în art. 82.

Procurorul și partea civila nu pot asista la luarea interogatoriului și la audierea martorilor.

Oridecateori judecatorul de instructie găsește necesar sa faca cercetari la fața locului, trebuie să se conforme dispozițiilor cuprinse în art. 181 și urmatorii. Judecatorul poate, în caz de împiedicare, sa delege un ofiter de politie judiciara cu facerea cercetării locale.

Perchizitiile domiciliare nu se pot face decat de judecatorul de instructie sau în prezenta sa, conform dispozitiunilor art. 208. Cu toate acestea perchizitiile se pot face de un ofiter de politie judiciara, delegat de judecatorul de instructie, în caz de urgenta și cînd este împiedicat de a proceda el insusi. Perchizitionarea corporala se face în conformitate cu dispozitiile art. 208.

Dacă inculpatul este detinut, orice perchizitie la locuinta să se face în prezenta lui sau a unui imputernicit, și dacă nu este posibil, în prezenta unui membru al familiei. Cînd perchizitia se face de un ofiter de politie judiciara, care nu este magistrat, asistența a doi martori este obligatorie. Dacă inculpatul este liber, el este chemat sa asiste la perchizitie, fără incunostiintare prealabila.

Dacă perchizitiile se fac în altă parte decat la locuinta inculpatului, acesta poate asista cu invoirea judecatorului de instructie. Persoana la care se face perchizitia este chemata sa asiste, fără incunostintare prealabila. Dacă aceasta persoana lipseste sau este împiedicată, poate fi reprezentata.

În afară de crima sau delict flagrant, nicio perchizitie nu se poate face dela ora 20 pînă la ora 6, în interiorul unei case, contra vointei aceluia ce o locueste, decat de judecatorul de instructie în persoana. Perchizitia inceputa ziua se poate continua și în timpul noptii. Perchizitiile se pot efectua în timpul noptii în hoteluri, hanuri, carciumi și în genere, localuri deschise publicului, chiar în orele cînd vor fi închise.

Dacă este locul a se ridica acte scrise, judecatorul sau ofiterul de politie judiciara, delegat conform legii, numai el singur are dreptul sa ia cunoștința de conținutul actelor înainte de ridicarea lor.

Judecatorul de instructie este în drept a cere sa i se remita de către administrațiile publice sau private telegramele, scrisorile și orice alte lucruri trimise de inculpat sau adresate, sau destinate lui, fie direct, fie pe adresa unui tertiu.

Numai judecatorul de instructie ia cunoștința de conținutul scrisorilor și telegramelor ce i se remit. El retine pe cele necesare instructiei și restitue inculpatului sau destinatarului pe cele care nu ar fi de folos. Scrisorile și telegramele adresate unui tertiu nu pot fi deschise decat în prezenta acestuia, după ce a fost legalmente incunostintat. În cazul cînd telegramele și scrisorile ridicate sînt necesare instructiei, conținutul lor se aduce la cunoștința inculpatului sau destinatarului, afară de cazul cînd aceasta incunostiintare ar fi contrara interesului instructiei.

Dacă hartiile și obiectele care urmeaza a fi ridicate de judecatorul de instructie se afla în afară de circumscripția unde el este competent, acesta cere judecatorului de instructie al locului sa proceada la operațiile prevăzute în prezenta secțiune, conform dispozițiilor referitoare la comisiile rogatorii.

Nimeni nu poate fi arestat sau detinut decat în puterea unui mandat emis de judecatorul de instructie, de Ministerul public sau de instantele judecătorești în cazul cînd legea le da acest drept, afară de dreptul de retinere pentru cercetari acordat ofiterilor de politie judiciara în interesul primelor cercetari.

În orice materie criminala sau corectionala, judecatorul de instructie chiama pe inculpat cu mandat de infatisare. Acest mandat se trimite în plic inchis și inmanarea se face conform regulilor de procedura. Dacă inculpatul nu se prezinta sau nu justifica inaintea zilei de infatisare o cauza legitima de împiedicare, se emite contra sa mandat de aducere. În cazuri urgente judecatorul de instructie poate emite de-a-dreptul mandat de aducere. Atît în caz de mandat de infatisare cat și în caz de mandat de aducere, judecatorul trebuie să ia interogatoriul de îndată. Mandatul de arestare are de obiect detinerea preventiva a unei persoane. Judecatorul de instructie poate emite mandat de arestare, fie din oficiu, fie după cererea Ministerului public, în cazurile și condițiile prevăzute de art. 206, și numai după luarea interogatoriului, afară de cazul cînd invinuitul este disparut. Judecatorul de instructie e obligat a emite mandat și în cazul art. 242, cînd tribunalul a admis opozitia procurorului.

Orice mandat trebuie, sub pedeapsa de nulitate, sa indeplineasca urmatoarele condiții: 1. Sa fie datat, aratandu-se anul, luna, ziua și ora; 2. Sa arate locul de emitere; 3. Sa cuprindă numele, pronumele și calitatea magistratului care l-a emis și să fie semnat propriu de el; 4. Sa fie individual; 5. Sa indice numele, pronumele invinuitului și sa arate sumar faptul pentru care este urmarit; 6. Mandatul, după natura lui, contine ordinul de a se prezenta în fața justiției, de a fi adus sau de a fi arestat inculpatul; 7. Mandatele de aducere și de arestare vor fi motivate și vor cuprinde cauza care le-a provocat; 8. Mandatul de arestare mai, cuprinde, pe lîngă calificarea faptului, pedeapsa prevăzută de lege, precum și indicarea penitenciarului unde prevenitul trebuie condus.

Mandatul de arestare își pierde efectul și detinerea prevenitului inceteaza de drept, dacă în termen de 3 zile dela luarea interogatorului nu este confirmat de tribunal în camera de consiliu, în urma raportului judecatorului de instructie, ascultandu-se Ministerul public și prevenitul. Tribunalul se pronunță de îndată. Mandatele de arestare emise de primul presedinte al Curtii de Casatie și de primul presedinte al Curtii de Apel, în cazurile prevăzute de art. 579 și 585, sînt supuse confirmarii Curtii în complet de judecată redus, în acelasi termen și cu aceleasi forme prevăzute mai sus. Tot asemenea se urmeaza și în caz cînd primpresedintii sau consilierii delegați de ei, au insarcinat pe un judecator de instructie de a instrui în locul lor. Mandatul emis în condițiunile art. 255, alin. ultim, nu este supus primei confirmari. Dispozitiile referitoare la confirmare nu se aplică mandatelor emise contra, celor disparuti, cat timp se gasesc în aceasta stare.

Dacă în termen de o luna dela confirmarea mandatului, judecatorul de instructie nu poate termina instructia, prevenitul este pus în libertate, afara numai dacă tribunalul, în urma raportului judecatorului de instructie, nu decide, la expirarea termenului, prelungirea detinerii preventive, aratand anume imprejurarile care o impun. Tot astfel se urmeaza succesiv din luna în luna pînă la terminarea instructiei.

Termenele pentru confirmarea și reconfirmarea mandatului de arestare nu se socoteste pe zile libere.

Judecatorul de instructie este obligat în cursul instructiei sa dispună, din oficiu, punerea în libertate a prevenitului, oridecateori cauzele care au motivat arestarea, conform art. 206, au incetat, sau detinerea nu mai este necesară. În toate cazurile de punere în libertate din oficiu, cel eliberat este obligat să se conformeze dispozițiilor art. 129.

Mandatul de aducere sau de arestare se notifica printr'un agent al forței publice, care îl va infatisa în original persoanei prevăzute în el, lasandu-i copie. Acela care refuza de a se supune mandatului sau care, după ce a declarat ca este gata a se supune, incearca sa fuga, va fi constrans prin forta publică. Purtatorul mandatului chiama, de va cere trebuinta, forta publică și aceasta este datoare sa dea concursul cuvenit. Ofiterul insarcinat cu executarea mandatului de arestare poate lua cu sine agenti ai forței publice, pentru ca prevenitul sa nu scape. În acest scop el se adreseaza autorității din localitatea unde trebuie să, se execute mandatul de arestare. Aceasta autoritate trebuie să-i dea concursul cuvenit.

Dacă acela în contra caruia s'a emis mandat de aducere sau arestare, este gasit în afară de județul în care mandatul a fost emis, și dacă el ridica obiectii în contra executarii mandatului numai în ceea ce priveste identitatea, este condus în fața judecatorului de instructie al localității sau, în caz de departare prea mare, la judecatorul dela judecatoria cea mai apropiata, care, examinand de îndată obiectiile, și gasindu-le nefondate, vizeaza mandatul și dispune executarea lui. În cazul ca obiectiile ridicate par serioase, el cere telegrafic instructii judecatorului care a emis mandatul. Pînă la rezolvirea obiectiunilor, cel contra caruia s'a emis mandatul este retinut, afara numai dacă judecatorul crede ca fără pericol de disparitie, el poate fi lasat în libertate. Dacă judecatorul stabileste ca persoana adusa nu este cea aratata în mandat, o pune imediat în libertate. Despre toate acestea, judecatorul incheie proces verbal ce se trimite judecatorului de instructie odata cu mandatul.

Ofiterul insarcinat cu executarea mandatului de arestare conduce și preda de îndată pe prevenit administratorului inchisorii aratate în mandat, care trebuie să-l primeasca, retinand și mandatul. Administratorul inchisorii da agentului insarcinat cu executarea mandatului o adeverinta de primire. Aceasta adeverinta trebuie depusa la grefa judecatorului de instructie, care da agentului o alta dovada de primire.

Dacă acela, în contra caruia s'a emis mandatul, nu poate fi gasit, neavand un domiciliu cunoscut, agentul insarcinat cu executarea, constata aceasta pe verso mandatului, printr'un proces verbal, semnat și de agentul administrativ local care l-a insotit în cercetarile facute pentru gasirea urmaritului.

Dacă cel prevăzut în mandat are un domiciliu cunoscut, dar nu poate fi prins, după ce se va face la domiciliul sau o perchizitie pentru a fi gasit, mandatul de arestare se notifica prin lipirea pe usa la cea din urma, locuinta ce a avut, incheindu-se proces verbal despre toate acestea. Procesul verbal se incheie în prezenta a doi vecini, pe care-i poate gasi purtatorul mandatului; acestia subscriu procesul verbal, iar în caz de refuz sau dacă nu se gasesc, se face mențiune despre aceasta. Purtatorul mandatului de arestare face după accea să se vizeze procesul verbal de agentii prevăzuți în art. 264, lasandu-le copie de pe el. Mandatul de arestare și procesul verbal sînt după, aceasta depuse la grefa autorității ce a emis mandatul.

Arestatul nu poate primi nici adresa telegrame, scrisori sau alte comunicari, fără permisiunea judecatorului de instructie. Arestatul are în totdeauna facultatea sa trimita scrisori închise Ministrului Justiției și magistratului care instruiește afacerea. Judecatorul de instructie poate oricand sa viziteze pe preveniti în penitenciarele unde sînt detinuti.

Înainte de a declara instructia terminata, judecatorul de instructie este obligat, sub pedeapsa de nulitate, a pune în vedere inculpatului toate elementele adunate în cursul instructiei în favoarea sau defavoarea sa. Aceasta comunicare se face inculpatului în prezenta avocatului ales sau desemnat conform art. 79, a părții vatamate și a Ministerului public. În acest scop, judecatorul de instructie, fixand data comunicarii, instiinteaza pe inculpat, pe avocatul lui, pe partea civila și pe Ministerul public, ca au dreptul, în cele trei zile premergatoare, sa ia cunoștința de actele instructiei. Cu ocazia sedintei contradictorii, inculpatul, partea civila și avocatii lor, precum și Ministerul public pot prezenta observatii verbal sau în scris. Ministerul public formuleaza tot atunci și rechizitiile sale definitive, aratand, în cazul cînd cere trimiterea în judecata, ce calificare înțelege sa dea faptului. Judecatorul de instructie este dator să se pronunte asupra observatiilor facute. Dacă, în urma acestor observatii, judecatorul de instructie găsește ca este necesar sa verifice unele fapte sau să se completeze instructia, el procedeaza la efectuarea acestor acte, iar după terminarea lor se conforma din nou dispozițiilor cuprinse în prezentul articol în ce priveste comunicarea elementelor adunate. După indeplinirea dispozițiilor de mai sus, judecatorii de instructie declara instructia terminata.

Judecatorul de instructie, în toate cazurile de crime și delicte flagrante, poate face direct și personal toate actele atribuite ofiterilor de politie și procurorului, conformandu-se regulilor referitoare la ofiterii de politie judiciara și dispozițiilor prevăzute în capitolul despre urmărire. Judecatorul de instructie, în acest caz, incunostinteaza pe procuror, fără ca neprezentarea acestuia sa constitue o impiedicare.

Cînd asupra crimei sau delictului flagrant s'au facut cercetari și procurorul a transmis actele judecatorului de instructie, acesta este dator să le examineze fără intarziere, putand sa refaca pe cele ce nu ar parea complete sau exacte.

După terminarea instructiei, judecatorul de instructie se pronunță asupra rezultatelor acesteia printr'o ordonanța definitivă, hotarind: 1. Scoaterea de sub urmărire, cînd constata ca faptul nu exista sau nu poate fi imputat celui invinuit, sau nu cade sub prevederile legii penale, precum și atunci cînd actiunea penala este stinsa. 2. Trimiterea în judecata, cînd constata ca sînt suficiente indicii despre existenta faptului și a vinovatiei, iar faptul constitue un delict sau o contraventiune. 3. Transmiterea actelor la Camera de acuzare, cînd constata ca faptul constitue crima și sînt indicii suficiente despre existenta lui și a vinovatiei celui invinuit. Ordonanța definitivă va fi totdeauna motivata în fapt și în drept, ca va cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 328. De asemenea în ordonanța definitivă se vor descrie sumar corpurile delicte și se vor arata martorii ce trebuiesc citati la judecata atît împotriva cat și în apararea inculpatului.

În cazul cînd ordonanța definitivă pronunță scoaterea de sub urmărire sau trimiterea în judecata pentru o contraventie, prevenitul este pus de îndată în libertate. În caz de trimitere în judecata pentru delict, prevenitul este pus în libertate dacă nu sînt intrunite condițiunile prevăzute la art. 206 sau dacă judecatorul de instructie crede ca detinerea nu mai este necesară. În caz de crima, prevenitul rămîne arestat, dacă judecatorul de instructie găsește ca este locul, pînă la darea deciziei de către Camera de acuzare.

O copie de pe ordonanța definitivă se comunică Ministerului public și părților. În contra ordonantei definitive se poate face apel în cazurile și condițiunile aratate la art. 275.

În cauzele criminale, precum și în cauzele corectionale și politienesti, atunci cînd s'a declarat apel de vreuna din părți, dosarul se inainteaza Camerei de acuzare. În cauzele corectionale și politienesti, după expirarea termenului de apel și dacă nu s'a facut apel, dosarul se transmite instanței competente.

Pe lîngă fiecare Curte de Apel funcționează ca instanța superioara de instructie o Camera de acuzare, care se compune din trei consilieri ai Curtii, desemnați conform legii de organizare judecătorească. La Curtile cu mai multe secțiuni se poate înființa o Camera de acuzare ca secțiune permanenta.

Camera de acuzare se pronunță asupra: 1. Apelurilor facute contra incheierilor tribunalului date conform art. 242 și 257; 2. Apelurilor facute în contra ordonantelor judecatorului de instructie, în cazurile prevăzute de art. 448; 3. Apelurilor facute în contra ordonantelor definitive, conform art. 451. 4. Afacerilor criminale care i s'au trimis, conform art. 270, punctul 3. 5. Camera de acuzare se pronunță de asemeni asupra prelungirii instructiunii, conform art. 237 și asupra intarzierilor exagerate în facerea instructiilor cînd în urma cererii Ministerului public, a inculpatului sau părții civile, poate desinvesti pe judecatorul respectiv și delega cu facerea instructiei pe un alt judecator de instructie sau pe un alt membru al tribunalului.

Președintele, primind dosarul, convoaca Camera și supune fiecare cauza desbaterilor în urmatoarele condiții: 1. Cînd Camera este chemata să se pronunte în cazul art. 275, punctele 1 și 2, judeca după acte și memorii prezentate de părți și raportul scris al Ministerului public; 2. Cînd Camera judeca apelul facut contra ordonantei definitive, ea se pronunță pe baza actelor și memoriilor scrise depuse de părți și raportului scrie al Ministerului public; 3. Cînd Camera de acuzare este chemata sa examineze dosarele în cauzele criminale, președintele desemneaza pe unul din membrii Camerei care să intocmeasca un raport asupra afacerii. Raportul trebuie să cuprindă expunerea faptului, mersul instructiei, dovezile stranse și calificarea juridica ce s'a dat faptului. Consilierul raportor trebuie să arate, dacă este necesar un supliment de instructie și dacă calificarea data trebuie mentinuta. Repartitia dosarelor pentru raport se face egal între toți membrii Camerei. Inculpatul poate, personal sau prin aparatorul sau, sa ia cunoștința de acte fără a le putea deplasa. Ministerul public, partea civila și inculpatul, au dreptul de a depune memorii scrise; în toate cazurile camera de acuzare poate chema părțile pentru a da lamuriri orale în contradictoriu. Camera, după citirea raportului și concluziile orale ale inculpatului ori aparatorului sau, ale Ministerului public și părții civile, pronunță deciziunea sa. Camera delibereaza în secret. Camera examineaza dacă exista probe sau indicii ca inculpatul a savarsit vreo infractiune și dacă aceste probe sau indicii sînt destul de grave ca să justifice punerea lui sub acuzare. Ea poate ordona, de va cere trebuinta, noi informații sau cercetari, delegand pe judecatorul de instructie cu aducerea lor la indeplinire sau chiar pe un alt judecator.

Cînd Camera de acuzare constata că nu exista nicio urma a vreunei infractiuni sau că nu sînt destule indicii de vinovatie, ori rezultă ca actiunea penala este stinsa în orice mod, prin decizia sa declara că nu este caz de urmărire și ordona punerea în libertate a prevenitului dacă nu este retinut pentru o alta cauza.

Cînd Camera de acuzare constata ca faptul inculpatului este de natura politieneasca sau corectionala, pronunță trimiterea în judecata instanței competente și dispune liberarea prevenitului, conform dispozițiilor art. 271, alin. 2.

Dacă faptul este calificat crima prin lege și Camera de acuzare constata probe și indicii suficiente contra inculpatului, ordona trimiterea acestuia inaintea Curtii cu Jurați. În toate cazurile Camera de acuzare este datoare sa statueze, pentru fiecare din inculpatii trimisi inaintea sa, asupra tuturor infracțiunilor care rezultă din actele de instructie.

Cînd Camera pronunță punerea inculpatului sub acuzare, ea statueaza prin aceeasi încheiere asupra arestarii sau lasarii lui în libertate. Ordonanța de arestare trebuie să cuprindă ordinul de transferare a acuzatului la arestul Curtii cu Jurați.

Deciziunea Camerei de acuzare trebuie să conțină o expunere amanuntita a faptului comis, calificarea legala și textele de legi aplicabile. Camera este obligata a se pronunță asupra mijloacelor esentiale de aparare invocate în cursul instructiei, sau prin memorii, precum și asupra rechizitiilor scrise ale Ministerului public. Deciziunea trebuie să fie subscrisa de toți judecatorii care au dat-o, trecandu-se și numele lor. Toate dispozitiile acestui articol sînt prescrise sub pedeapsa de nulitate.

Procurorul general ingrijeste ca deciziunea Camerei de acuzare, prin care acuzatul este trimis în judecata Curtii cu Jurați, să fie comunicata în copie fiecaruia din acuzatii detinuti, de către administratorul inchisorii sau ajutorul sau, iar de organele administrative celor lasati liberi, la domiciliul lor ales sau la reședința. Deodata cu comunicarea deciziunii, procurorul notifica acuzatului ca are dreptul, în termen de 5 zile dela acea comunicare, sa faca recurs în Casatie contra deciziunei Camerei de acuzare, luand dela acuzat o dovadă speciala despre aceasta, iar cînd aceasta nu este posibil, se procedeaza conform art. 91.

În 24 de ore după comunicarea copiilor susmentionate acuzatul arestat trebuie stramutat în arestul Curtii cu Jurați. Ministerul public instiinteaza pe primarul comunei locului unde se afla domiciliul acuzatului, dacă acel domiciliu este cunoscut, cat și pe primarul locului unde s'a comis infractiunea, despre decizia prin care s'a hotarit trimiterea acuzatului în judecata Curtii cu Jurați. Aceasta instiintare se afișează la usa primariilor respective.

După indeplinirea formalitatilor de mai sus, procurorul trimite dosarul cu decizia Camerei de acuzare și dovezile de comunicare presedintelui tribunalului sau presedintelui Curtii cu Jurați, dacă sesiunea este deschisa. Deodata cu trimiterea dosarului, procurorul trimite și lista pe care o întocmește, cuprinzand martorii acuzarii și ai apararii care urmeaza să fie citati în proces.

În caz de trimitere în judecata, dacă s'a decis menținerea arestarii, mandatul de arestare, sub puterea caruia se afla prevenitul, păstrează forta executorie pînă ce instanța de judecată pronunță hotărîrea.

Camera de acuzare hotaraste prin aceeasi decizie și asupra infracțiunilor conexe care prin actele de instructie au fost aduse în fața ei și decide trimiterea în judecata după normele stabilite în acest cod.