Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Plangerea se face de persoana care a suferit vatamare în urma unei infractiuni, personal sau prin procurator, și care poate avea calitatea de parte civila. De asemenea pot face plangere sotul pentru sotie, ascendentul pentru descendentul minor, supus puterii sale, tutorul, curatorul, pentru tot ce se referă la tutela, afară de cazul cînd legea dispune altfel. Plangerile și orice cerere scrisa adresata autorităților judiciare sau instanțelor penale, trebuiesc redactate în limba română. Ele trebuie să cuprindă numele și pronumele, calitatea și domiciliul petitionarului, obiectul cererii și motivele pe care se intemeiaza. Cînd plangerea este adresata direct instanței, ea trebuie să cuprindă și descrierea faptului, indicarea autorului sau a persoanei responsabile, aratarea dovezilor, declaratia dacă se constitue sau nu parte civila și domiciliul părților și al martorilor. Dispozitiile referitoare la denunt se aplică și plangerii.