LexistoriaDreptul la drept.

Denuntul și plangerea

Azi

Codul de procedură penală (1936) · 6 articole

Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Articolul 186

Denunt se numeste incunostiintarea despre vreo calcare a legii penale. Denuntul trebuie să fie semnat de denuntator sau de un procurator special al său. Pentru denuntul verbal, procurorul, judecatorul de instructie sau ofiterii de politie judiciara, incheie proces verbal semnat de ei și de denuntator, și dacă acesta nu stie a subscrie se face mențiune despre aceasta. Dacă denuntatorul sau imputernicitul sau nu stiu sau nu voesc sa subscrie se face mențiune despre aceasta. Procura rămîne intotdeauna alaturata la actul de denuntare și denuntatorul este în drept a scoate copie de pe actul sau de denuntare.

Articolul 187

Plangerea se face de persoana care a suferit vatamare în urma unei infractiuni, personal sau prin procurator, și care poate avea calitatea de parte civila. De asemenea pot face plangere sotul pentru sotie, ascendentul pentru descendentul minor, supus puterii sale, tutorul, curatorul, pentru tot ce se referă la tutela, afară de cazul cînd legea dispune altfel. Plangerile și orice cerere scrisa adresata autorităților judiciare sau instanțelor penale, trebuiesc redactate în limba română. Ele trebuie să cuprindă numele și pronumele, calitatea și domiciliul petitionarului, obiectul cererii și motivele pe care se intemeiaza. Cînd plangerea este adresata direct instanței, ea trebuie să cuprindă și descrierea faptului, indicarea autorului sau a persoanei responsabile, aratarea dovezilor, declaratia dacă se constitue sau nu parte civila și domiciliul părților și al martorilor. Dispozitiile referitoare la denunt se aplică și plangerii.

Articolul 188

Nu se pot ordona și începe cercetari cu privire la infractiuni, cînd după lege este necesară o plangere prealabila, decat pe baza unei asemenea plangeri.

Articolul 189

Orice autoritate, orice functionar sau ofiter public, care ar lua cunoștința de vreo crima sau delict, are indatorirea sa informeze îndată pe procurorul tribunalului în a cărui circumscriptie s'a comis crima sau delictul, sau pe procurorul de pe lîngă tribunalul, unde invinuitul s'ar putea afla, și de a transmite acestui magistrat toate informațiile, actele relative la faptul incriminat și datele ce poseda. Totdeodata cînd este în exercitiul functiunii trebuie să ia măsuri ca sa nu dispara urmele infractiunii, pentru pastrarea corpurilor delicte și a celorlalte obiecte probatorii.

Articolul 190

Orice persoană care ar fi fost martora la savarsirea unui atentat, fie contra sigurantei publice, fie contra vietii sau proprietății unei persoane, sau are cunoștința despre atari fapte; este de asemenea obligata de a instiinta de îndată pe procuror sau pe oricare ofiter de politie judiciara.

Articolul 191

Denunjurile prevăzute în cele doua articole precedente nu sînt supuse la niciun fel de formalitate.