Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Deciziunea Camerei de acuzare trebuie să conțină o expunere amanuntita a faptului comis, calificarea legala și textele de legi aplicabile. Camera este obligata a se pronunță asupra mijloacelor esentiale de aparare invocate în cursul instructiei, sau prin memorii, precum și asupra rechizitiilor scrise ale Ministerului public. Deciziunea trebuie să fie subscrisa de toți judecatorii care au dat-o, trecandu-se și numele lor. Toate dispozitiile acestui articol sînt prescrise sub pedeapsa de nulitate.