Camera de acuzare

Pe lîngă fiecare Curte de Apel funcționează ca instanța superioara de instructie o Camera de acuzare, care se compune din trei consilieri ai Curtii, desemnați conform legii de organizare judecătorească. La Curtile cu mai multe secțiuni se poate înființa o Camera de acuzare ca secțiune permanenta.

Camera de acuzare se pronunță asupra: 1. Apelurilor facute contra incheierilor tribunalului date conform art. 242 și 257; 2. Apelurilor facute în contra ordonantelor judecatorului de instructie, în cazurile prevăzute de art. 448; 3. Apelurilor facute în contra ordonantelor definitive, conform art. 451. 4. Afacerilor criminale care i s'au trimis, conform art. 270, punctul 3. 5. Camera de acuzare se pronunță de asemeni asupra prelungirii instructiunii, conform art. 237 și asupra intarzierilor exagerate în facerea instructiilor cînd în urma cererii Ministerului public, a inculpatului sau părții civile, poate desinvesti pe judecatorul respectiv și delega cu facerea instructiei pe un alt judecator de instructie sau pe un alt membru al tribunalului.

Președintele, primind dosarul, convoaca Camera și supune fiecare cauza desbaterilor în urmatoarele condiții: 1. Cînd Camera este chemata să se pronunte în cazul art. 275, punctele 1 și 2, judeca după acte și memorii prezentate de părți și raportul scris al Ministerului public; 2. Cînd Camera judeca apelul facut contra ordonantei definitive, ea se pronunță pe baza actelor și memoriilor scrise depuse de părți și raportului scrie al Ministerului public; 3. Cînd Camera de acuzare este chemata sa examineze dosarele în cauzele criminale, președintele desemneaza pe unul din membrii Camerei care să intocmeasca un raport asupra afacerii. Raportul trebuie să cuprindă expunerea faptului, mersul instructiei, dovezile stranse și calificarea juridica ce s'a dat faptului. Consilierul raportor trebuie să arate, dacă este necesar un supliment de instructie și dacă calificarea data trebuie mentinuta. Repartitia dosarelor pentru raport se face egal între toți membrii Camerei. Inculpatul poate, personal sau prin aparatorul sau, sa ia cunoștința de acte fără a le putea deplasa. Ministerul public, partea civila și inculpatul, au dreptul de a depune memorii scrise; în toate cazurile camera de acuzare poate chema părțile pentru a da lamuriri orale în contradictoriu. Camera, după citirea raportului și concluziile orale ale inculpatului ori aparatorului sau, ale Ministerului public și părții civile, pronunță deciziunea sa. Camera delibereaza în secret. Camera examineaza dacă exista probe sau indicii ca inculpatul a savarsit vreo infractiune și dacă aceste probe sau indicii sînt destul de grave ca să justifice punerea lui sub acuzare. Ea poate ordona, de va cere trebuinta, noi informații sau cercetari, delegand pe judecatorul de instructie cu aducerea lor la indeplinire sau chiar pe un alt judecator.

Cînd Camera de acuzare constata că nu exista nicio urma a vreunei infractiuni sau că nu sînt destule indicii de vinovatie, ori rezultă ca actiunea penala este stinsa în orice mod, prin decizia sa declara că nu este caz de urmărire și ordona punerea în libertate a prevenitului dacă nu este retinut pentru o alta cauza.

Cînd Camera de acuzare constata ca faptul inculpatului este de natura politieneasca sau corectionala, pronunță trimiterea în judecata instanței competente și dispune liberarea prevenitului, conform dispozițiilor art. 271, alin. 2.

Dacă faptul este calificat crima prin lege și Camera de acuzare constata probe și indicii suficiente contra inculpatului, ordona trimiterea acestuia inaintea Curtii cu Jurați. În toate cazurile Camera de acuzare este datoare sa statueze, pentru fiecare din inculpatii trimisi inaintea sa, asupra tuturor infracțiunilor care rezultă din actele de instructie.

Cînd Camera pronunță punerea inculpatului sub acuzare, ea statueaza prin aceeasi încheiere asupra arestarii sau lasarii lui în libertate. Ordonanța de arestare trebuie să cuprindă ordinul de transferare a acuzatului la arestul Curtii cu Jurați.

Deciziunea Camerei de acuzare trebuie să conțină o expunere amanuntita a faptului comis, calificarea legala și textele de legi aplicabile. Camera este obligata a se pronunță asupra mijloacelor esentiale de aparare invocate în cursul instructiei, sau prin memorii, precum și asupra rechizitiilor scrise ale Ministerului public. Deciziunea trebuie să fie subscrisa de toți judecatorii care au dat-o, trecandu-se și numele lor. Toate dispozitiile acestui articol sînt prescrise sub pedeapsa de nulitate.

Procurorul general ingrijeste ca deciziunea Camerei de acuzare, prin care acuzatul este trimis în judecata Curtii cu Jurați, să fie comunicata în copie fiecaruia din acuzatii detinuti, de către administratorul inchisorii sau ajutorul sau, iar de organele administrative celor lasati liberi, la domiciliul lor ales sau la reședința. Deodata cu comunicarea deciziunii, procurorul notifica acuzatului ca are dreptul, în termen de 5 zile dela acea comunicare, sa faca recurs în Casatie contra deciziunei Camerei de acuzare, luand dela acuzat o dovadă speciala despre aceasta, iar cînd aceasta nu este posibil, se procedeaza conform art. 91.

În 24 de ore după comunicarea copiilor susmentionate acuzatul arestat trebuie stramutat în arestul Curtii cu Jurați. Ministerul public instiinteaza pe primarul comunei locului unde se afla domiciliul acuzatului, dacă acel domiciliu este cunoscut, cat și pe primarul locului unde s'a comis infractiunea, despre decizia prin care s'a hotarit trimiterea acuzatului în judecata Curtii cu Jurați. Aceasta instiintare se afișează la usa primariilor respective.

După indeplinirea formalitatilor de mai sus, procurorul trimite dosarul cu decizia Camerei de acuzare și dovezile de comunicare presedintelui tribunalului sau presedintelui Curtii cu Jurați, dacă sesiunea este deschisa. Deodata cu trimiterea dosarului, procurorul trimite și lista pe care o întocmește, cuprinzand martorii acuzarii și ai apararii care urmeaza să fie citati în proces.

În caz de trimitere în judecata, dacă s'a decis menținerea arestarii, mandatul de arestare, sub puterea caruia se afla prevenitul, păstrează forta executorie pînă ce instanța de judecată pronunță hotărîrea.

Camera de acuzare hotaraste prin aceeasi decizie și asupra infracțiunilor conexe care prin actele de instructie au fost aduse în fața ei și decide trimiterea în judecata după normele stabilite în acest cod.