Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
În caz de crime sau delicte, ofiterii de politie judiciara pot dispune retinerea invinuitilor pentru cercetari, numai în urmatoarele cazuri: 1. În caz de infractiuni flagrante, dacă identitatea infractorului prins nu se poate constata îndată sau chiar cînd fără aceasta din urma circumstanta pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de trei luni inchisoare; 2. Dacă invinuitul a fugit ori s'a ascuns, cu scopul de a se sustrage urmaririi și nu s'a prezentat ulterior de buna voie autorității, de asemenea dacă a comis acte ori a facut pregatiri pentru fuga, precum și cînd nu are locuinta statornica ori mijloace regulate de existenta sau este necunoscut și nu-și poate legitima identitatea; 3. Dacă exista probe ca invinuitul a incercat sau incearca sa castige pe unul dintre coautori, instigatori, complici, tainuitori, martori; experti, ori a incercat sau incearca a nimici, modifica ori ascunde urmele infractiunii; 4. Dacă invinuitul este strain și exista temere fondata ca fiind în libertate nu se va prezenta în cazul cînd va fi din nou chemat; 5. Dacă invinuitul în cursul cercetarilor deschise în contra lui a comis o noua crima sau delict, ori dacă exista probe ca invinuitul a amenintat ca va aduce la indeplinire crima sau delictul incercat, ori va comite o noua crima sau delict; 6. Dacă invinuitul este cunoscut ca infractor din obiceiu sau recidivist; 7. În caz de crima, sau în caz de delict, cînd acesta se pedepseste de lege cu o pedeapsă mai mare de un an sau cînd a fost savarsit prin mijloace teroriste sau cu ferocitate. Retinerea pentru cercetari nu poate avea loc în cazul infracțiunilor de presa.