Atributiunile politiei judiciare și procedura primelor cercetari

Ofiterul de politie judiciara urmareste descoperirea contraventiilor politienesti în circumscripția sa în conformitate cu dispozitiile legii de fața și ale legilor speciale. El primeste rapoartele, denunjurile și plangerile referitoare la contraventiile politienesti și face cercetarile cuvenite, incheind procese verbale în conformitate cu dispozitiile art. 138 și urmatorii și inainteaza actele instanței competente în cel mult trei zile. Ofiterul de politie judiciara, aflandu-se în urmarirea unui infractor, poate instrumenta în cazuri urgente și în afară de circumscripția sa, avizand despre aceasta parchetul sau organele politienesti superioare.

În comunele despartite în mai multe circumscriptii (sectoare), comisarul de politie indeplineste aceste functiuni în mod statornic în circumscripția sa și incidental, în toata intinderea comunei unde este stabilit, fără a distinge dacă contraventia s'a facut în sectorul sau ori în altul din aceeasi comuna. Circumscripția nu margineste competența sa respectiva, ci indica numai circumscripția în care este dator a-și îndeplini functiunile în mod statornic și regulat. Cînd vreunul din comisarii de politie ai aceleeasi comune se afla, pentru legitime motive, împiedicat de a functiona, comisarul circumscriptiei vecine este indatorat a-l suplini.

Ofiterul de politie judiciara primeste denunjurile și plangerile referitoare la crimele și delictele comise în circumscripția unde își exercită functiunea. El incunostiinteaza de îndată pe procurorul tribunalului despre crimele și delictele ce i s'au adus la cunoștința, procede la facerea cercetarilor și ia măsuri pentru ca infractorii sa nu se ascunda sau sa dispara, precum și pentru a pastra intacte toate urmelor infractiunii, corpurile delicte și orice alte obiecte probatorii. El este de asemenea dator a primi denunjurile și plangerile relative la crime sau delicte comise în afară de circumscripția sa, și a le trimete fără intarziere autorităților competente.

Contra invinuitilor fugiti sau disparuti, dacă faptul savarsit este din acelea care atrage detinerea preventiva, ofiterii de politie judiciara sînt obligati a lua imediat măsuri pentru urmarirea și prinderea lor. În baza ordinului de urmărire adresat autorităților, invinuitul trebuie condus fără intarziere în fața ofiterului de politie judiciara care a cerut urmarirea.

Ofiterul de politie judiciara este dator să se supuna neconditionat ordinelor parchetului în privinta cercetarilor. El le efectueaza instiintand parchetul despre masurile luate și despre rezultatul lor.

Ofiterul de politie judiciara primind ordinul parchetului, culege toate informatiunile pentru descoperirea celor vinovati, se transporta de îndată la fața locului, de este cazul, și face toate cercetarile pentru constatarea crimelor și delictelor. El asculta toate persoanele care au cunoștința despre fapt și acelea dela care se poate astepta o deslusire asupra faptelor. El constata starea lucrurilor și orice urme lasate de infractiune, aduna toate probele și corpurile delicte, precum și orice informatiuni referitoare la trecutul infractorului, conduita lui, raporturile cu victima și atitudinea după comiterea infractiunii, incheind despre toate acestea procese verbale în conformitate cu art. 138 și urmatorii. El constata pe cat posibil și pagubele rezultate din comiterea infractiunii.

Cînd o lege speciala prevede pentru constatarea infracțiunilor și pe ofiterul politiei generale, cercetarea se face de cel dintai sezisat, care anunta de îndată și pe celalalt.

În caz de crime sau delicte, ofiterii de politie judiciara pot dispune retinerea invinuitilor pentru cercetari, numai în urmatoarele cazuri: 1. În caz de infractiuni flagrante, dacă identitatea infractorului prins nu se poate constata îndată sau chiar cînd fără aceasta din urma circumstanta pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de trei luni inchisoare; 2. Dacă invinuitul a fugit ori s'a ascuns, cu scopul de a se sustrage urmaririi și nu s'a prezentat ulterior de buna voie autorității, de asemenea dacă a comis acte ori a facut pregatiri pentru fuga, precum și cînd nu are locuinta statornica ori mijloace regulate de existenta sau este necunoscut și nu-și poate legitima identitatea; 3. Dacă exista probe ca invinuitul a incercat sau incearca sa castige pe unul dintre coautori, instigatori, complici, tainuitori, martori; experti, ori a incercat sau incearca a nimici, modifica ori ascunde urmele infractiunii; 4. Dacă invinuitul este strain și exista temere fondata ca fiind în libertate nu se va prezenta în cazul cînd va fi din nou chemat; 5. Dacă invinuitul în cursul cercetarilor deschise în contra lui a comis o noua crima sau delict, ori dacă exista probe ca invinuitul a amenintat ca va aduce la indeplinire crima sau delictul incercat, ori va comite o noua crima sau delict; 6. Dacă invinuitul este cunoscut ca infractor din obiceiu sau recidivist; 7. În caz de crima, sau în caz de delict, cînd acesta se pedepseste de lege cu o pedeapsă mai mare de un an sau cînd a fost savarsit prin mijloace teroriste sau cu ferocitate. Retinerea pentru cercetari nu poate avea loc în cazul infracțiunilor de presa.

Retinerea pentru cercetari prevăzută în articolul precedent nu poate dura mai mult de 24 ore, sub sancțiunea pedepsei prevăzute de codul penal pentru delictul de arestare ilegala. În cauzele complicate dacă cercetarea necesita un timp mai indelungat, retinerea pentru cercetari nu se poate prelungi decat cu autorizatia judecatorului de instructie sau, în cazurile extrem de urgente, a judecatorului dela judecatorie. Retinerea astfel prelungita nu poate depăși trei zile sub sancțiunea prevăzută mai sus. Motivele care au determinat prelungirea retinerii trebuiesc comunicate în scris celui retinut în prima zi a prelungirii. În procesul verbal de cercetare se face mențiune de ziua și ora cînd a inceput retinerea pentru cercetari, de motivele care au determinat-o, precum și de data și ora liberarii dacă s'a facut mai înainte, de trimiterea la parchet. Dacă invinuitul retinut se găsește în cazul art. 206, punctul 1 și e necesară o autorizare de a proceda, ea se cere imediat, continuand provizoriu retinerea în condițiunile de mai sus. În toate cazurile de retinere pentru cercetari, minorii se țin separat de adulti, de asemenea femeile separat de barbati.

Ofiterul de politie judiciara poate efectua perchizitii corporale cu ocazia prinderii sau retinerii invinuitului. Perchizitia corporala asupra unei femei nu se poate face decat de o femeie, Perchizitia domiciliara nu se poate face decat cu autorizarea judecatorului de instructie, în conformitate cu dispozitiile art. 247. Cînd ar fi temeri ca pînă la primirea autorizatiei judecatorului de instructie s'ar putea nimici ori modifica urmele infractiunii, ea poate fi data de judecatorul dela judecatoria respectiva. Perchizitia în caz de urgenta se poate face fără autorizatie, cînd nu este opunere. Atît despre perchizitia corporala cat și cea domiciliara se incheie proces verbal.

În caz de moarte violenta sau dacă cauza mortii este necunoscuta ori suspecta, ofiterul de politie judiciara este obligat a cere asistența medicului legist sau în lipsa acestuia a unui medic oficial, care face raport asupra cauzelor mortii și despre starea cadavrului. În caz de ranire, lovire, avort, viol sau alta infractiune în care este nevoie de constatari medicale, ofiterul de politie judiciara poate cere concursul medicilor mai sus aratati pentru examinarea victimelor.

Ofiterul de politie judiciara ridica spre pastrare armele și orice alt lucru ce pare ca a servit sau a fost destinat la comiterea crimei ori delictului sau care este un produs al infractiunii, precum și orice ar putea servi la descoperirea adevarului; el cere invinuitului sa dea explicatiuni asupra acestor lucruri.

Cînd sînt banueli ca la domiciliul inculpatului ar fi acte sau obiecte care ar servi c'a probe; ofiterul de politie judiciara va cere de îndată autorizatia prescrisa de art. 208 și le ridica incheind proces verbal.

Obiectele luate de ofiterul de politie judiciara trebuiesc, după natura lor, impachetate sau închise, și în totdeauna etichetate și sigilate cu sigiliul oficiului sau. Dacă ar fi oarecare obiecte pe care nu se pot scrie, ofiterul de politie judiciara trebuie să le aseze, pe cat posibil, fie în saci, fie în vase, care se sigileaza. Probele se iau în dublu, cînd aceasta e posibil.

Operațiile prescrise prin articolele de mai sus se fac în prezenta invinuitului, dacă, este arestat, sau, dacă el insusi nu asista, în prezenta unui imputernicit al său. Obiectele i se prezinta, spre a le recunoaste și a le insemna și la caz de nestiinta sau refuz din parte-i, se face mențiune de aceasta în procesul verbal.

Invinuitul trebuie să fie intrebat asupra numelui, etatii, religiunii, locului nasterii, locuinței, cetateniei, ocupatiunii, stării civile, averii, situațiunii militare și dacă a mai fost pedepsit, unde, cînd și pentru ce. După stabilirea identității i se pune în vedere interactiunea de care este invinuit și trebuie intrebat ce are de spus în apararea sa. În răspuns se trec și imprejurarile ce îi sînt favorabile.

Nu se pot intrebuinta față de persoanele cercetate, violenta, promisiuni, indemnuri, amenintari ori alte mijloace de constrangere, în scop de a obtine marturisiri. De asemenea este oprit de a determina pe un banuit sa savarseasca sau sa termine o faptă penala în scopul de a obtine indicii sau probe. Invinuitul nu poate fi obligat sa răspundă despre împrejurări asupra cărora trebuie să pastreze secretul impus de situațiunea sa de functionar, afara numai dacă s'a obținut incuviintarea autorității respective. Acela care calca dispozitiile de mai sus, este pedepsit disciplinar, fără prejudiciul sanctiunii penale.

Ofiterul de politie judiciara, care face primele cercetari are în exercitiul functiunii sale, dreptul de a cere direct ajutorul puterii publice.

Procesele verbale privitoare la constatarea crimelor și delictelor, în conformitate cu dispozitiile de mai sus, trebuiesc de îndată inaintate parchetului tribunalului respectiv, împreună cu cei retinuti, precum și toate corpurile delicte.