Autoritățile și organele chemate a ordona și executa primele cercetari

Procurorul de îndată ce afla ca s'a comis o crima sau un delict sau a primit o plangere sau un denunt despre aceasta, cerceteaza singur sau da ordin, dacă este cazul, ofiterilor de politie judiciara sa faca cercetari pentru descoperirea adevarului. El poate cere efectuarea intregei cercetari, sau numai a unor acte. El indrumeaza cercetarile, controlează mersul lor și felul de a proceda al autorităților care cerceteaza. Procurorul poate ordona oricand terminarea primelor cercetari.

În caz de crime sau delicte grave, precum și cînd faptuitorii nu sînt cunoscuti, procurorul poate trimete denunjurile și plangerile primite deadreptul judecatorului de instructie spre a face primele cercetari. De asemenea el îi poate trimite actele de cercetare incheiate de alti ofiteri de politie judiciara, pentru continuarea cercetarilor. Dacă denunjurile sau plangerile primite sînt referitoare la infractiuni ce nu intră în competența instanțelor din circumscripția sa, el trimite denuntul sau plangerea Ministerului, public competent, sau autorității administrative ori militare sau altor autorități competente.

În caz de crime sau delicte grave, procurorul tribunalului este obligat a incunostiinta de îndată pe procurorul general al Curtii de Apel respective.

Politia judiciara se exercită de către Ministerul public de pe lîngă tribunal, sub supravegherea procurorului general de pe lîngă Curtea de Apel, precum și de toți funcționarii care după lege au calitatea de ofiteri de politie judiciara, în condițiile prevăzute de acele legi.

Pe lîngă parchetul fiecarui tribunal funcționează, numiti sau detasati, unul sau mai mulți ofiteri de politie judiciara, după aprecierea Ministerului Justiției, de acord cu Ministerul Internelor, spre a efectua cercetarile ordonate de parchet, precum și delegatiunile date de judecatorii de instructie. Cînd în organizarea politiei exista servicii speciale de politie judiciara, detasarile prevăzute mai sus se fac din personalul acelor servicii.

Judecatorii dela judecatorii exercita politia judiciara în circumscripția lor în condițiunile art. 223.

Ofiterul de politie judiciara urmareste descoperirea contraventiilor politienesti în circumscripția sa în conformitate cu dispozitiile legii de fața și ale legilor speciale. El primeste rapoartele, denunjurile și plangerile referitoare la contraventiile politienesti și face cercetarile cuvenite, incheind procese verbale în conformitate cu dispozitiile art. 138 și urmatorii și inainteaza actele instanței competente în cel mult trei zile. Ofiterul de politie judiciara, aflandu-se în urmarirea unui infractor, poate instrumenta în cazuri urgente și în afară de circumscripția sa, avizand despre aceasta parchetul sau organele politienesti superioare.

În comunele despartite în mai multe circumscriptii (sectoare), comisarul de politie indeplineste aceste functiuni în mod statornic în circumscripția sa și incidental, în toata intinderea comunei unde este stabilit, fără a distinge dacă contraventia s'a facut în sectorul sau ori în altul din aceeasi comuna. Circumscripția nu margineste competența sa respectiva, ci indica numai circumscripția în care este dator a-și îndeplini functiunile în mod statornic și regulat. Cînd vreunul din comisarii de politie ai aceleeasi comune se afla, pentru legitime motive, împiedicat de a functiona, comisarul circumscriptiei vecine este indatorat a-l suplini.

Ofiterul de politie judiciara primeste denunjurile și plangerile referitoare la crimele și delictele comise în circumscripția unde își exercită functiunea. El incunostiinteaza de îndată pe procurorul tribunalului despre crimele și delictele ce i s'au adus la cunoștința, procede la facerea cercetarilor și ia măsuri pentru ca infractorii sa nu se ascunda sau sa dispara, precum și pentru a pastra intacte toate urmelor infractiunii, corpurile delicte și orice alte obiecte probatorii. El este de asemenea dator a primi denunjurile și plangerile relative la crime sau delicte comise în afară de circumscripția sa, și a le trimete fără intarziere autorităților competente.

Contra invinuitilor fugiti sau disparuti, dacă faptul savarsit este din acelea care atrage detinerea preventiva, ofiterii de politie judiciara sînt obligati a lua imediat măsuri pentru urmarirea și prinderea lor. În baza ordinului de urmărire adresat autorităților, invinuitul trebuie condus fără intarziere în fața ofiterului de politie judiciara care a cerut urmarirea.

Ofiterul de politie judiciara este dator să se supuna neconditionat ordinelor parchetului în privinta cercetarilor. El le efectueaza instiintand parchetul despre masurile luate și despre rezultatul lor.

Ofiterul de politie judiciara primind ordinul parchetului, culege toate informatiunile pentru descoperirea celor vinovati, se transporta de îndată la fața locului, de este cazul, și face toate cercetarile pentru constatarea crimelor și delictelor. El asculta toate persoanele care au cunoștința despre fapt și acelea dela care se poate astepta o deslusire asupra faptelor. El constata starea lucrurilor și orice urme lasate de infractiune, aduna toate probele și corpurile delicte, precum și orice informatiuni referitoare la trecutul infractorului, conduita lui, raporturile cu victima și atitudinea după comiterea infractiunii, incheind despre toate acestea procese verbale în conformitate cu art. 138 și urmatorii. El constata pe cat posibil și pagubele rezultate din comiterea infractiunii.

Cînd o lege speciala prevede pentru constatarea infracțiunilor și pe ofiterul politiei generale, cercetarea se face de cel dintai sezisat, care anunta de îndată și pe celalalt.

În caz de crime sau delicte, ofiterii de politie judiciara pot dispune retinerea invinuitilor pentru cercetari, numai în urmatoarele cazuri: 1. În caz de infractiuni flagrante, dacă identitatea infractorului prins nu se poate constata îndată sau chiar cînd fără aceasta din urma circumstanta pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de trei luni inchisoare; 2. Dacă invinuitul a fugit ori s'a ascuns, cu scopul de a se sustrage urmaririi și nu s'a prezentat ulterior de buna voie autorității, de asemenea dacă a comis acte ori a facut pregatiri pentru fuga, precum și cînd nu are locuinta statornica ori mijloace regulate de existenta sau este necunoscut și nu-și poate legitima identitatea; 3. Dacă exista probe ca invinuitul a incercat sau incearca sa castige pe unul dintre coautori, instigatori, complici, tainuitori, martori; experti, ori a incercat sau incearca a nimici, modifica ori ascunde urmele infractiunii; 4. Dacă invinuitul este strain și exista temere fondata ca fiind în libertate nu se va prezenta în cazul cînd va fi din nou chemat; 5. Dacă invinuitul în cursul cercetarilor deschise în contra lui a comis o noua crima sau delict, ori dacă exista probe ca invinuitul a amenintat ca va aduce la indeplinire crima sau delictul incercat, ori va comite o noua crima sau delict; 6. Dacă invinuitul este cunoscut ca infractor din obiceiu sau recidivist; 7. În caz de crima, sau în caz de delict, cînd acesta se pedepseste de lege cu o pedeapsă mai mare de un an sau cînd a fost savarsit prin mijloace teroriste sau cu ferocitate. Retinerea pentru cercetari nu poate avea loc în cazul infracțiunilor de presa.

Retinerea pentru cercetari prevăzută în articolul precedent nu poate dura mai mult de 24 ore, sub sancțiunea pedepsei prevăzute de codul penal pentru delictul de arestare ilegala. În cauzele complicate dacă cercetarea necesita un timp mai indelungat, retinerea pentru cercetari nu se poate prelungi decat cu autorizatia judecatorului de instructie sau, în cazurile extrem de urgente, a judecatorului dela judecatorie. Retinerea astfel prelungita nu poate depăși trei zile sub sancțiunea prevăzută mai sus. Motivele care au determinat prelungirea retinerii trebuiesc comunicate în scris celui retinut în prima zi a prelungirii. În procesul verbal de cercetare se face mențiune de ziua și ora cînd a inceput retinerea pentru cercetari, de motivele care au determinat-o, precum și de data și ora liberarii dacă s'a facut mai înainte, de trimiterea la parchet. Dacă invinuitul retinut se găsește în cazul art. 206, punctul 1 și e necesară o autorizare de a proceda, ea se cere imediat, continuand provizoriu retinerea în condițiunile de mai sus. În toate cazurile de retinere pentru cercetari, minorii se țin separat de adulti, de asemenea femeile separat de barbati.

Ofiterul de politie judiciara poate efectua perchizitii corporale cu ocazia prinderii sau retinerii invinuitului. Perchizitia corporala asupra unei femei nu se poate face decat de o femeie, Perchizitia domiciliara nu se poate face decat cu autorizarea judecatorului de instructie, în conformitate cu dispozitiile art. 247. Cînd ar fi temeri ca pînă la primirea autorizatiei judecatorului de instructie s'ar putea nimici ori modifica urmele infractiunii, ea poate fi data de judecatorul dela judecatoria respectiva. Perchizitia în caz de urgenta se poate face fără autorizatie, cînd nu este opunere. Atît despre perchizitia corporala cat și cea domiciliara se incheie proces verbal.

În caz de moarte violenta sau dacă cauza mortii este necunoscuta ori suspecta, ofiterul de politie judiciara este obligat a cere asistența medicului legist sau în lipsa acestuia a unui medic oficial, care face raport asupra cauzelor mortii și despre starea cadavrului. În caz de ranire, lovire, avort, viol sau alta infractiune în care este nevoie de constatari medicale, ofiterul de politie judiciara poate cere concursul medicilor mai sus aratati pentru examinarea victimelor.

Ofiterul de politie judiciara ridica spre pastrare armele și orice alt lucru ce pare ca a servit sau a fost destinat la comiterea crimei ori delictului sau care este un produs al infractiunii, precum și orice ar putea servi la descoperirea adevarului; el cere invinuitului sa dea explicatiuni asupra acestor lucruri.

Cînd sînt banueli ca la domiciliul inculpatului ar fi acte sau obiecte care ar servi c'a probe; ofiterul de politie judiciara va cere de îndată autorizatia prescrisa de art. 208 și le ridica incheind proces verbal.

Obiectele luate de ofiterul de politie judiciara trebuiesc, după natura lor, impachetate sau închise, și în totdeauna etichetate și sigilate cu sigiliul oficiului sau. Dacă ar fi oarecare obiecte pe care nu se pot scrie, ofiterul de politie judiciara trebuie să le aseze, pe cat posibil, fie în saci, fie în vase, care se sigileaza. Probele se iau în dublu, cînd aceasta e posibil.

Operațiile prescrise prin articolele de mai sus se fac în prezenta invinuitului, dacă, este arestat, sau, dacă el insusi nu asista, în prezenta unui imputernicit al său. Obiectele i se prezinta, spre a le recunoaste și a le insemna și la caz de nestiinta sau refuz din parte-i, se face mențiune de aceasta în procesul verbal.

Invinuitul trebuie să fie intrebat asupra numelui, etatii, religiunii, locului nasterii, locuinței, cetateniei, ocupatiunii, stării civile, averii, situațiunii militare și dacă a mai fost pedepsit, unde, cînd și pentru ce. După stabilirea identității i se pune în vedere interactiunea de care este invinuit și trebuie intrebat ce are de spus în apararea sa. În răspuns se trec și imprejurarile ce îi sînt favorabile.

Nu se pot intrebuinta față de persoanele cercetate, violenta, promisiuni, indemnuri, amenintari ori alte mijloace de constrangere, în scop de a obtine marturisiri. De asemenea este oprit de a determina pe un banuit sa savarseasca sau sa termine o faptă penala în scopul de a obtine indicii sau probe. Invinuitul nu poate fi obligat sa răspundă despre împrejurări asupra cărora trebuie să pastreze secretul impus de situațiunea sa de functionar, afara numai dacă s'a obținut incuviintarea autorității respective. Acela care calca dispozitiile de mai sus, este pedepsit disciplinar, fără prejudiciul sanctiunii penale.

Ofiterul de politie judiciara, care face primele cercetari are în exercitiul functiunii sale, dreptul de a cere direct ajutorul puterii publice.

Procesele verbale privitoare la constatarea crimelor și delictelor, în conformitate cu dispozitiile de mai sus, trebuiesc de îndată inaintate parchetului tribunalului respectiv, împreună cu cei retinuti, precum și toate corpurile delicte.

Infractiune flagranta este aceea descoperita în momentul comiterii sau imediat după comitere. Este de asemenea socotita infractiune flagranta și aceea ai carei faptuitori sînt urmariti, imediat după savarsire, de partea vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori au fost surprinsi cu efecte, arme, instrumente, hartii sau alte obiecte de natura a-i presupune autori sau complici, aproape de locul și de timpul comiterii infractiunii. Infractiunea continua, se considera flagranta, pînă la încetarea actiunii delictoase. În cazurile de mai sus, orice persoană are dreptul sa prinda pe faptuitor și sa-l conduca inaintea autorităților.

În toate cazurile de crima sau delict flagrant, ofiterul de politie judiciara este obligat sa inceapa de îndată cercetari și sa instiinteze pe procurorul tribunalului, care poate cere judecatorului de instructie să se transporte fără intarziere la fața locului pentru constatarea și instruirea infractiunii.

În toate cazurile flagrante de crima sau de delict, ofiterul de politie judiciara are dreptul sa faca perchizitii domiciliare și să efectueze cercetarile. Procesele verbale de constatarea infractiunii se inainteaza Ministerului public, în cel mult trei zile dela comiterea infractiunii, împreună cu corpurile delicte și cu cei retinuti pentru cercetare. În cazurile prevăzute de art. 226, procurorul trebuie să se conforme dispozițiilor din acel articol. În materie de contraventii flagrante și pedepsite de lege, numai cu amendă, ofiterul de politie odata cu constatarea faptului încasează dela contravenient amenda, dacă acesta declara ca își recunoaste vinovatia și voeste a nu mai fi supus judecatii, declaratie care se consemneaza în procesul verbal. În acest caz amenda este minimum prevăzut de lege. Contravenientului i se elibereaza dovada dintr'un carnet special cu cotor.

Procedura prevăzută pentru crimele și delictele flagrante nu se aplică minorilor.

În cazurile prevăzute de art.194, judecatorul de instructie procede la facerea cercetarilor, conformandu-se dispozițiilor referitoare la cercetarile efectuate de ofiterii de politie judiciara. După terminarea cercetarilor, actele dresate sînt inaintate Ministerului public care procede conform dispozițiilor cuprinse în Cartea II, Titlul II.

Judecatorul dela judecatorie exercita în comunele rurale din circumscripția sa politia judiciara, putand cere concursul celorlalți ofiteri ai politiei judiciare pentru aceasta. Pentru infractiunile de competența sa, judecatorul nu poate face cercetari, el poate însă ordona ofiterilor de politie judiciara din circumscriptie sa faca aceste cercetari. Pentru infractiunile ce nu sînt supuse jurisdictiei sale, și în cazul cînd alte organe de cercetare n'au intervenit, el are dreptul, fie din oficiu, fie după sezisarea facuta de cel vatamat, sa faca numele cercetari și sa ia măsuri de descoperire și prinderea autorilor. Procurorul nu poate insarcina pe judecatorii dela judecatorii cu facerea primelor cercetari.