Codul de procedură penală (1936) · 3 articole
Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Instructia se face numai pentru fapta aratata în rechizitor sau plangere și numai contra persoanei invinuite de acea fapta. Dacă în cursul instructiei se iveste necesitatea extinderii cercetarilor asupra unui alt fapt sau contra altor persoane, judecatorul de instructie comunică actele procurorului, care în termen de cel mult 5 zile îi transmite concluziile sale, fără ca prin aceasta judecatorul să fie împiedicat de a îndeplini orice acte de instructie ce nu sufera amanare.
Judecatorul de instructie este intotdeauna asistat de grefier. Procurorul este în drept sa ia cunoștința în orice stadiu despre lucrarile efectuate de judecatorul de instructie, cu indatorirea de a restitui actele în cel mult 24 ore. Aparatorul inculpatului nu poate asista la actele de instructie, afară de cazurile prevăzute de lege; poate însă în tot cursul instructiei să prezinte judecatorului cereri sau memorii. Partea vatamata poate de asemenea prezenta în cursul instructiei cereri și memorii.
Judecatorul de instructie este dator sa citeze persoanele aratate prin denunt sau plangere, precum și pe acele propuse de părți, sau orice altă persoană pe care crede necesar a o asculta. Judecatorul își indreapta cercetarile în toate directiile rezultand din actele primelor cercetari și din aratarile părții vatamate și ale invinuitului, aduna toate elementele necesare instructiunii, fie în favoarea, fie în defavoarea invinuitului, precum și orice informatiuni de natura a caracteriza personalitatea infractorului. Judecatorul intrebuinteaza toate mijloacele de investigatie puse de stiinta în serviciul justiției atît în privinta faptului penal cat și a daunelor cauzate prin infractiune. Probele de vinovatie trebuiesc stranse chiar dacă invinuitul recunoaste faptul.