Codul de procedură penală (1936) · 4 articole
Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Judecatorul de instructie la primul interogatoriu cauta sa stabileasca identitatea invinuitului, punandu-i intrebarile prevăzute de art. 214. După aceasta îi pune în vedere invinovatirea ce i se aduce, cerandu-i sa arate ce are de zis în aceasta privinta, ținînd seama de dispozitiunile art. 79, punctul 1.
Cînd procurorul a cerut arestarea și judecatorul de instructie, după luarea interogatorului, găsește că nu este cazul ca inculpatul să fie detinut preventiv, da o ordonanța de lasare în libertate, instiintand pe procuror. Aceasta ordonanța poate zi atacata de procuror cu opozitie în aceeasi zi la tribunalul respectiv. Judecatorul de instructie este dator sa puna în vedere inculpatului să se prezinte necitat la judecarea opozitiei declarata de procuror, incheind un proces verbal. Pînă la rezolvirea opozitiei, prevenitul rămîne liber.
Dispozitiile referitoare la martori, cuprinse în art. 145, se aplică și martorilor ascultati în cursul instructiei. În cursul instructiei, martorii nu depun juramant, afară de urmatoarele cazuri: 1. Dacă martorul sufera de o boala care îi pune vieata în primejdie; 2. Dacă este o puternica prezumtie ca martorul nu s'ar putea infatisa la ziua judecatii; 3. Dacă una din părți cere luarea juramantului, invocand motive serioase. În procesul verbal se face mențiune despre cauza care a determinat luarea juramantului. Martorii se citeaza pe cale administrativa, conform dispozițiilor cuprinse în art. 82.
Procurorul și partea civila nu pot asista la luarea interogatoriului și la audierea martorilor.