LexistoriaDreptul la drept.

Mandatele și arestarea preventiva

Azi

Codul de procedură penală (1936) · 13 articole

Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Articolul 254

Nimeni nu poate fi arestat sau detinut decat în puterea unui mandat emis de judecatorul de instructie, de Ministerul public sau de instantele judecătorești în cazul cînd legea le da acest drept, afară de dreptul de retinere pentru cercetari acordat ofiterilor de politie judiciara în interesul primelor cercetari.

Articolul 255

În orice materie criminala sau corectionala, judecatorul de instructie chiama pe inculpat cu mandat de infatisare. Acest mandat se trimite în plic inchis și inmanarea se face conform regulilor de procedura. Dacă inculpatul nu se prezinta sau nu justifica inaintea zilei de infatisare o cauza legitima de împiedicare, se emite contra sa mandat de aducere. În cazuri urgente judecatorul de instructie poate emite de-a-dreptul mandat de aducere. Atît în caz de mandat de infatisare cat și în caz de mandat de aducere, judecatorul trebuie să ia interogatoriul de îndată. Mandatul de arestare are de obiect detinerea preventiva a unei persoane. Judecatorul de instructie poate emite mandat de arestare, fie din oficiu, fie după cererea Ministerului public, în cazurile și condițiile prevăzute de art. 206, și numai după luarea interogatoriului, afară de cazul cînd invinuitul este disparut. Judecatorul de instructie e obligat a emite mandat și în cazul art. 242, cînd tribunalul a admis opozitia procurorului.

Articolul 256

Orice mandat trebuie, sub pedeapsa de nulitate, sa indeplineasca urmatoarele condiții: 1. Sa fie datat, aratandu-se anul, luna, ziua și ora; 2. Sa arate locul de emitere; 3. Sa cuprindă numele, pronumele și calitatea magistratului care l-a emis și să fie semnat propriu de el; 4. Sa fie individual; 5. Sa indice numele, pronumele invinuitului și sa arate sumar faptul pentru care este urmarit; 6. Mandatul, după natura lui, contine ordinul de a se prezenta în fața justiției, de a fi adus sau de a fi arestat inculpatul; 7. Mandatele de aducere și de arestare vor fi motivate și vor cuprinde cauza care le-a provocat; 8. Mandatul de arestare mai, cuprinde, pe lîngă calificarea faptului, pedeapsa prevăzută de lege, precum și indicarea penitenciarului unde prevenitul trebuie condus.

Articolul 257

Mandatul de arestare își pierde efectul și detinerea prevenitului inceteaza de drept, dacă în termen de 3 zile dela luarea interogatorului nu este confirmat de tribunal în camera de consiliu, în urma raportului judecatorului de instructie, ascultandu-se Ministerul public și prevenitul. Tribunalul se pronunță de îndată. Mandatele de arestare emise de primul presedinte al Curtii de Casatie și de primul presedinte al Curtii de Apel, în cazurile prevăzute de art. 579 și 585, sînt supuse confirmarii Curtii în complet de judecată redus, în acelasi termen și cu aceleasi forme prevăzute mai sus. Tot asemenea se urmeaza și în caz cînd primpresedintii sau consilierii delegați de ei, au insarcinat pe un judecator de instructie de a instrui în locul lor. Mandatul emis în condițiunile art. 255, alin. ultim, nu este supus primei confirmari. Dispozitiile referitoare la confirmare nu se aplică mandatelor emise contra, celor disparuti, cat timp se gasesc în aceasta stare.

Articolul 258

Dacă în termen de o luna dela confirmarea mandatului, judecatorul de instructie nu poate termina instructia, prevenitul este pus în libertate, afara numai dacă tribunalul, în urma raportului judecatorului de instructie, nu decide, la expirarea termenului, prelungirea detinerii preventive, aratand anume imprejurarile care o impun. Tot astfel se urmeaza succesiv din luna în luna pînă la terminarea instructiei.

Articolul 259

Termenele pentru confirmarea și reconfirmarea mandatului de arestare nu se socoteste pe zile libere.

Articolul 260

Judecatorul de instructie este obligat în cursul instructiei sa dispună, din oficiu, punerea în libertate a prevenitului, oridecateori cauzele care au motivat arestarea, conform art. 206, au incetat, sau detinerea nu mai este necesară. În toate cazurile de punere în libertate din oficiu, cel eliberat este obligat să se conformeze dispozițiilor art. 129.

Articolul 261

Mandatul de aducere sau de arestare se notifica printr'un agent al forței publice, care îl va infatisa în original persoanei prevăzute în el, lasandu-i copie. Acela care refuza de a se supune mandatului sau care, după ce a declarat ca este gata a se supune, incearca sa fuga, va fi constrans prin forta publică. Purtatorul mandatului chiama, de va cere trebuinta, forta publică și aceasta este datoare sa dea concursul cuvenit. Ofiterul insarcinat cu executarea mandatului de arestare poate lua cu sine agenti ai forței publice, pentru ca prevenitul sa nu scape. În acest scop el se adreseaza autorității din localitatea unde trebuie să, se execute mandatul de arestare. Aceasta autoritate trebuie să-i dea concursul cuvenit.

Articolul 262

Dacă acela în contra caruia s'a emis mandat de aducere sau arestare, este gasit în afară de județul în care mandatul a fost emis, și dacă el ridica obiectii în contra executarii mandatului numai în ceea ce priveste identitatea, este condus în fața judecatorului de instructie al localității sau, în caz de departare prea mare, la judecatorul dela judecatoria cea mai apropiata, care, examinand de îndată obiectiile, și gasindu-le nefondate, vizeaza mandatul și dispune executarea lui. În cazul ca obiectiile ridicate par serioase, el cere telegrafic instructii judecatorului care a emis mandatul. Pînă la rezolvirea obiectiunilor, cel contra caruia s'a emis mandatul este retinut, afara numai dacă judecatorul crede ca fără pericol de disparitie, el poate fi lasat în libertate. Dacă judecatorul stabileste ca persoana adusa nu este cea aratata în mandat, o pune imediat în libertate. Despre toate acestea, judecatorul incheie proces verbal ce se trimite judecatorului de instructie odata cu mandatul.

Articolul 263

Ofiterul insarcinat cu executarea mandatului de arestare conduce și preda de îndată pe prevenit administratorului inchisorii aratate în mandat, care trebuie să-l primeasca, retinand și mandatul. Administratorul inchisorii da agentului insarcinat cu executarea mandatului o adeverinta de primire. Aceasta adeverinta trebuie depusa la grefa judecatorului de instructie, care da agentului o alta dovada de primire.

Articolul 264

Dacă acela, în contra caruia s'a emis mandatul, nu poate fi gasit, neavand un domiciliu cunoscut, agentul insarcinat cu executarea, constata aceasta pe verso mandatului, printr'un proces verbal, semnat și de agentul administrativ local care l-a insotit în cercetarile facute pentru gasirea urmaritului.

Articolul 265

Dacă cel prevăzut în mandat are un domiciliu cunoscut, dar nu poate fi prins, după ce se va face la domiciliul sau o perchizitie pentru a fi gasit, mandatul de arestare se notifica prin lipirea pe usa la cea din urma, locuinta ce a avut, incheindu-se proces verbal despre toate acestea. Procesul verbal se incheie în prezenta a doi vecini, pe care-i poate gasi purtatorul mandatului; acestia subscriu procesul verbal, iar în caz de refuz sau dacă nu se gasesc, se face mențiune despre aceasta. Purtatorul mandatului de arestare face după accea să se vizeze procesul verbal de agentii prevăzuți în art. 264, lasandu-le copie de pe el. Mandatul de arestare și procesul verbal sînt după, aceasta depuse la grefa autorității ce a emis mandatul.

Articolul 266

Arestatul nu poate primi nici adresa telegrame, scrisori sau alte comunicari, fără permisiunea judecatorului de instructie. Arestatul are în totdeauna facultatea sa trimita scrisori închise Ministrului Justiției și magistratului care instruiește afacerea. Judecatorul de instructie poate oricand sa viziteze pe preveniti în penitenciarele unde sînt detinuti.