Judecatoria

Judecatorul este investit prin plangerea părții vatamate, a persoanelor aratate la art. 230, prin rechizitoriul procurorului sau prin cererea ofiterilor de politie judiciara, ori prin trimitere.

În cazul infracțiunilor de competența judecatoriei, partea vatamata are dreptul sa puna concluzii și în privinta actiunii penale, chiar dacă nu este constituita parte civila. În procesele intentate prin plangerea directa a părții vatamate, aceasta poate aduce martori direct în sedinta, fără să-i fi declarat mai înainte.

Judecarea delictelor flagrante trimese de Ministerul public, conform art. 226, se face în aceeasi zi sau cel mai tarziu în ziua urmatoare, martorii putand fi chemati și verbal prin orice ofiter de politie judiciara sau agent al forței publice. Inculpatul este în drept a arata în fața instanței de judecată ca faptul ce i se imputa nu poate fi judecat după procedura delictelor flagrante. Dacă instanța din oficiu sau la cererea inculpatului, constata ca faptul ce i se imputa nu poate fi judecat după procedura delictelor flagrante, judecatorul anulează mandatul de arestare, dacă este cazul, retine cauza și o judeca conform dreptului comun. În caz de respingere a incidentului, apelul se declara numai deodata cu apelul asupra fondului.

Cînd cauza nu este în stare de judecată, judecatorul o amana pentru cel mai apropiat termen. În ambele cazuri, judecatorul se pronunță și asupra liberarii provizorii a prevenitului. Dacă liberarea a fost admisa, inculpatul este pus în libertate. În caz de respingere, hotărîrea se poate ataca numai odata cu apelul asupra fondului. În toate cazurile, instanța da termen în cunoștința celor prezenți.

Cînd reclamantul este de fața și voeste a-și urmări pretentiile sale civile pe calea sumara a acestei proceduri, judecatorul statueaza asupra acestor pretentii. Cînd însă reclamantul, nu este de fața sau cînd lichidarea pretentiunilor nu este de o grabnica solutie, judecatorul statuand asupra vinovatiei, rezerva reclamantului facultatea de a se adresa pentru quantumul despăgubirilor sale instanțelor civile.

În procesele de contraventii, judecatorul, pe baza actelor incheiate conform art. 199 și urmatorii, dacă contraventia e pedepsita de lege numai cu o amenda, care nu ar depăși 1.500 lei și dacă nu exista parte civila constituita, pronunță, fără a mai cita, condamnarea printr'o ordonanța penala, pune în sarcina contravenientului și cheltuielile procesului, iar în cazurile determinate de lege, ordona confiscarea sau restituirea lucrurilor sechestrate. Judecatorul poate aplica prin aceeasi ordonanța dispozitiile suspendarii executarii condamnarii, conform art. 60 din codul penal. Ordonanța penala are acelasi cuprins ca și cartea de judecată.

Ordonanța penala se comunică în copie inculpatului, cu instiintarea ca dacă în 10 zile dela comunicare nu face opozitie, ordonanța penala devine executorie. Opozitia trebuie prezentată personal sau prin procurator. Judecatorul fixeaza ziua de infatisare, pe care o da în cunoștința oponentului.

Dacă contravenientul se prezinta la ziua fixata, judecatorul poate confirma ordonanța, reduce amenda sau achita. Dacă inculpatul, fără a arata o împiedicare legitima, nu se prezinta, judecatorul respinge opozitia, punand în sarcina condamnatului cheltuielile ulterioare.

Cartea de judecată prin care s'a respins opozitia poate fi atacata numai cu recurs. Totusi, cînd procurorul tribunalului are cunoștința ca s'a pronuntat o condamnare printr'o ordonanța penala pentru un delict sau o contraventie, care nu se judeca cu aceasta procedura, poate pune în miscare actiunea penala după procedura ordinara, instiintand de îndată pe judecator. Instanța competența, prin hotărîrea sa, pronunță și anularea ordonantei penale și a actelor de executare.