Codul de procedură penală (1936) · 4 articole
Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Tribunalul, în materie corectionala, este investit în delictele de competența sa: 1. Prin rechizitorul Ministerului public; 2. Prin trimiterea ce i se face, prin ordonanța judecatorului de instructie sau prin decizia Camerei de acuzare; 3. Prin plangere directa, conform art. 228 și 230; 4. Prin trimiterea ce i se face de către o alta instanța, în cazurile admise de lege.
Dacă faptul este de competența judecatoriei și dacă Ministerul public, partea civila sau inculpatul, după ce li s'a atras atenția de tribunal n'au cerut trimiterea cauzei la instanța competența, tribunalul judeca în prima și ultima instanța.
Dacă tribunalul găsește ca faptul este de natura criminala și dacă a fost sezisat printr'o ordonanța a judecatorului de instructie sau printr'o decizie a Camerei de acuzare, el își declina competența, Curtea de Casatie urmand sa pronunte un regulament de competența. Dacă a fost sezisat de Ministerul public sau printr'o plangere directa, trimite afacerea inaintea judecatorului de instructie competente.
Dispozitiile din art. 338, referitoare la judecarea delictelor flagrante, se aplică și tribunalului.