Executarea dispozițiilor penale

Hotărîrile instanțelor și dispozitiile autorităților judecătorești au putere executorie pe intreg cuprinsul Statului Roman.

Pedepsele pronuntate prin hotărîri nu se pot executa decat după ce aceste hotărîri au ramas definitive în privinta condamnarii penale. Condamnarea penala devine definitivă: 1. Cînd fiind pronunțată în lipsa, nu s'a declarat opozitie, în cazurile și termenele prevăzute de lege; 2. Cînd hotărîrea data în prima instanța, asupra actiunii penale, nu a fost atacata cu apel sau cel condamnat și-a retras apelul și nu exista alt apel în privinta actiunii penale; 3. Cînd în contra hotărîrilor pronuntate în ultima instanța asupra actiunii penale nu s'a facut recurs sau cînd recursul condamnatului a fost retras și nu mai exista alt recurs în privinta actiunii penale; 4. Cînd recursul condamnatului sau a Ministerului public a fost respins. Ministerul public de pe lîngă instanța care a pronuntat pedeapsa și judecatorul dela judecatorie, pentru cele pronuntate de această instanță, sînt organe de executare.

Îndată ce hotărîrea a ramas definitivă, instanța trimite un extras de pe hotărîre, vizat de presedinte, Ministerului public de pe lîngă tribunalul care a pronuntat hotărîrea în prima instanța sau direct judecatoriei.

Ministerul public, în cazul cînd pedeapsa este privativa de libertate, emite un mandat de executare a pedepsei care cuprinde numele și pronumele, vîrsta, profesiunea, locuinta celui condamnat, pedeapsa pronunțată, textul de lege pe care este bazata aceasta pedeapsa, ordinul de arestare și penitenciarul unde urmeaza a fi executata pedeapsa. Hotărîrea Curtii cu Jurați se trimite în extras Ministerului public de pe lîngă tribunal. Mandatul, insotit de o copie certificata de procuror, se trimite spre executare autorităților politienesti sau administrative.

La judecatorii, judecatorul indeplineste atribuțiile conferite mai sus Ministerului public.

Pe baza mandatului emis, autoritățile politienesti sau administrative proced la arestarea condamnatului, îi remit copie de pe mandat și-l duc la inchisoarea indicată în mandat. Dacă nu sînt banuieli de fuga și durata pedepsei este mai mica de trei luni, mai înainte de arestare, se notifica condamnatului copia de pe mandat, dandu-i-se un termen de cinci zile, după care urmeaza să se prezinte spre a fi incarcerat. Despre operațiunea de intemnitare, administratorul penitenciarului incheie un proces verbal, semnat și de condamnat, dacă stie și voieste a semna, pe care îl trimite autorității dela care emana mandatul.

Dacă persoana condamnata la o pedeapsă privativa de libertate se găsește deja arestata, procurorul ordona transferarea la inchisoarea unde urmeaza să execute noua pedeapsa, după executarea pedepsei anterioare, indicand data dela care trebuie să inceapa calculul pedepsei.

Dacă la expirarea termenului prevăzut de art. 54 din codul penal, condamnatul nu a depus recipisa de varsarea amenzii, instanța care a pronuntat pedeapsa, emite în contra celui condamnat un mandat special de trimitere la munca, afară de cazul cînd inlauntrul termenului de o luna el a obținut dreptul de a plati în rate. Dacă amenda corectionala sau politieneasca a fost pronunțată împreună cu pedeapsa privativa de libertate, amenda se executa după executarea pedepsei privative de libertate. Neputinta sau refuzul de a munci se probeaza cu acte emanate dela cei în drept a executa mandatul, precum și cu orice acte sau certificate eliberate de medicii oficiali.

În cazurile de contopire de pedeapsa, prevăzute de art. 101 și urmatorii din codul penal, Ministerul public sau condamnatul pot cere dela instanța care a pronuntat ultima hotărîre definitivă sau care este chemata a judeca cea din urma infractiune nepedepsita, să aplice o singura pedeapsa privativa de libertate, pentru toate infractiunile concurente, în conformitate cu dispozitiile codului penal. În cazul descoperirii stării de recidiva, după ce hotărîrea condamnatoare a ramas definitivă, competența de a modifica pedeapsa data, conform art. 114 din codul penal, aparține instanței care a pronuntat acea hotărîre, după cererea Ministerului public și ascultarea celui condamnat.

În toate cazurile prevăzute de art. 38 din codul penal, Ministerul public competent, de îndată ce hotărîrea a devenit definitivă, ia dispozitiile necesare pentru instituirea curatelei.

Cererea pentru trecerea condamnatului în colonie penitenciara sau în libertate condiționala, fie ca este pornita din oficiu, fie din partea condamnatului, se adreseaza tribunalului corectional în circumscripția caruia se afla penitenciarul. Cererea se rezolva în termen de maximum 10 zile dela primire, în camera de consiliu, luand și concluziile Ministerului public.

Nu se da curs cererii, dacă nu este însoțită de avizul comisiunii de supraveghere, prevăzută de art. 49 din codul penal. Avizul cuprinde indicatii asupra felului pedepsei ce executa condamnatul, dacă el are indemn la munca și buna purtare și da temeinice sperante de indreptare, iar pentru liberarea condiționată, dacă condamnatului îi este asigurata ocazia de lucru, din care ar rezultă un castig suficient pentru existenta sa, cînd nu o are în alt mod asigurata, precum și indicatia localității unde trebuie să munceasca.

Hotărîrea se pronunță fără drept de apel și numai cu recurs.

Dacă cererea a fost respinsa de tribunal, ea nu poate fi repetata, decat după un termen socotit util de comisia de supraveghere.

Acelasi tribunal este competent sa pronunte și revocarea beneficiului acordat. Cererea de revocare a beneficiului coloniei penitenciare se face de administratia coloniei cu avizul comisiunii de supraveghere în condițiile art. 40, alin. ultim din codul penal, iar aceea de revocare a libertatii condiționale de Ministerul public un condițiile art. 44 din codul penal.

Tribunalul, după cererea administratorului coloniei penitenciare, cu avizul comisiunii de supraveghere, decide dacă detinutii din colonie pot fi admisi sa munceasca și în afară de colonie, chiar fără supraveghere. Acelasi tribunal hotaraste în aceleasi condiții revocarea masurii de mai sus.

În toate cazurile hotărîrea data asupra liberarii condiționate fixeaza condițiile de liberare, precum și localitatea unde cel liberat se va stabili.

Executarea pedepsei poate fi amanata în cazurile urmatoare: 1. Dacă s'a facut cerere de gratiere, iar pedeapsa nu depășește 6 luni; 2. Dacă pedeapsa privativa de libertate trebuie să fie executata de o persoană care, după parerea unuia sau mai multor experti, numiti din oficiu, se găsește în astfel de condiții de infirmitate de minte sau de corp, ca face necesară amanarea; 3. Dacă persoana condamnata este o femeie gravida sau a nascut de mai puțin de trei luni; 4. Dacă în caz de pedeapsa corectionala, prin circumstanțe excepționale, condamnatul sau familia lui, ca urmare a executarii pedepsei, ar fi expus la un mare prejudiciu. În acest caz executarea nu poate fi amanata mai mult de trei luni și numai o singură dată; 5. Dacă cel condamnat la o pedeapsă ce nu depășește 6 luni, este muncitor agricol și executarea ar cadea în perioada muncilor agricole. În cazul dela punctul 1, suspendarea se acordă de Ministrul Justiției și pentru un timp ce nu poate depăși în total 6 luni, în celelalte cazuri, de parchetul general al Curtii de Apel respective. Cînd inceteaza condițiile prevăzute la punctele 2 și 3, hotărîrea de condamnare se executa imediat.

Cînd pierderea uzului ratiunii survine după ce s'a pronuntat o hotărîre definitivă de condamnare sau în cursul executarii, executarea pedepsei se suspenda pînă la insanatosirea condamnatului. Tribunalul, din județul unde se executa pedeapsa, dispune internarea condamnatului intr'un ospiciu. În acest caz, timpul petrecut în ospiciu se socoteste în durata pedepsei privative de libertate.