Codul de procedură penală (1936) · 7 articole
Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Părțile vatamate printr'o infractiune comisa de un minor pot adresa plangerea lor direct instanțelor pentru minori. De asemenea, orice persoană care are cunoștința ca un minor a savarsit un fapt pedepsit de lege, toate denunta cazul instanței pentru minori. Denuntul facut procurorului sau altei autorități se trimite instanței pentru minori. Instanța se poate sezisa din oficiu sau de Ministerul public.
Instanța pentru minori, primind denuntul, aduce cazul la cunoștința procurorului, citeaza pe minor împreună cu reprezentantul sau legal, ori cu persoana în casa careia locueste și dispune facerea cercetarilor necesare.
Cercetarea și instruirea cauzelor se face numai de instanța pentru minori. Judecatorul pentru minori are toate atribuțiile judecatorului de instructie. Judecatorul poate delega pentru anumite acte de cercetare, pe ofiterii de politie judiciara și pe membrii societatilor de patronaj. Procurorul și aparatorul minorului au dreptul sa asiste la efectuarea cercetarilor.
În cadrul cercetarilor se culeg informatiuni asupra situației morale și materiale a familiei minorului, asupra caracterului și antecedentelor acestuia, asupra condițiilor în care el a crescut, și, dacă este cazul, prin observatii medicale, asupra desvoltarii lui intelectuale.
În cursul cercetării, judecatorul poate lua masurile prevăzute de art. 140 din codul penal. În acest caz copilul sau adolescentul tinut sub paza este izolat de ceilalti copii sau adolescenti din institut. Tinerea sub paza nu poate dura mai mult de 15 zile. Acest termen poate fi reinoit numai o singură dată, prin încheiere motivata, dacă interesul cercetarilor o cere. În caz de arestare preventiva, minorul va fi internat intr'o secțiune speciala, complet izolata de delicventii majori.
Ministerul public, în toate cazurile de crima sau delict comise de minori, după incunostiintarea ce primeste din partea instanței, inainteaza instanței o adresa în care arata concluziile sale în privinta faptei, a dovezilor, precum și a masurilor ce crede ca urmeaza să fie luate. La tribunalele cu mai multe secțiuni, primulprocuror desemneaza pe unul dintre procurori care să se ocupe în permanenta de aceste cauze.
După terminarea cercetarilor instanța poate fixa un termen pentru judecarea cauzei, sau dacă ar aprecia ca faptul nu are caracter delictuos ori că nu sînt indicii suficiente contra minorului, poate dispune printr'o încheiere clasarea cauzei, dacă nu ar fi cazul să se ia măsuri de ocrotire. În cazul ca se fixeaza un termen de judecată, dacă copilul sau adolescentul nu are aparator ales, instanța e obligata, a-i desemna din oficiu.