(1) În caz de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, instanța se pronunță prin aceeasi sentinta și asupra actiunii civile.
(2) Când achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. b¹) ori pentru ca instanța a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau pentru ca lipseste vreunul dintre elementele constitutive ale infractiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile.
(3) Nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista, ori nu a fost savirsita de inculpat.
(4) Instanța penala nu solutioneaza actiunea civila când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. b) ori când pronunță încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) și j), precum și în caz de retragere a plangerii prealabile.