Articolul 350

(1) Instanța are obligația ca, prin hotărâre, să se pronunte asupra luării, mentinerii sau revocarii masurii arestarii preventive a inculpatului și asupra luării sau revocarii masurii obligarii acestuia de a nu părăsi localitatea ori tara, motivand solutia pronunțată.

(2) În caz de achitare sau de incetare a procesului penal, instanța dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv.

(3) De asemenea, instanța dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci când pronunță:

a) o pedeapsă cu inchisoare cel mult egala cu durata retinerii și arestarii preventive;

b) o pedeapsă cu inchisoare, cu suspendarea condiționată a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executare la locul de muncă;

c) amenda;

d) o măsura educativa.

(4) Hotărârea pronunțată în cazul alineatelor precedente cu privire la arestarea preventiva a inculpatului sau la obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea ori tara este executorie.

(5) Când potrivit dispozițiilor prevăzute în alin. 1, 2 și 3 inculpatul este pus în libertate, instanța comunică aceasta administrației locului de detinere.

(6) Inculpatul condamnat de prima instanța și aflat în stare de detinere este liberat de îndată ce durata retinerii și a arestarii devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotărârea nu este definitivă. Liberarea se dispune de administratia locului de detinere. În acest scop i se comunică, îndată după pronuntarea hotărârii, o copie după dispozitiv sau extras, care va cuprinde mențiunile prevăzute în art. 140 alin. 3.

(7) Când în cursul urmaririi penale sau al judecatii, invinuitul sau inculpatul a fost liberat provizoriu pe cautiune, instanța va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune, în cazurile prevăzute de lege. Dispozitiile art. 160⁵ alin. 5 se aplică în mod corespunzător.