(1) Când competența instanței este determinata de calitatea inculpatului, instanța rămâne competența sa judece chiar dacă inculpatul, după savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:
a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului;
b) s-a dat o hotărâre în prima instanța.
(2) Dobandirea calității după savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu excepția infracțiunilor savarsite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1.
A se vedea și DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 67 din 13 februarie 2003 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 178 din 21 martie 2003.