(1) Darea în urmărire se solicita și se dispune pentru identificarea, cautarea, localizarea și prinderea unei persoane în scopul aducerii acesteia în fața organelor judiciare ori punerii în executare a anumitor hotărâri judecătorești.
(2) Darea în urmărire se solicita și se dispune în urmatoarele cazuri:
a) nu s-a putut executa un mandat de arestare preventiva, un mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, măsura educativa a internarii într-un centru de reeducare, măsura internarii medicale sau măsura expulzarii, intrucat persoana față de care s-a luat una dintre aceste măsuri nu a fost gasita;
b) persoana a evadat din starea legala de retinere sau detinere ori a fugit dintr-un centru de reeducare sau din unitatea în care executa măsura internarii medicale;
c) în vederea depistarii unei persoane urmarite international despre care exista date ca se afla în România.
(3) Darea în urmărire se solicita de:
a) organul de politie care a constatat imposibilitatea executarii masurilor prevăzute în alin. 2 lit. a);
b) administratia locului de detinere, centrul de reeducare sau unitatea medicală prevăzută în alin. 2 lit. b);
c) procurorul competent potrivit legii, în cazul prevăzut în alin. 2 lit. c).
(4) Darea în urmărire se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Politiei Române.
(5) Ordinul de dare în urmărire se comunică în cel mai scurt timp organelor competente sa elibereze pasaportul, care au obligația sa refuze eliberarea pasaportului sau, după caz, sa ridice provizoriu pasaportul pe durata masurii, precum și organelor de frontieră pentru darea în consemn.
(6) De asemenea, ordinul de dare în urmărire se comunică în copie:
a) celui în fața caruia urmeaza să fie adusa persoana urmarita în momentul prinderii;
b) parchetului competent care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în urmărire.