Retinerea

(1) Măsura retinerii poate fi luata de procuror ori de organul de cercetare penala față de invinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o faptă prevăzută de legea penala.

(2) Organul de cercetare penala este obligat sa îl incunostinteze, de îndată, pe procuror cu privire la luarea masurii retinerii.

(3) Procurorul sau organul de cercetare penala va aduce la cunoștința invinuitului sau inculpatului ca are dreptul să-și angajeze aparator. De asemenea, i se aduce la cunoștința ca are dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i-se atenția ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa.

(4) Măsura retinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, precum și în caz de infractiune flagranta, oricare ar fi limitele de pedeapsa prevăzute de lege.

(1) Măsura retinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata masurii retinerii se deduce timpul cat persoana a fost privată de libertate ca urmare a masurii administrative a conducerii la sediul politiei, prevăzută în art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și functionarea Politiei Române.

(2) În ordonanța prin care s-a dispus retinerea trebuie să se mentioneze ziua și ora la care retinerea a inceput, iar în ordonanța de punere în libertate, ziua și ora la care retinerea a incetat.

(3) Când organul de cercetare penala considera ca este necesar a se lua măsura arestarii preventive, inainteaza procurorului, în primele 10 ore de la retinerea invinuitului, o dată cu incunostintarea la care se referă art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, dacă apreciaza ca sunt intrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive, procedeaza, inauntrul termenului prevăzut în alin. 1, potrivit art. 146.

(4) Când măsura retinerii este luata de procuror, dacă acesta considera ca este necesar a se lua măsura arestarii preventive, procedeaza, în termen de 10 ore de la luarea masurii retinerii, potrivit art. 146.