MASURILE PREVENTIVE ȘI ALTE MASURI PROCESUALE

(1) În cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viața sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una dintre urmatoarele măsuri preventive:

a) retinerea;

b) obligarea de a nu părăsi localitatea;

c) obligarea de a nu părăsi tara;

d) arestarea preventiva.

(2) Scopul masurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.

(3) Măsura prevăzută în alin. 1 lit. a) poate fi luata de organul de cercetare penala sau de procuror.

(4) Masurile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c) se pot lua de procuror sau de judecator, în cursul urmaririi penale, și de instanța de judecată, în cursul judecatii.

(5) Măsura prevăzută în alin. 1 lit. d) poate fi luata de judecator.

(6) Măsura arestarii preventive nu poate fi dispusa în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii.

(7) Liberarea provizorie se dispune de instanța de judecată.

(8) Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.

(1) Actul prin care se ia măsura preventiva trebuie să arate fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege în care aceasta se încadrează și pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea savarsita.

(2) În cazul retinerii și arestarii preventive, actul prin care se iau aceste măsuri trebuie să indice cazul prevăzut în art. 148, precum și temeiurile concrete din care rezultă existenta acestuia.

(3) În cazul obligarii de a nu părăsi localitatea sau tara, actul prin care se ia această măsură trebuie să indice temeiurile concrete care au determinat luarea masurii.

(1) Persoanei reținute sau arestate i se aduc de îndată la cunoștința, în limba pe care o înțelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, în cel mai scurt termen. Invinuirea se aduce la cunoștința numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(2) Când se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, judecatorul incunostinteaza despre măsura luata, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemneaza invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta într-un proces-verbal.

(3) Cel retinut poate să ceara să fie incunostintat despre măsura luata un membru de familie sau una dintre persoanele aratate în alin. 2. Atât cererea celui retinut, cat și incunostintarea se consemneaza într-un proces-verbal. În mod excepțional, dacă organul de cercetare penala apreciaza ca acest lucru ar afecta urmarirea penala, îl informeaza pe procuror, care va decide cu privire la instiintarea solicitata de retinut.

(1) Dacă organul de cercetare penala considera ca este cazul să se ia una dintre masurile prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b)-d), inainteaza în acest sens un referat motivat procurorului.

(2) În cazul masurilor prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b) și c), procurorul este obligat să se pronunte în termen de 24 de ore.

(3) În cazul masurii prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, dacă apreciaza ca sunt intrunite condițiile prevăzute de lege, procedeaza, după caz, potrivit art. 146 sau 149¹.

(1) Măsura preventiva luata se inlocuieste cu alta măsura preventiva, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.

(2) Când măsura preventiva a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care să justifice menținerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere, dispunandu-se, în cazul retinerii și arestarii preventive, punerea în libertate a invinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în alta cauza.

(3) În cazul în care măsura preventiva a fost luata, în cursul urmaririi penale, de instanța sau de procuror, organul de cercetare penala are obligația sa-l informeze de îndată pe procuror despre schimbarea sau încetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii preventive.

(4) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică chiar dacă organul judiciar urmeaza să-și decline competența.

(1) Masurile preventive inceteaza de drept:

a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160 b alin. 1, dacă instanța nu a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestarii preventive în acest termen;

b) în caz de scoatere de sub urmărire, de incetare a urmarii penale sau de incetare a procesului penal ori de achitare.

(2) Măsura arestarii preventive inceteaza de drept și atunci când, înainte de pronuntarea unei hotărâri de condamnare în prima instanța, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinurii, fără a se putea depăși, în cursul urmaririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.

(3) În cazurile prevăzute la alin. 1 și 2, instanța de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penală, are obligația, potrivit competențelor prevăzute de lege, să constate încetarea de drept a măsurii preventive trimițând, în vederea punerii de îndată în libertate a celui reținut sau arestat, administrației locului de deținere o copie de pe dispozitiv sau ordonanță ori un extras cuprinzând următoarele mențiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul și data ordonanței, ale încheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum și temeiul legal al liberării.

(1) Împotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat măsura preventiva a retinerii se poate face plangere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penala, iar împotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat această măsură se poate face plangere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în condițiile art. 278 alin. 1 și 2.

(2) Procurorul se pronunță prin ordonanța înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii retinerii.

(3) Când considera ca măsura retinerii este ilegala sau nu este justificata, procurorul dispune revocarea ei.

(1) Împotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea masurii obligarii de a nu părăsi localitatea ori a masurii obligarii de a nu părăsi tara, invinuitul sau inculpatul poate face plangere în termen de 3 zile de la luarea masurii, la instanța careia i-ar reveni competența sa judece cauza în prima instanța.

(2) Plangerea se va solutiona în camera de consiliu.

(3) Citarea invinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu împiedica judecarea plangerii.

(4) Participarea procurorului la judecarea plangerii este obligatorie.

(5) Dosarul va fi inaintat instanței în termen de 24 de ore, iar plangerea se solutioneaza în termen de 3 zile.

(6) Instanța se pronunță în aceeasi zi, prin încheiere.

(7) Când considera ca măsura preventiva este ilegala sau nu este justificata, instanța dispune revocarea ei.

(8) Plangerea invinuitului sau inculpatului împotriva ordonantei procurorului, prin care s-a dispus luarea masurii preventive, nu este suspensiva de executare.

(9) Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la solutionarea plangerii.

(1) Împotriva incheierii prin care judecatorul dispune, în timpul urmaririi penale, luarea unei măsuri preventive, revocarea, inlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea masurii preventive, precum și împotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul și procurorul pot face recurs la instanța superioara în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin care judecatorul respinge, în timpul urmaririi penale, revocarea, inlocuirea sau încetarea de drept a masurii preventive nu este supusă niciunei cai de atac.

(2) Abrogat.

(3) Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în fața instanței de recurs și va fi ascultat în prezenta aparatorului sau. În cazul în care invinuitul sau inculpatul se afla internat în spital și, din cauza stării sănătății, nu poate fi adus în fața judecatorului sau când, din cauza de forta majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat în lipsa acestuia, dar numai în prezenta aparatorului sau, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.

(4) Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie.

(5) Dosarul va fi inaintat instanței de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se solutioneaza în termen de 48 de ore, în cazul arestarii invinuitului, și în 3 zile, în cazul arestarii inculpatului.

(6) Instanța se pronunță în aceeasi zi, prin încheiere.

(7) Când apreciaza ca măsura preventiva este nelegala sau nu este justificata, instanța de recurs o revoca, dispunand, în cazul arestarii preventive, punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în alta cauza.

(8) Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus luarea masurii preventive sau prin care s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri nu este suspensiv de executare.

(9) Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penala în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

(1) Incheierea data în prima instanța și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, inlocuirea sau încetarea de drept a masurii preventive, precum și împotriva incheierii prin care se dispune menținerea arestarii preventive, poate fi atacata separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin care prima instanța sau instanța de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusă niciunei cai de atac.

(2) Dosarul va fi inaintat instanței de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Instanța de recurs va restitui dosarul primei instante în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

(3) Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestarii preventive nu este suspensiv de executare.

(1) Măsura retinerii poate fi luata de procuror ori de organul de cercetare penala față de invinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o faptă prevăzută de legea penala.

(2) Organul de cercetare penala este obligat sa îl incunostinteze, de îndată, pe procuror cu privire la luarea masurii retinerii.

(3) Procurorul sau organul de cercetare penala va aduce la cunoștința invinuitului sau inculpatului ca are dreptul să-și angajeze aparator. De asemenea, i se aduce la cunoștința ca are dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i-se atenția ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa.

(4) Măsura retinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, precum și în caz de infractiune flagranta, oricare ar fi limitele de pedeapsa prevăzute de lege.

(1) Măsura retinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata masurii retinerii se deduce timpul cat persoana a fost privată de libertate ca urmare a masurii administrative a conducerii la sediul politiei, prevăzută în art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și functionarea Politiei Române.

(2) În ordonanța prin care s-a dispus retinerea trebuie să se mentioneze ziua și ora la care retinerea a inceput, iar în ordonanța de punere în libertate, ziua și ora la care retinerea a incetat.

(3) Când organul de cercetare penala considera ca este necesar a se lua măsura arestarii preventive, inainteaza procurorului, în primele 10 ore de la retinerea invinuitului, o dată cu incunostintarea la care se referă art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, dacă apreciaza ca sunt intrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive, procedeaza, inauntrul termenului prevăzut în alin. 1, potrivit art. 146.

(4) Când măsura retinerii este luata de procuror, dacă acesta considera ca este necesar a se lua măsura arestarii preventive, procedeaza, în termen de 10 ore de la luarea masurii retinerii, potrivit art. 146.

(1) Măsura obligarii de a nu părăsi localitatea consta în indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator, în cursul urmaririi penale, ori de instanța de judecată, în cursul judecatii, de a nu părăsi localitatea în care locuieste, fără incuviintarea organului care a dispus această măsură. Măsura poate fi luata numai dacă sunt intrunite condițiile prevăzute în art. 143 alin. 1.

a) să se prezinte la organul de urmărire penala sau, după caz, la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;

c) sa nu își schimbe locuinta fără incuviintarea organului judiciar care a dispus măsura;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca și sa nu poarte nicio categorie de arme.

a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite;

c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, și sa nu comunice cu acestea direct sau indirect;

d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;

e) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate;

f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savarsit fapta.

(2) În cursul urmaririi penale, durata masurii prevăzute în alin. 1 nu poate depăși 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungita în condițiile legii. Măsura obligarii de a nu părăsi localitatea poate fi prelungita în cursul urmaririi penale, în caz de necesitate și numai motivat. Prelungirea se dispune de procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, fiecare prelungire neputand să depășească 30 de zile. Dispozitiile art. 140² se aplică în mod corespunzător. Durata maxima a masurii prevăzute în alin. 1 în cursul urmaririi penale este de un an. În mod excepțional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viața sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a obligarii de a nu părăsi localitatea este de 2 ani.

(3) În caz de încălcare cu rea-credinta a masurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligarii de a nu părăsi localitatea va fi inlocuita cu măsura arestarii preventive, în condițiile prevăzute de lege. Organul de politie desemnat de organul judiciar care a dispus măsura verifica periodic respectarea masurii și a obligațiilor de către invinuit sau inculpat, iar în cazul în care constata încălcări ale acestora, sesizeaza de îndată procurorul, în cursul urmaririi penale, sau instanța, în cursul judecatii.

(1) Măsura obligarii de a nu părăsi tara consta în indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator, în cursul urmaririi penale, ori de instanța de judecată, în cursul judecatii, de a nu părăsi tara fără incuviintarea organului care a dispus această măsură.

(2) Dispozitiile art. 145 se aplică în mod corespunzător și în cazul obligarii de a nu părăsi tara.

(1) Dacă sunt intrunite condițiile prevăzute în art. 143 și exista vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, când considera ca arestarea invinuitului este necesară în interesul urmaririi penale, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, întocmește propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a invinuitului.

(2) Dosarul, împreună cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive, întocmită de procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanța careia i-ar reveni competența sa judece cauza în fond sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevăzute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala.

(3) La prezentarea dosarului de către procuror, președintele instanței sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua și ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, până la expirarea celor 24 de ore de retinere, în cazul în care invinuitul este retinut. Ziua și ora se comunică atât aparatorului ales sau numit din oficiu, cat și procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în fața judecatorului a invinuitului retinut.

(4) Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza în camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii.

(5) Invinuitul este adus în fața judecatorului și va fi asistat de aparator.

(6) Dispozitiile art. 149¹ alin. 6 și ale art. 150 se aplică în mod corespunzător.

(7) Participarea procurorului este obligatorie.

(8) După ascultarea invinuitului, judecatorul, de îndată, admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin încheiere motivata.

(9) Dacă sunt intrunite condițiile prevăzute în alin. 1, judecatorul dispune, prin încheiere motivata, arestarea preventiva a invinuitului pe o durată ce nu poate depăși 10 zile.

(10) Totodata, judecatorul, admitand propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a invinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzător mențiunile aratate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) și j), precum și numele și prenumele invinuitului și durata pentru care este dispusa arestarea preventiva a acestuia.

(11) Dispozitiile art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.

(12) Împotriva incheierii se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsa.

(1) Măsura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata dacă sunt intrunite condițiile prevăzute în art. 143 și exista vreunul dintre urmatoarele cazuri:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau să se sustraga în orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei;

b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca în mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba;

c) exista date ca inculpatul pregătește savarsirea unei noi infractiuni;

d) inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune;

e) exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca incearca o înțelegere frauduloasa cu aceasta;

f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viața sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani și exista probe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publică.

(2) În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a)-e), măsura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viața sau inchisoarea mai mare de 4 ani.

(1) Durata arestarii inculpatului în cursul urmaririi penale nu poate depăși 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungita în condițiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusa după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusa în lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare.

(2) Când o cauza este trecuta pentru continuarea urmarii penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramine valabil. Durata arestarii se calculeaza potrivit dispozițiilor alineatului precedent.

(3) Abrogat.

(1) Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, dacă sunt intrunite condițiile prevăzute în art. 143 și exista vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când considera ca în interesul urmaririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, întocmește propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului.

(2) Dosarul, împreună cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive, întocmită de procurorul care supraveghează sau efectueaza urmarirea penala, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanța careia i-ar reveni competența sa judece cauza în fond sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevăzute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala.

(3) Cu ocazia prezentarii dosarului de către procuror, președintele instanței sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua și ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, până la expirarea mandatului de arestare preventiva a invinuitului devenit inculpat sau, dacă acesta este retinut, până la expirarea celor 24 de ore de retinere. Ziua și ora se comunică atât aparatorului ales sau numit din oficiu cat și procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în fața judecatorului a inculpatului arestat sau retinut.

(4) Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza în camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii.

(5) Inculpatul este adus în fața judecatorului și va fi asistat de aparator.

(6) În cazul în care inculpatul se afla în stare de retinere sau de arestare potrivit art. 146 și din cauza stării sănătății ori din cauza de forta majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în fața judecatorului, propunerea de arestare va fi examinata în lipsa inculpatului, în prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a formula concluzii.

(7) Dispozitiile art. 150 se aplică în mod corespunzător.

(8) Participarea procurorului este obligatorie.

(9) Judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin încheiere motivata.

(10) Dacă sunt intrunite condițiile prevăzute în alin. 1, judecatorul dispune, prin încheiere motivata, arestarea preventiva a inculpatului pe o durată care nu poate depăși 30 de zile.

(11) Arestarea inculpatului nu poate fi dispusa decat pentru zilele care au ramas după scaderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior retinut sau arestat. Arestarea preventiva a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestarii invinuitului.

(12) Dispozitiile art. 146 alin. 10 și 11¹ și ale art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.

(13) Împotriva incheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsa.

(14) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică și în cazul în care procurorul pune în miscare actiunea penala înainte de expirarea duratei mandatului de arestare a invinuitului. Mandatul de arestare a invinuitului inceteaza la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.

(1) Măsura arestarii inculpatului poate fi luata numai după ascultarea acestuia de către procuror și de către judecator, afară de cazul când inculpatul este disparut, se afla în strainatate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata ori se afla în una dintre situațiile prevăzute în art. 149¹ alin. 6.

(2) În cazul în care inculpatul este disparut, se afla în strainatate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.

(1) După intocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, judecatorul de la prima instanța sau, după caz, președintele completului de la instanța de recurs emite de îndată mandatul de arestare preventiva.

(2) Dacă prin aceeasi hotărâre s-a dispus arestarea mai multor inculpați, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.

(3) În mandatul de arestare trebuie să se arate:

a) instanța care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului;

b) data și locul emiterii;

c) numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare;

d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevăzute în art. 70, și codul numeric personal;

e) aratarea faptei ce formeaza obiectul inculparii și denumirea infractiunii;

f) incadrarea juridica a faptei și pedeapsa prevăzută de lege;

g) temeiurile concrete care determina arestarea;

h) ordinul de a fi arestat inculpatul;

i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat;

j) semnatura judecatorului.

(1) Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere o dată cu arestatul.

(2) Când măsura arestarii a fost dispusa în lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se inainteaza în dublu exemplar organului de politie, pentru executare.

(3) Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate în mandat, careia îi preda un exemplar al mandatului și o conduce la judecatorul care a emis mandatul.

(4) Judecatorul procedeaza la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de îndată termen de judecată.

(1) Dacă cel arestat ridica obiectii în contra executarii mandatului numai în ceea ce priveste identitatea, este condus în fața instanței locului unde a fost gasit, care, dacă este necesar, cere relatii judecatorului care a emis mandatul.

(2) Până la rezolvarea obiectiilor, instanța, dacă apreciaza că nu exista pericol de disparitie, dispune punerea în libertate a persoanei împotriva careia s-a executat mandatul.

(3) Dacă instanța constata ca persoana adusa nu este cea aratata în mandat, o pune imediat în libertate, iar dacă constata ca obiectiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedandu-se potrivit art. 152 alin. 3.

(4) În cazurile prevăzute în alin. 1-3, instanța dispune prin încheiere, ce se trimite și judecatorului care a emis mandatul.

(1) Arestarea inculpatului dispusa de instanța poate fi prelungita, în cursul urmaririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea initiala impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

(2) În cazul prevăzut în alin. 1, prelungirea duratei arestarii preventive a inculpatului poate fi dispusa de instanța careia i-ar reveni competența sa judece cauza în fond sau de instanța corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevăzute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala.

(1) Prelungirea duratei arestarii preventive prevăzute în art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a procurorului care, după caz, efectueaza sau supraveghează urmarirea penala.

(2) În cazul în care procurorul supraveghează urmarirea penala, acesta va fi sesizat motivat de către organul de cercetare penala, în vederea formulării propunerii de prelungire, cu cel puțin 8 zile înainte de expirarea duratei arestarii preventive.

(3) Dacă arestarea a fost dispusa de o instanța inferioara celei competente sa acorde prelungirea, propunerea se inainteaza instanței competente.

(4) Abrogat.

(5) Când în aceeasi cauza se gasesc mai mulți inculpați arestati pentru care durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul care sesizeaza instanța pentru unul dintre inculpați va sesiza, totodata, instanța și cu privire la ceilalti inculpați.

(1) Dosarul cauzei va fi depus la instanța, împreună cu propunerea de prelungire a arestarii preventive, întocmită de procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestarii preventive, și va putea fi consultat de aparator.

(2) Propunerea de prelungire a arestarii se solutioneaza în camera de consiliu, de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii.

(3) Inculpatul este adus în fața judecatorului și va fi asistat de aparator.

(4) În cazul în care inculpatul arestat se afla internat în spital și din cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața judecatorului sau când, din cauza de forta majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.

(5) Participarea procurorului este obligatorie.

(6) În cazul în care judecatorul acorda prelungirea, aceasta nu va putea depăși 30 de zile.

(7) Judecatorul solutioneaza propunerea și se pronunță asupra prelungirii arestarii preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, și comunică incheierea celor lipsa de la judecata în acelasi termen.

(8) Incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se solutioneaza înainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate.

(9) Recursul, declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive, nu este suspensiv de executare.

(10) Dispozitiile art. 140³ alin. 3-7 și 9 se aplică în mod corespunzător la judecarea recursului.

(11) Măsura dispusa de judecator se comunică administrației locului de detinere, care este obligata sa o aduca la cunoștința inculpatului.

(12) Dacă incheierea judecatorului de la prima instanța nu este atacata cu recurs, instanța este obligata sa restituie dosarul organului de urmărire penala în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs.

(13) Judecatorul poate acorda și alte prelungiri, fiecare neputand depăși 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Durata totala a arestarii preventive în cursul urmaririi penale nu poate depăși un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile.

(1) Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecata a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se inainteaza instanței competente cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusa prelungirea arestarii.

(2) Instanța, în camera de consiliu, procedeaza potrivit art. 300¹.

(1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa în cursul judecatii, prin încheiere motivata, dacă sunt intrunite condițiile prevăzute în art. 143 și exista vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148.

(2) Incheierea poate fi atacata separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore și curge de la pronuntare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi inaintat instanței de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.

(3) Dispozitiile art. 151 se aplică și în cazul arestarii inculpatului în cursul judecatii.

(4) Fața de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeasi cauza, în cursul urmaririi penale sau al judecatii, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.

(1) În cursul judecatii, instanța verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestarii preventive.

(2) Dacă instanța constata ca arestarea preventiva este nelegala sau ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau nu exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivata, revocarea arestarii preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

(3) Când instanța constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivata, menținerea arestarii preventive.

(4) Incheierea poate fi atacata cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicandu-se în mod corespunzător.

(1) Retinerea și arestarea preventiva a minorului se fac potrivit dispozițiilor prevăzute în secțiunile I, II și IV, cu derogarile și completările din prezenta secțiune.

(2) La stabilirea dispozițiilor aplicabile cu privire la măsura retinerii și arestarii preventive se are în vedere vârsta invinuitului sau inculpatului de la data la care se dispune asupra luării, prelungirii sau mentinerii masurii preventive.

(1) Minorilor retinuti sau arestati preventiv li se asigura, pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru detinutii preventiv ce au depasit 18 ani, drepturi proprii și un regim special de detentie preventiva, în raport cu particularitatile varstei lor, astfel încât masurile privative de libertate, luate față de minori în scopul bunei desfășurări a procesului penal ori al impiedicarii sustragerii lor de la urmarirea penala, judecata ori de la executarea pedepsei, sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihica sau morala a minorului.

(2) Invinuitilor sau inculpatilor minori, retinuti ori arestati preventiv, li se asigura în toate cazurile asistența juridica obligatorie, organele judiciare fiind obligate sa ia măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu dacă minorul nu și-a ales unul și pentru ca acesta să poată lua contact direct cu minorul arestat și sa comunice cu el.

(3) Atunci când se dispune retinerea sau arestarea preventiva a unui invinuit ori inculpat minor se incunostinteaza despre aceasta imediat, în cazul retinerii, și în termen de 24 de ore, în cazul arestarii, parintii, tutorele, persoana în ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul, alte persoane pe care le desemneaza acesta, iar în caz de arestare, și serviciul de reintegrare sociala a infractorilor și de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanța careia i-ar reveni sa judece în prima instanța cauza, consemnandu-se aceasta într-un proces-verbal.

(4) În timpul retinerii sau arestarii preventive, minorii se țin separat de majori, în locuri anume destinate minorilor arestati preventiv.

(5) Respectarea drepturilor și a regimului special prevăzute de lege pentru minorii retinuti sau arestati preventiv este asigurata prin controlul unui judecator anume desemnat de președintele instanței, prin vizitarea locurilor de detinere preventiva de către procuror, precum și prin controlul altor organisme abilitate de lege sa viziteze detinutii preventiv.

(1) În mod cu totul excepțional, minorul între 14 și 16 ani, care raspunde penal, poate fi retinut la dispoziția procurorului sau a organului de cercetare penala, cu instiintarea și sub controlul procurorului, pentru o durată ce nu poate depăși 10 ore, dacă exista date certe ca minorul a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viața sau inchisoare de 10 ani ori mai mare.

(2) Retinerea poate fi prelungita numai dacă se impune, prin ordonanța motivata, de procuror, pentru o durată de cel mult 10 ore.

(1) Minorul între 14 și 16 ani nu poate fi arestat preventiv decat dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este invinuit este detentiunea pe viața sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare și o alta măsura preventiva nu este suficienta.

(2) Durata arestarii inculpatului minor între 14 și 16 ani este, în cursul urmaririi penale, de cel mult 15 zile, iar verificarea legalității și temeiniciei arestarii preventive se efectueaza în cursul judecatii periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile. Prelungirea acestei măsuri în cursul urmaririi penale sau menținerea ei în cursul judecatii nu poate fi dispusa decat în mod excepțional. Arestarea preventiva a minorului în cursul urmaririi penale nu poate să depășească, în total, un termen rezonabil și nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputand depăși 15 zile. În mod excepțional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viața sau inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor între 14 și 16 ani în cursul urmaririi penale poate fi prelungita până la 180 de zile.

(3) Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmaririi penale pe o durată de cel mult 20 de zile. Durata masurii preventive poate fi prelungita în cursul urmaririi penale, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea preventiva a inculpatului minor în cursul urmaririi penale nu poate să depășească, în total, un termen rezonabil și nu mai mult de 90 de zile. În mod excepțional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viața sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor în cursul urmaririi penale poate fi prelungita până la 180 de zile. Verificarea legalității și temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani în cursul judecatii se efectueaza periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile.

(4) Durata arestarii invinuitului minor este de cel mult 3 zile.

(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor savarsite din culpa, precum și în cazul infracțiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depășește 18 ani.

(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care exista date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor părți, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

(3) Pe timpul liberarii provizorii invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte urmatoarele obligații:

a) sa nu depășească limita teritoriala fixata decat în condițiile stabilite de instanța;

b) să se prezinte la organul de urmărire penala sau, după caz, la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;

c) să se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de instanța, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;

d) sa nu își schimbe locuinta fără incuviintarea instanței care a dispus măsura;

e) sa nu detina, sa nu foloseasca și sa nu poarte nicio categorie de arme.

a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite;

c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de instanța, și sa nu comunice cu acestea direct sau indirect;

d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;

e) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate;

f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savarsit fapta.

(4) Dispozitiile art. 145 alin. 2¹ se aplică în mod corespunzător.

(1) Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmaririi penale, cat și al judecatii, la cerere, când s-a depus cautiunea și sunt indeplinite condițiile prevăzute în art. 160² alin. 1 și 2.

(2) Pe timpul liberarii provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte oblibațiile care îi revin potrivit art. 160² alin. 3 și 3¹. Dispozitiile art. 160² alin. 3² se aplică în mod corespunzător.

(3) Dispozitiile art. 160² alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

(1) Cautiunea garanteaza respectarea de către invinuit sau inculpat a obligațiilor care îi revin în timpul liberarii provizorii.

(2) Cuantumul cautiunii este de cel puțin 1.000 lei și consemnarea să se poate face fie prin depunerea sumei de bani stabilita de către instanța, fie prin constituirea unei garantii reale imobiliare la dispoziția instanței care a stabilit cautiunea.

(3) Consemnarea cautiunii se face pe numele invinuitului sau inculpatului și la dispoziția instanței care a stabilit cuantumul cautiunii.

(4) Cautiunea se restituie când:

a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevăzut în art. 160¹⁰ alin. 1 lit. a);

b) se constata de instanța, prin încheiere, că nu mai exista temeiurile care au justificat măsura arestarii preventive;

c) se dispune scoaterea de sub urmărire penala, încetarea urmaririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal;

d) se pronunță pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea condiționată a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă;

e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii;

f) cererea de liberare provizorie a fost respinsa potrivit art. 160⁸a alin. 6.

(5) Cautiunea nu se restituie, în cazul prevăzut la lit. e), când liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispozițiilor art. 160¹⁰ alin. 1 lit. b). Cautiunea se face venit la bugetul de stat, la raminerea definitivă a hotărârii de condamnare.

(6) În cazurile prevăzute la lit. b)-e) se dispune și încetarea stării de liberare provizorie.

(1) Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atât în cursul urmaririi penale, cat și în cursul judecatii, de către invinuit sau inculpat, sotul ori rudele apropiate ale acestuia.

(2) Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul și calitatea persoanei care o face, precum și mențiunea cunoasterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii.

(3) În cazul liberarii provizorii pe cautiune, cererea trebuie să cuprindă și obligația depunerii cautiunii și mențiunea cunoasterii dispozițiilor legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii.

(4) Rezolvarea cererii, în cursul urmaririi penale, revine instanței careia i-ar reveni competența sa judece cauza în fond, iar în cursul judecatii, instanței sesizate cu judecarea cauzei.

(5) Cererea depusa la organul de cercetare penala, la procuror ori la administratia locului de detinere se inainteaza, în termen de 24 de ore, instanței competente.

(1) Instanța verifica dacă cererea de liberare provizorie cuprinde mențiunile prevăzute în art. 160⁶ alin. 2 și 3 și, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia.

(2) Când cererea este facuta de o altă persoană decat invinuitul sau inculpatul, din cele aratate în art. 160⁶ alin. 1, instanța îl intreaba pe invinuit sau pe inculpat dacă își insuseste cererea, iar declaratia acestuia se consemneaza pe cerere.

(1) Instanța examineaza, de urgenta, cererea, verificand dacă sunt indeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia.

(2) În cazul cererii de liberare pe cautiune, dacă instanța constata ca sunt indeplinite condițiile prevăzute de lege, stabileste cuantumul cautiunii și termenul în care cautiunea trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a facut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, instanța admite în principiu cererea și fixeaza termenul pentru solutionarea ei.

(3) Dacă nu sunt indeplinite condițiile prevăzute de lege și dovada de consemnare a cautiunii nu a fost depusa, cererea se respinge.

(1) Solutionarea cererii se face după ascultarea invinuitului sau a inculpatului, a concluziilor aparatorului, precum și ale procurorului.

(2) În cazul în care se constată că sunt indeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este intemeiata, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului.

(3) Instanța, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileste și oblibațiile ce urmeaza a fi respectate de invinuit sau inculpat.

(4) Copia dispozitivului incheierii rămase definitive ori un extras al acesteia se trimite administrației locului de detinere și organului de politie în a cărui circumscriptie locuieste invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se incunostinteaza.

(5) Administratia locului de detinere este obligata sa ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului.

(6) În cazul în care nu sunt indeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neintemeiata sau când aceasta a fost facuta de către o altă persoană și nu a fost insusita de invinuit sau de inculpat, instanța respinge cererea.

(1) Împotriva incheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către invinuit sau inculpat ori de către procuror, la instanța superioara.

(2) Termenul de recurs este de 24 de ore și curge de la pronuntare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsa.

(3) Dosarul va fi inaintat instanței de recurs în termen de 24 de ore.

(4) Recursul se judeca în termen de doua zile.

(5) Abrogat.

(6) Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie.

(7) Instanța se pronunță în aceeasi zi asupra admiterii sau respingerii recursului.

(8) Recursul împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare.

(9) Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

(10) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător și în cazul modificarii sau ridicarii controlului judiciar.

(1) Liberarea provizorie poate fi revocata dacă:

a) se descopera fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie și care justifica arestarea invinuitului sau inculpatului;

b) invinuitul sau inculpatul nu respecta, cu rea-credinta, oblibațiile ce-i revin potrivit art. 160² alin. 3 și 3¹ și art. 160⁴ alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat.

(2) Revocarea liberarii provizorii se dispune de instanța, prin încheiere, cu ascultarea invinuitului sau inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune și în lipsa invinuitului sau inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta.

(3) În caz de revocare a liberarii provizorii, instanța dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului și emite un nou mandat de arestare.

(4) Împotriva incheierii instanței prin care s-a dispus revocarea liberarii provizorii se poate face recurs.

(5) Dispozitiile art. 160⁹ se aplică în mod corespunzător.

(1) Dacă procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala constata, în cursul urmaririi penale, ca invinuitul sau inculpatul se afla în vreuna dintre situațiile aratate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizeaza instanța care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a masurii de siguranță corespunzătoare. În cursul urmaririi penale, măsura de siguranță poate fi dispusa pe o durată ce nu poate depăși 180 de zile. În cursul judecatii, măsura de siguranță corespunzătoare este dispusa, de asemenea, în mod provizoriu de instanța de judecată.

(2) Instanța ia măsuri pentru aducerea la indeplinire a internarii medicale provizorii și, totodata, sesizeaza comisia medicală competența sa avizeze internarea bolnavilor mintali și a toxicomanilor periculosi.

(3) Măsura internarii provizorii dureaza până la confirmarea acesteia de către instanța de judecată.

(4) Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale, care trebuie comunicat instanței în termen de 45 de zile de la sesizarea comisiei. Nerespectarea acestui termen constituie abatere judiciara și se sancționează conform art. 198 alin. 3.

(5) În cazul în care s-a dispus internarea medicală, se vor lua și masurile prevăzute în art. 161.

(6) Hotărârea instanței de judecată prin care s-a confirmat măsura internarii poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.

(1) Masurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune, precum și pentru garantarea executarii pedepsei amenzii.

(2) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenta valorii probabile a pagubei.

(3) Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului.

(4) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei unități dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, precum și cele exceptate de lege.

(5) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua la cererea părții civile sau din oficiu.

(6) Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie:

a) abrogata;

b) în cazul în care cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restrinsa.

(1) Ordonanța de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de către organul de urmărire penala care a luat măsura.

(2) Incheierea instanței judecătorești prin care s-a dispus luarea masurii asiguratorii se aduce la indeplinire prin executorul judecătoresc.

(3) Masurile asiguratorii dispuse de procuror sau de instanța de judecată pot fi aduse la indeplinire și prin organele proprii de executare ale unității pagubite, în cazul în care aceasta este una dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal.

(4) În cazurile în care urmarirea penala se efectueaza de către procuror, acesta poate dispune ca măsura asiguratorie luata să fie adusa la indeplinire de către secretarul parchetului.

(1) Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice și sa evalueze bunurile sechestrate, putind recurge în caz de necesitate și la experti.

(2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plată straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta și de muzeu, colectiile de valoare, precum și sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu.

(3) Bunurile perisabile se predau unităților comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activității, care sunt obligate să le primeasca și să le valorifice de îndată.

(4) Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea și mijloacele de plată straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara competența.

(5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu și colectiile de valoare se predau spre pastrare instituțiilor de specialitate.

(6) Obiectele prevăzute în alin. 4 și 5 se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai tirziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de către procuror, după terminarea urmaririi penale.

(7) Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului.

(8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 și 7, precum și sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemneaza, după caz, pe numele invinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziția organului care a dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.

(9) Dacă exista pericol de instrainare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putindu-se numi un custode.

(1) Organul care aplica sechestru incheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amanuntit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmărire, gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile părților sau ale altor persoane interesate.

a) pot solicita valorificarea bunului sau bunurilor sechestrate, în temeiul art. 168¹ alin. 1;

b) în cursul procesului penal, înainte de pronunțarea unei hotărâri judecătorești, bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător pot fi valorificate de către organul judiciar, chiar și fără consimțământul proprietarului, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 168¹ alin. 2.

(2) Un exemplar de pe procesul-verbal se lasă persoanei careia i s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa, celor cu care locuieste, administratorului, portarului, ori celui care în mod obisnuit îl inlocuieste sau unui vecin. În cazul când parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza și organului care a dispus luarea masurii asiguratorii, în termen de 24 de ore de la incheierea procesului-verbal.

(3) Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexind copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul și un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

(1) În contra masurii asiguratorii luate și a modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum și orice altă persoană interesata se pot plange procurorului sau instanței de judecată, în orice faza a procesului penal.

(2) Hotărârea instanței de judecată poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.

(3) După solutionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a facut plingere împotriva aducerii la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestație potrivit legii civile.

a) atunci când, în termen de un an de la data instituirii sechestrului, valoarea bunurilor sechestrate s-a diminuat în mod semnificativ, respectiv cu cel puțin 40% în raport cu valoarea din momentul dispunerii măsurii asigurătorii. Dispozițiile art. 165 alin. 1 se aplică în mod corespunzător și în acest caz;

b) atunci când există riscul expirării termenului de garanție sau când sechestrul asigurător s-a aplicat asupra unor animale sau păsări vii;

c) atunci când sechestrul asigurător s-a aplicat asupra produselor inflamabile sau petroliere;

d) atunci când sechestrul asigurător s-a aplicat asupra unor bunuri a căror depozitare sau întreținere necesită cheltuieli disproporționate în raport cu valoarea bunului.

a) atunci când acestea au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni;

b) dacă de la data instituirii măsurii asigurătorii asupra acestor bunuri a trecut o perioadă de un an sau mai mare.

(1) Dacă procurorul sau instanța de judecată constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoană care le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozițiilor art. 168, stabilirea acestui drept și restituirea.

(2) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului și justa solutionare a cauzei și cu obligația pentru cel caruia îi sunt restituite să le pastreze până la raminerea definitivă a hotărârii.